Fiu al unei învăţătoare de la ţară şi al unui fierar, Benito se remarcă mai târziu în politică, fondând în martie 1919 primul partid de orientare fascistă, care avea ca manifest ideea de readucere a ţării pe culmile gloriei. Desemnat prim-ministru de regele Victor Emanuel al III-lea, în 1922, Mussolini se „remarcă” prin intervenţiile armate, la limita genocidului, din Etiopia (1935-1936) şi din Războiul Civil din Spania, unde se situează de partea generalului Franco. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, Mussolini pune la pământ imaginea armatei italiene, pe care o compromite prin operaţiuni eşuate lamentabil, în Africa de Nord, Grecia şi chiar în „Cizmă”. Deşi era un aliat slugarnic al Germaniei naziste, Mussolini – care-şi luase supranumele de „Il Duce” – este schimbat din funcţie în 1943 şi arestat la ordinal regelui, dar este eliberat de un comando nazist şi instalat în fruntea unei republici marionetă creată special pentru el de către nemţi, într-un teritoriu din nordul Italiei.
A fugit cu amanta
În martie 1945, când eşecul Axei Roma-Berlin – Tokyo devenise evident, fuge cu amanta lui, Clara Petacci, în Elveţia, instalându-se într-o vilă somptuoasă de pe malul lacului Como. Însă, pe 27 aprilie 1945, cuplul este arestat de un grup de partizani comunişti italieni, care zădărnicesc astfel tentativa celor doi de a ajunge în Spania. A doua zi, pe 28 aprilie 1945, adică exact acum 67 de ani, Benito şi Clara au fost executaţi în orăşelul Giulino di Mezzegra, cadavrele lor fiind transportate apoi la Milano, unde au fost expuse public, în piaţa Loreto, spânzurate cu capul în jos şi lăsate pradă furiei mulţimii. În 1958, la cererea urmaşilor, rămăşiţele pământeşti ale fostului conducător al Italiei fasciste au fost aduse la Predappio, locul de naştere al dictatorului-bufon.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!