Ştiri Libertatea > Ştiri

Acrobatii aerului

Petre Dobrescu

Marți, 25 mai 2004, 21:00

Adaugă comentariu Distribuie

acrobatica foarte rar ai sansa sa gresesti a doua oara". Se pregatesc un an intreg pentru doar cele cateva minute in care incanta privirile asistentei la serbarile prilejuite de Ziua Aviatiei sau la mitingurile aviatice. Despre ei se vorbeste rar, dar de fiecare data in cei mai elogiosi termeni. Majoritatea recunosc ca au in sange o doza de nebunie si ca de fiecare data cand se urca in carlinga se simt protejati de Printul Cerului, Sfantul Proroc Ilie. Ei sunt pilotii lotului national de Acrobatie Aeriana. Cel mai varstnic dintre acestia locuieste in Bucuresti, este instructor de zbor, are la activ peste 16.000 de ore de zbor si struneste cele cateva tone ale avionului cu aceeasi usurinta cu care altii conduc un automobil pe o autostrada. "in 1962, cand mi-am tras carlinga deasupra capului am simtit pentru prima data in viata ca traiesc si ca tot ce fac in rest nu este important. Mi s-a intamplat o singura data sa nu reusesc sa mai stapanesc mansa, prin 1985, eram la Oradea. Eu si un coleg de-al meu trebuia sa tractam doua planoare, toti patru fiind legati intre noi cu niste cabluri, sub forma unui H imens, de care atarnau si cateva drapele. La un moment dat, tot grupul asta s-a dezechilibrat din cauza celuilalt avion care, din nu stiu ce cauze, a virat spre stanga. Din cauza tensiunii, cablul cu care eram legat mi-a rasucit brusc avionul spre dreapta, l-a facut practic incontrolabil. Am anuntat la sol ca o sa detasez cablul, dar nu am mai avut timp. Cu numai o fractiune de secunda in urma pilotul planorului din spate s-a detasat de grup, m-am intors brusc cu burta avionului in sus si am intrat in picaj fortat. M-am trezit la spital, aveam ambele picioare fracturate. Atunci, pentru prima oara in viata mi-a fost frica, am crezut ca nu voi mai putea zbura niciodata. Atunci am inteles faptul ca in aviatia acrobatica foarte rar ai sansa sa gresesti a doua oara", povesteste Gheorghe Uta. Competitiile de acrobatii aeriene se desfasoara dupa tiparul multor discipline sportive care presupun un program impus sau la alegere. "De regula, pilotul trebuie sa isi incadreze programul intr-un cub cu latura de un kilometru. La sol el este supravegheat de patru arbitri de colt, unul principal si inca opt de linie. Un antrenament, cu tot cu decolare si aterizare, dureaza in medie 15 minute". Programul este alcatuit, in linii mari, din clasicele figuri de acrobatie elementara, ca de exemplu, vrie, looping, ranversare, rasturnare, tonou sau immelmann. "Din fericire, cand ajung la mine majoritatea pilotilor cunosc aceste elemente, fie ca le-au invatat la Academie, fie la cursurile de zbor pe care le-au efectuat. Au fost foarte putini cei pe care i-am luat de la zero. Treaba mea nu este alta decat sa le corectez miscarile si sa-i aduc cat mai aproape de perfectiune".