Sa curga vinul!

Daniel Gherasim (43 de ani) a fost genul de jucator pe care si l-ar dori orice antrenor. N-a dat cu pumnul in masa ca nu este titular, desi au fost nenumarate situatiile in care ar fi fost indreptatit sa o faca.

Gherasim a acceptat de fiecare data cu demnitate postura de rezerva, chiar daca de multe ori locul acela din poarta i s-ar fi cuvenit lui. Poate si din acest motiv a rezistat aproape 10 ani in lotul Stelei, echipa alaturi de care a cucerit 6 titluri de campion si 4 Cupe ale Romaniei. Acum insa, e vremea lui. Daniel Gherasim are o afacere prospera si se pregateste sa deschida o alta. Flerul de portar il ajuta din plin in lumea dura a businessului.

Crama lui e renumita in tot cartierul

Printre numeroasele dughene, tarabe sau chioscuri de un gust indoielnic din aria pietei Obor a rasarit, in urma cu aproape un an, un spatiu comercial desprins parca din revistele occidentale.  Crama de vinuri, pentru ca despre asa ceva este vorba, ii apartine fostului goalkeeper stelist Daniel Gherasim. ‘Eu n-am fost niciodata un bautor, n-am consumat niciodata mai mult de doua-trei pahare de sprit, dar ideea mi-a venit cand am vazut ca nu exista asa ceva in toata zona Oborului. Am profitat de faptul ca ii cunosteam pe directorii de la Panciu si de la Sarica Niculitel, le-am spus ce as vrea sa fac, ei mi-au promis ca ma vor aproviziona oricand am nevoie, si uite asa am ajuns sa deschid crama asta’, povesteste ‘Gherase’, asa cum il strigau toti coechipierii de la Steaua anilor ’90.  Nu-i place sa vorbeasca despre bani, dar de la vecini am aflat ca punerea pe picioare a afacerii l-a costat cateva miliarde bune de lei vechi. A meritat insa, pentru ca astazi aproape toti locatarii din zona cumpara vin de la ‘Mishone’, asa cum Gherasim si-a denumit crama, dupa numele baiatului sau si in care nu de putine ori chiar patronul e cel care isi serveste clientii.

Nu numai oamenii din cartier ii calca insa pragul, ci si fosti colegi sau oficiali. Belodedici, Prodan,  Dobos si Panduru sunt doar cativa dintre ei.  Englezescul ‘I’m back in business’ i se potriveste perfect lui ‘Gherase’, omul care a fost sus, hat, tocmai in Liga Campionilor, a disparut apoi total din peisaj dupa incheierea carierei de jucator si a revenit acum in lumea celor care conteaza.

„N-am vrut sa renunt la gradul militar”

Libertatea: Dane, ai obtinut o multime de trofee cu Steaua. Pe care il consideri cel mai valoros?
Daniel Gherasim: Sincer, nu un trofeu m-a bucurat cel mai mult, ci calificarea in premiera a unei echipe romanesti, dupa Revolutie, in grupele Ligii. I-am eliminat pe cei de la Bruges, dupa 2-2 la ei si 3-0 la noi. Am luat bani frumosi pentru 1995. Atunci am mers de trei ori la rand in Liga, iar la prima calificare, aceea dupa Bruges, am avut o sansa mare sa trecem si de grupe. Ne-a batut insa Hajduk Split acasa.  Un punct ne mai trebuia.

Dupa ce ai terminat-o cu activitatea competitionala, in 1999, ai mai activat putin, ca oficial, la clubul de fotbal, apoi ai disparut.
Ei, n-am disparut. Am lucrat la biroul organizare de la CS Steaua, care era separat de fotbal, am fost o perioada detasat la Petrosani, ca antrenor, am fost si presedinte la Rocar, am mai fost un pic prin fotbal.

Totusi, de ce nu ai ramas la Steaua, la clubul de fotbal?
A venit privatizarea, iar ca sa raman trebuia sa renunt la gradul militar. Doar nu eram nebun sa fac asta, in conditiile in care mai aveam 4 ani pana la pensie, ca in Armata se putea iesi la pensie dupa 20 de ani de activitate.  Aveam grad de colonel, as fi fost tampit sa dau cu piciorul unei asemenea oportunitati. Asa ca am  preferat sa continuu la Clubul Sportiv.

Amintiri socante de la Bastia

Una din cele mai pregnante amintiri din cariera de jucator a lui Gherasim este legata de meciul SC Bastia ? Steaua, din turul trei al Cupei UEFA, editia 1997-1998. ‘Dupa meci, pe tunelul spre vestiare, ce de pumni si de picioare au luat unii dintre ai nostri. Pana si Lacatus si-a furat-o, cu toate ca era in stare sa se ia cu ei de gat. Socant a fost cand am aflat, dupa meci, ca unul dintre oamenii de ordine care insoteau grupul nostru de apropiati, sotii, prietene, oameni din club, a ramas fara o ureche! I-a taiat-o unul dintre suporterii francezilor, deranjat ca tipul apara grupul de romani’.

Sub privirile lui Zoe Ceausescu

Inainte de Revolutie, Gherasim a fost imprumutat o perioada la FC Olt. El neaga insa vreo implicare serioasa din partea Partidului Comunist in sprijinirea echipei. ‘Dintre cei din familia lui Ceausescu a venit o singura data, la un meci cu Dinamo, Zoe. S-a jucat pe viata si pe moarte si i-am batut cu 1-0, a dat gol Pena. Nu stiu ce cauta acolo, dar victoria aia a ajutat-o pe Steaua sa ia campionatul. Oricum, noi eram perceputi ca echipa Stelei’.

„Iordanescu era obsedat”

‘Iordanescu era obsedat de disciplina. Avea el ce avea cu greutatea. Mi-aduc aminte ca in primavara lui ?T93 am castigat un meci la Bistrita, 2-0, cand am aparat si un penalty. Eram 99 la suta campioni. Dupa meci m-a felicitat, dar cand a fost sa-mi dea prima, a vazut el ca as fi cam gras. M-a pus pe cantar si am iesit cu doua kilograme peste greutatea normala. „Iti dau prima cand slabesti”, mi-a zis. Noroc ca aveam botezul baiatului meu in saptamana aia si m-a iertat’, a povestit Gherasim.

A refuzat Turcia

Chiar daca a fost doar cu intermitenta titular in poarta Stelei, Gherasim a avut propuneri de transfer din strainatate: ‘In 1991 am avut o oferta de la Bursaspor, dar pana la urma a cazut totul. Apoi, in 1996 m-au vrut cei de la Altay Izmir. Sincer, nu prea m-a tras ata sa plec. Eu sunt un tip statornic’.

Ioan Viorel, Realitatea TV

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE