Libertatea: Gimnastele din Statele Unite pregătesc pentru Olimpiada de la Londra săritura care-ţi poartă numele. Ce avantaj crezi că le va aduce această săritură?
Simona Amânar: Ce pot să spun? Este o săritură foarte dificilă. Nu sunt multe gimnaste în lume care se încumetă să execute săritura care-mi poartă numele. Dar sportiva care va face corect acest exerciţiu poate spera la medalia de aur!
Când ai executat-o pentru prima dată?
Cred că prin 1998, la o competiţie în Franţa. Dar ea a fost omologată de Federaţia Internaţională de Gimnastică la Olimpiada de la Sydney, din 2000. Federaţia Internaţională nu poate omologa un element decât dacă acesta este executat la un Campionat Mondial, la un European sau la o Olimpiadă. De aceea am ţinut foarte mult ca la Jocurile Olimpice din Australia, ultima mare competiţie internaţională la care am participat, să prezint o săritură pe care nu a mai facut-o nimeni şi care să rămână în istoria gimnasticii mondiale.
Se întâmplă ca, din când în când, să mai revezi această săritură?
Sigur că da. Şi, de fiecare dată, am aceleaşi emoţii ca şi cum aş fi executat-o atunci, la Sydney. Mai mult, teza mea de Doctorat este făcută pe această săritură! Eu sunt foarte bucuroasă când văd că, la marile concursuri, comentatorii posturilor de televiziune nu spun despre că execuţia este ”un 900” (n.r. termenul tehnic) ci spun că e vorba de ”săritura Amânar”, Cu alte cuvinte, preferă să evite parte tehnică şi să pronunţe numele gimnastei care a inventat această săritură.