Libertatea: Ce strategie ai abordat pentru meciul din semifinale cu Rusia?
Mihai Covaliu: A fost un meci extraordinar de greu. Ştiam că va trebui să punctăm foarte clar pentru ca arbitrii să nu aibă nici o posibilitate de interpretare a tuşelor. Am controlat jocul încă de la început, iar strategia noastră privind ultimul sportiv care să încheie meciul, e vorba de Zalomir, s-a dovedit a fi una foarte bună.
În care dintre momentele meciului ţi-ai fi dorit să fii pe planşă?
În penultimul asalt al lui Rareş Dumitrescu. Când ştiam că am avut un avantaj important de şase tuşe în faţa Rusiei şi când am văzut că rusul începe să revină, am simţit că vreau să-l ajut.
Care crezi că a fost pragul psihologic cel mai important al acestei întâlniri?
În clipa în care băieţii au ajuns primii la 40 de tuşe. Ai un altfel de moral să ştii că mai ai de dat cinci tuşe până la victorie. Practic, pentru noi, adevărata finală a fost cu Rusia.
Despre finala cu Coreea de Sud ce spui?
Din păcate, n-am mai reuşit meciul bun cu Rusia. Nu a fost nici ghinion, nici neşansă. Ei şi-au făcut treaba, noi puteam s-o facem mult mai bine.
Cât de mult a crescut acum, la nivel internaţional, cota ta ca antrenor?
Nu ştiu cât de mult a crescut, dar pot să vă spun că şi înaintea acestor Jocuri Olimpice de la Londra cota mea era una destul de bună pe plan internaţional. Însă pe mine mai mult mă intersează cota mea ca om, decât cota mea ca antrenor.
Se vorbeşte că după Olimpiadă ai putea da curs unei oferte din străinătate…
Sincer, nu m-am concentrat decât asupra acestor Jocuri Olimpice şi mi-am dorit foarte mult să îmi îndeplinesc şi a doua parte a obiectivului: de a lua medalie la Olimpiadă. Ceea ce am şi reuşit.