Un sportiv URIAȘ a plecat dintre noi. Fusese medaliat olimpic! ^Suferea de o maladie necruțătoare. Înmormântarea e programată joi

Fostul voleibalist Laurențiu Dumănoiu a decedat marți la vârsta de 63 de ani, conform Mediafax. Vestea tristă a fost anunțată de fostul coechipier de la echipa națională Marius Cata-Chițiga.

Dumănoiu a murit la spitalul în care era internat, fiind diagnosticat cu cancer de piele. Acesta va fi înmormântat joi la Cimitirul Ghencea Militar.

Dumănoiu a câștigat cu Dinamo Cupa Campionilor Europeni în 1981 și Cupa Cupelor în 1979.

El a fost component al naționalei României medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980 și din cea care a ocupat locul 5 la Olimpiada de la Munchen din 1972. Dumănoiu a cucerit cu naționala României medalia de bronz la Campionatul European din 1971 (Italia) și din 1977 (Finlanda). A disputat 427 de meciuri la echipa națională.

”Laurențiu Silea m-a luat la volei direct de pe stradă”

Acum câțiva ani, Dumănoiu a dat un interviu pentru monitoruldevalcea.ro. Acesta a dezvăluit începuturile sale în volei. „Râmnicu Vâlcea era atunci un orasel, cred ca 28.000 de locuitori erau cu totii. Rar se intâmpla sa mergi pe stradă să nu te intâlnesti cu cineva cunoscut. Dar era animat, sa stiti, era Teatrul Popular, era Scoala de Muzica. Era o modă cu acea școală, sa înveți sa cânti la pian sau mai stiu eu la ce. Cum am ajuns la volei? Dintr-o intâmplare. M-a luat tehnicianul Laurentiu Stilea direct de pe strada. Mergeam cu mama, m-a vazut, mi-a zis să merg la antrenamente. Mama nu prea a vrut, zicea sa fac școala, să învîț multă carte. Pâna la urma, m-am dus și mi-a placut din prima. Atunci se faceau antrenamentele mai mult pe afară, dar era frumos. În 1965, am participat la prima tabără de pregatire. Să vă spun și unde am fost cazați? Vă spun, la corturi. Dar a fost frumos”, a declarat Dumănoiu.

Primele titluri

După puțină vreme, Dumănoiu a câștigat primele titluri și primele selecții la echipele naționale. În 1966 a jucat finala Campionatului național de juniori și, un an mai târziu, a fost selecționat la lotul național de seniori. Prima deplasare a făcut-o în fosta RDG. ”Nu aveam nici pantofi și a venit tata și mi-a cumpărat. A dat o suma de bani pe ei, 399 de lei parcă. Mă strângeau de îmi dădeau lacrimile, dar i-am spus: „Sunt buni, tată, sunt foarte buni”, a dezvăluit Dumănoiu.

Apoi a plecat în Cehia, în Italia. ”Țin minte că i-am cumpărat mamei o eșarfă și o umbrelă și pentru mine un geamantan din carton. În septembrie 1967, am fost la un turneu în Italia, i-am batut pe toți, și eu am câstigat titlul de cel mai bun trăgător. Poate nu mă credeți, dar am fost așteptat la gară cu fanfară și m-au dus direct la școalaă, începuse deja. Și eu eram îmbrăcat în blugi și cu o curea pe care o cumpărasem din Italia. Aveam parpalac și un pulover pe gât, nimeni nu era ca mine. Atunci am cunoscut și fata care avea să îmi devina soție, Dumnezeu s-o ierte”, a povestit Dumănoiu.

Cum a ajuns la Dinamo

Acesta a dezvăluit cum a ajuns la Dinamo, echipa unde a evoluat foarte mulți ani și a obținut victorii importante. „În 1968, am câstigat titlul national la juniori si apoi am fost cu naționala, antrenată tot de profesorul Stilea, la Cupa Prieteniei, în Cehia. Acolo i-am batut pe ruși! Și m-am întors eu acasă, am batut la ușă. Mi-a raspuns o gagică. M-am uitat iar unde am bătut. I-am zis „doamnă, aici stau eu, unde e mama, unde e tata?” Mi-a spus ca s-au mutat cu totul la București. Măi să fie, m-am gândit…Asa am ajuns la Dinamo, noi ne gândisem inițial să mergem la Galați, să dau acolo la facultate”, a rememorat Dumănoiu.

