Sunt disperata. Nu stiu ce sa mai fac. Din anul 2000, de cand a murit tatal meu, am ramas efectiv in strada. Am stat aproape sase luni in apropierea Garii de Nord. Dormeam pe cartoane, iar de la curentul rece care era acolo am ramas fara auz. Au fost perioade in care am spalat scari, am maturat strazi, totul pentru o bucata de paine, si nu mi-e rusine. Tot ce imi doresc este o casa. Acum stau la o doamna cu suflet, careia i s-a facut mila de mine si imi cunoaste foarte bine situatia, dar nu stiu pentru cat timp. Nu am vechime in  munca si nu ma pot pensiona, iar singurul venit este un ajutor social de 100 de lei. Acesti bani nu imi ajung insa sa mananc in fiecare zi, si pentru a nu muri de foame sunt nevoita sa cersesc. M-am saturat sa stau in strada sau sa dorm pe pernele altora.

Am depus dosar social la Primaria sectorului 2, dar sunt pe lista de asteptare de sase ani. Domnule primar, chiar nu se poate face nimic pentru persoanele aflate in situatia mea? Va rog din tot sufletul sa ma ajutati sa am si eu un acoperis.
Irina Serban,
Bucuresti


Cititorii care doresc sa ajute sau care vor sa afle mai multe amanunte despre cazurile prezentate astazi ne pot contacta la redactie, la numarul de telefon 021/203.08.49

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.