Asa cum spune si titlul, filmul lui Paul este reconstituirea zborului Newark-San Francisco din dimineata de 11 septembrie 2001. Avionul nu a mai ajuns la destinatie: s-a prabusit pe un camp din Pennsylvania, in urma rascoalei pasagerilor care aflasera ca turnurile gemene din New York, dar si Pentagonul fusesera atacate de teroristi. Ceea ce ei nu stiau este ca cei patru teroristi de pe United 93 isi fixasera ca tinta Capitoliul din Washington.
Formidabil in acest film este sentimentul constant ca esti acolo, cu pasagerii, ca traiesti drama alaturi de ei. Asta pentru ca actorii din film sunt necunoscuti, pentru ca exista glorificarea eroismului, dar si o sobrietate exemplara, iar imaginile filmate “din mana” amintesc toate acele filmulete de videoamatori care au prins momentul impactului de la WTC. E o decizie regizorala extrem de inteligenta: facut dupa tot dichisul unei productii de la Hollywood, “Zborul United 93” nu ar fi fost decat inca un film-catastrofa plesnind de staruri si de auto-importanta.
Începutul (imagini ale teroristilor ce se pregatesc de misiune, apoi un cadru aerian al orasului inca nocturn, peste care pluteste amenintarea rugaciunilor in araba) e memorabil, ca si finalul – acel ecran negru care “taie” brusc filmul… Între aceste doua puncte, realismul aproape documentar al reconstituirii te copleseste. “Personajul colectiv” (formula golita de continut) se umple aici de toate acele chipuri, gesturi si vorbe vii, ale unor oameni care vor muri. ACEST FILM TREBUIE VAZUT NEAPARAT!
Alex Leo Serban – critic de film