Prima medalie europeană, derby-urile Steaua – Dinamo

Acesta a povestit despre modul în care România a obținut medalia de bronz la Campionatul European din 1971 și despre derby-urile Steaua – Dinamo. „Am avut și eu un an de acomodare, nu mi-a fost ușor la București, eu eram obișnuit cu orășelul meu natal. În 70, nu am fost selecționat pentru Campionatul Mondial, dar un an mai târziu a venit și vremea mea. Selecționerul Nicu Sotir a decis să facă un schimb de generații. A păstrat numai patru voleibaliști din vechea echipă, a avut curaj. Și asa am avut la Campionatul European de volei din Italia o națională cu o medie de vârstă mica, foarte mică. Nimeni nu ne dădea șanse prea mari la medalii. Am bătut RDG-ul, care era campioana mondială, și am pierdut numai cu rușii. Am luat medalia de bronz. În acel an am câstigat și primul titlu național cu Dinamo. Am jucat primul derby de după Europene cu Steaua și i-am bătut scurt cu 3-0, în sala Floreasca. Ei erau campioni din 67 și pâna atunci, dar se nascuse o altă mare echipă, Dinamo. Știti cum era atunci la meciurile de volei? Nu aveai unde să arunci un ac. Stăteau oamenii pe unde puteau, erau și lângă linia de tușă. Și au urmat 13 titluri naționale, șase dintre ele fără să pierdem măcar un meci. Aveam primă de 1500 de lei dacă luam titlul fără infrângere”.

”Cea mai dragă medalie este cea olimpică”

Cea mai prețioasă medalie rămâne, fără îndoială, cea de la Jocurile Olimpice din 1980. „În 72, am participat la prima mea Olimpiadă, la Munchen, în Germania. Am fost aproape de medalie, am terminat pe locul 5. Au urmat Mondiale, Europene, patru finale de Liga Campionilor, dintre care una câștigată, o Cupă a Cupelor câștigată fără să pierdem un set. Normal că cea mai dragă medalie este cea olimpică, de la Moscova, din 1980. Am jucat finala mică, am bătut Polonia cu 3-1. E greu de spus care era sentimentul. Oricum, o medalie olimpică e ceva ce nu uiți niciodată. Și ce echipă avea România atunci!”

”M-ar bate Dumnezeu să spun că am dus-o rău ca sportiv”

Laurențiu Dumănoiu s-a retras din activitate la 33 de ani. A fost numit președinte la ”Tânărul Dinamovist”, iar între 1986 și 2004 a fost membru al Comisiei Financiare a Federației Europene de Volei. Acesta a recunoscut avantajele pe care le avea pe vremea lui Ceușescu și a dezvăluit de ce nu se mai uita la volei. „Ei, m-ar bate Dumnezeu să spun că am dus-o rău, că sportivii de performanță o duceau rău pe vremea comuniștilor. Nu erau banii de acum, dar ne descurcam, aveam multe avantaje. Mergeam în deplasări afară, mai luam una-alta de acolo, mai aduceam un video, un coniac bun… și viața parcă era mai frumoasă. Despre voleiul de azi ce să zic… Mă mai uit la meciuri, dar la tv, pe aici prin România nu prea mai ai ce vedea. Și nici nu mi se pare mai spectaculos dupa ce s-a modificat regulamentul și se face punct nu numai pe serviciu. Ideea a fost ca mingea să stea mai mult în teren, dar nu vedeți câte puncte se pierd direct din serviciu? Poate dacă se mută fileul un pic mai sus o să stea mingea mai mult. Vom vedea…”, a încheiat Dumănoiu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE