Spaniolul a resuscitat, în doar câteva zile, o naționala a României care aleargă de 20 de ani după o calificare la un Campionat European. 26-23 în Belarus, 28-23 cu Polonia, bronz mondial în exercițiu, locul 4 la Olimpiada de la Rio.
Pascual și-a învățat jucătorii să se apere exact și agresiv, dovadă că uriașii Poloniei, în frunte cu celebrul Karol Bielecki, au avut mari probleme să-l bată pe exemplarul portar Mihai Popescu.
Pascual a creionat trasee simple în ofensivă, fructificând la maximum calitățile tehnice ale lui Csepreghi și Fenici, dar și forța de pătrundere și de aruncare ale lui Ramba, Sadoveac, Criciotoiu ori Mocanu.
Xavi Pascual, care conduce în pararel și formația catalană FCBarcelona, a semnat un contract cu FRH valabil patru ani. Xavier Pascual Fuertes, zis Pasqui, s-a născut la 8 martie 1968. E fost jucător al catalanilor (1986-1991) și antrenor principal al acestei echipe din 2009, câștigător de două ori al Ligii Campionilor. Chiar dacă tricolorii s-ar putea califica la CE, obiectivul principal al lui Xavi Pascual îl reprezintă calificarea la Jocurile Olimpice, Tokyo, 2020.
Pasqui lucrează la FC Barcelona din 2005, când a fost numit antrenor cu portarii. Din 2009 e antrenor principal.
Xavi Pascual, 34 de trofee cu FC Barcelona
2 Ligi ale Campionilor (2011, 2015)
2 Campionate Mondiale ale cluburilor (2013-2014, 2014-2015)
3 Ligi ale Pirineilor (2009-2010, 2010-2011, 2011-2012)
6 campionate (2010-2011, 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016)
5 Cupe ale Regelui (2008-2009, 2009-2010, 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016)
7 Supercupe (2008-9, 2009-2010, 2012-2013, 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017)
6 Cupe ale Ligi ASOBAL (2009-2010, 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016)
3 Supercupe ale Spaniei (2012-2013, 2014-2015, 2015-2016)
34 de trofee în total, 7 din 7 în 2015, record absolut. Plus alte rezultate greu de egalat: 73 de partide fără înfrângere, 123 de meciuri câștigate consecutiv în campionat etc.
Arsuri în piept, sufocare!
Nu totul a fost lapte și miere în viața lui Xavi Pascual. În 2011 a trecut prin momente dramatice. Tot se plângea de arsuri în piept, urmate de crize de sufocare.
A făcut electrocardiografie, radiografie a toracelui, ecografie a inimii, cateterism cardiac.
Operat pe 28 decembrie 2010, i s-a pus proteză mecanică la inimă
Iar pe 28 decembrie intra pe mâna doctorilor care l-au operat pe inimă din cauza unei valvulopatii aortice. I-au deschis cordul, i s-a făcut o valvuloplastie – înlocuirea valvulei printr-o proteză mecanică.
Valvulopatia e o afecțiune a unei valvule a inimii. Valva aortică este o valvă cardiacă situată între ventriculul stâng și aortă. Este formată din trei valvule în forma de semilună, care împiedica sângele să se întoarcă în ventricul din aortă.
Xavi Pascual: ”Mi-au trecut prin cap toate relele”
Inimă mare, Xavi Pascual a trecut peste complicațiile postoperatorii apărute și a revenit după doar trei luni pe banca Barcelonei! De pe 28 decembrie 2011 până pe 2 februarie 2012 a stat în spital. Pe 3 martie era la treabă!
”Boala a fost diagnosticată în 2010, am încercat să rezolv totul fără o intervenție chirurgicală, dar, în cele din urmă, operația era ultima soluție. A fost foarte dur, am suferit, atunci când nu te simți bine, îți trec prin cap toate relele. Da, m-am gândit că s-ar putea să mor, să nu mai fiu printre cei dragi”, el a recunoscut ”Pasqui”, cu ochii aproape în lacrimi.
Anual, tehnicianul trebuie să facă un control medical complex.
”Eu sunt la fel, cu o supapă în plus. Știu că ticăie și atât”
”Am depășit toate probleme pentru că sunt înconjurat de oameni care mă iubesc”;
”Soția și copii mei m-au sprijinit enorm. Ce a fost mai rău a trecut”;
Eu sunt la fel, doar că am o supapă în plus. Știu doar ticăie, nimic mai mult!”;
Xavi Pascual, pentru szkc.ro
- La FC Barcelona antrenamentele au de obicei o durată de două ore, iar majoritatea lor sunt închise: ”Dacă nu văd lucrurile ce aștept de la jucătorii mei, în ziua următoare durata antrenamentului este dublată”
- În momentul de față, handbalul spaniol se confruntă cu probleme financiare grave, ca urmare a crizei economice. Cu excepția Barcelonei, celelalte echipe au la dispoziție un buget redus: ”Din fericire avem mulți antrenori și jucători spanioli buni în toată Europa, care duc mai departe modelul și reputația handbalului spaniol. Nu zic că al nostru e cel mai bun model, dar e diferit de celelalte modele din Europa”.
- Un român la FC Barcelona? ”Echipa mea actuală, cu antrenorul secund, cu toţi jucătorii, consider că este cea mai bună echipă din lume. Dar nu știm ce ne rezervă viitorul. Handbalul nu este legat de o anumită țară. În România sunt mulți handbaliști tineri talentați, la fel sunt și jucători experimentați în campionatele europene. Din acestea s-ar putea alcătui o echipă națională puternică, deoarece se poate spune că există jucători de calitate. Ceva oricum trebuie schimbat, în caz contrar ei rămân la acest nivel. Asta încerc eu să fac!”.
- ”Pentru noi este foarte importantă filosofia, concepția. Aici handbalul este diferit faţă de alte țări. Sublinez, nu este mai bun, dar diferit. Trebuie să găsească fiecare rolul lui în apărare și atac, iar handicapul fizic este compensat cu partea mentală. Este dificil să joci împotriva echipelor spaniole, din cauza faptului că aici accentul cade pe elementele tactice și nu pe forța fizică. Cred că handbaliștii sloveni sunt asemănători jucătorilor spanioli: sunt foarte talentați, au o talie mai scundă, dar inteligența lor de joc este excepțională”.
- ”Handbalul este un sport de echipă, de aceea trebuie impuse reguli comune. La FC Barcelona este întotdeauna dificil să alcătuiești o echipă unită, pentru că fiecare dintre jucători este un geniu. Este sarcina antrenorului să găsească un numitor comun, o gândire comună. Există și alte echipe mari în Europa, toată lumea așteaptă ca cei mai buni să câșige tot ce se poate. În Liga Campionilor este imposibil să câștigi fiecare meci și nu trebuie uitat nici faptul că mai există echipe puternice, care pot să te învingă”.
- Întotdeauna următorul meci e o provocare. Aceasta este singura cale de a atinge obiectivele propuse. Pas cu pas. Mulți sunt de părere că finalele trebuie câștigate, dar pentru noi este foarte important și drumul spre finale. Pentru noi meciul următor este decisiv. Dacă parcurgem acest drum, ajungem departe”.
Citiți și