EDITORIAL EDI IORDĂNESCU: Victoria Braziliei, umbrită de penalty-ul făcut cadou de arbitrul nipon
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Avem oficial, începând de aseară, startul unei competiţii de la care toţi avem mari aşteptări. Ne dorim spectacol, jocuri cu ritm, disputate, goluri multe şi, cu naţionala noastră din nou necalificată, cu siguranţă că mai toţi ne-am ales câte o "favorită’" de ocazie.
Anticipez două lucruri. Că vor fi multe dezamăgiri şi mă refer în special la jocul anumitor echipe de la care aşteptările sunt foarte mari, dar că vom avea o campioană mondială cu tradiţie.
Cuprins:
Starurile sunt obosite
Motivez prima ‘"previziune"’ prin faptul că acest turneu final vine, ca de obicei de altfel, la sfârşitul unui sezon foarte încărcat pentru jucătorii echipelor importante. Dacă ne uităm pe loturile unor echipe precum Spania, Germania, Brazilia, Anglia, vedem că sunt jucători care au fost angrenaţi în multe competiţii, care au avut un volum foarte mare de jocuri disputate, cu acumulări importante de oboseală fizică şi mentala, de uzură.A lipsit perioada minimă necesară de regenerare, de refacere şi după un final de sezon solicitant cu echipele lor de club, au şi început pregătirle pentru Mondial. Este imposibil să reuşeşti recuperarea totală, nu doar fizic, dar şi mental. De aceea cred că un factor decisiv va fi în final, pe lângă valoarea loturilor, modul cum staff-urile tehnice şi medicale, au gestionat pregătirea echipelor şi vor gestiona şi pe perioada turneului latura fizică şi partea de recuperare a jucătorilor.
Fără surprize: Brazilia, Argentina, Spania sau Germania
Referitor la viitoarea campioană mondială, mizez pe tradiţie. Dacă la nivel de Campionat European au mai existat şi surprize de gen Danemarca sau Grecia, în istoria Cupei Mondiale rar am întâlnit echipe fără tradiţie să depăşească faza semifinalelor. În opinia mea, Brazilia, Argentina, Spania sau Germania pot ridica trofeul.
Selecao mobilă, Croaţia reactivă
Am văzut un joc de deschidere, mai mult decât acceptabil ca şi nivel, din punctul meu de vedere. Un joc cu un ritm neaşteptat de bun, disputat, cu faze de poartă, goluri şi o răsturnare de scor, dar marcat de o primă mare eroare de arbitraj. Mă refer la penalty-ul acordat total eronat Braziliei. Ca un scurt rezumat tactic pot spune că au fost două aşezari în oglindă, "4-2-3-1", chiar dacă interpretate în mod diferit în dinamica jocului.Brazilia a propus mai multă mobilitate pe faza ofensivă, în special în linia celor trei din spatele lui Fred. Mă refer la Hulk-Oscar-Neymar, care au schimbat zonele în multe momente, au avut mai multă libertate de mişcare, spre deosebire de modulul mai "rigid" al Croaţiei.Croaţii au avut mai multe puncte fixe, dar care cu siguranţă au încercat prin organizare, prin disciplină tactică şi dăruire să compenseze diferenţa de calitate şi chiar avantajul terenului gazdă pentru Brazilia.
Niko Kovaci, prea curajos
Sigur, Croaţia şi-a propus, cel puţin pe anumite momente, un joc reactiv, pentru că e greu spre imposibil să câştigi posesia tocmai în faţa artiştilor brazilieni. Trebuie remarcată şi diferenţa clară de experienţă dintre cei doi antrenori, cu avantaj net pentru Scolari. Cu atât mai mult m-a surprins primul "11"-zece al Croaţiei, totuşi foarte ofensiv, măcar pe hârtie. Mă aşteptam la selecţionerul Croaţiei să încerce o abordare mai conservatoare.E nevoie de mult curaj să începi cu atâţia jucători ofensivi, să ai cuplu de mijlocaşi centrali Modrici - Rakitici, jucători de creaţie, cu Jelavici pe poziţie de pivot, dar şi cu Olici în banda stângă, care provine din atacant şi nu mai este nici la prima tinereţe.Această ultima mişcare mi s-a părut mai mult decât riscantă în acelaşi timp, ţinand cont că adversarul direct a lui Olici a fost Dani Alves, recunoscut pentru participarea lui accentuată la faza ofensivă. Chiar dacă am anticipat un dezechilibru în acea bandă, lucru care s-a şi întâmplat de altfel, acesta nu a influenţat jocul într-un mod decisiv.
Luiz - Silva, cel mai bun cuplu de fundaşi centrali de la Mondial
Aşteptam totuşi mai multe realizări ale Croaţiei în special pe tranziţia pozitivă şi la fazele fixe, lucru care nu s-a prea întâmplat. Cred că aici s-a simtit şi lipsa lui Mandzukici, iar ca un paradox pentru Brazilia, care prin tradiţie a excelat pe faza ofensivă, consider că au cel mai bun cuplu de fundaşi centrali de la acest mondial, Luiz - Silva. Spre deosebire de alte cupluri care sunt la fel de valoroase pe faza defensivă, cei doi au un rol foarte important la iniţierea fazei de construcţie. Am mai remarcat faptul că Brazilia a avut mai mult iniţiativa, ceea ce era şi normal, însă nu am văzut un joc închis, iar asta a fost, în special, meritul Croaţiei, pentru că nu a refuzat jocul. Ca o concluzie finală salut impresia bună lăsată de echipa europeană, lucru punctat la conferinta de după joc şi de selectionerul Niko Kovaci. Cred însă că Brazilia putea, şi era mai indicat, să câştige fără acel penalti făcut cadou de arbitrul nipon, care într-o mare măsură, chiar i-a umbrit acest prim succes.
