Aurel Vlaicu s-a născut la 6 noiembrie 1882, în localitatea Binţinţi, lângă Orăştie, într-o familie de ţărani. A absolvit cursurile Colegiului Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, luându-şi bacalaureatul la Sibiu.
Şi-a continuat studiile inginereşti la universităţi din Budapesta şi Munchen, obţinând diploma de inginer în 1907. Un an mai târziu, s-a angajat la fabrica de motoare Opel din Russelsheim, dar, în parallel, lucrase şi la proiectul primului său avion. Neprimind ajutorul sperat de la fabrica din Germania, s-a întors în România, unde a construit primul planor pe care a reuşit să-l înalţe în aer, iar în 1910, a realizat primul lui aeroplan, botezat „Vlaicu 1″ sau, conform denumirii din brevetul de invenţie din 1910, „Maşină de zburat cu un corp în formă de săgeată”. Cu acest model, a participat chiar şi la manevrele militare din toamna acelui an, reuşind să ducă un ordin de luptă cifrat de la Slatina la Piatra Olt. Astfel, România devenea a doua ţară din lume, după Franţa, ce utiliza avionul în scopuri militare, iar Vlaicu 1 primul avion militar din dotarea armatei române.
Lucrând asiduu la perfecţionarea primului model, Vlaicu a inventat soluţii tehnice în premieră mondială, dezvoltând, în februarie 1911, modelul „Vlaicu 2”. La Blaj, în faţa a 30.000 de oameni, el s-a ridicat în aer cu noul avion, lucru pe care l-a făcut apoi şi la Sibiu şi Braşov, unde a decolat chiar din faţa Liceului „Andrei Şaguna”, executând zboruri acrobatice şi atingând plafonul de altitudine de 1.000 de metri, pecum şi o viteză de 90 km/oră.
În 1912, la Aspern, în Austria, în cadrul unui mare concurs internaţionl la care au participat 42 de aviatori din 7 ţări, obţine premiul I în proba de precizie pentru aruncare la ţintă din avion şi premiul II pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca măiestrie, după celebrul aviator francez Roland Garros.
În 1913 proiectează un nou model, Vlaicu 3, care devine primul avion din lume construit în întregime din metal. Visând să devină primul român care traversează Carpaţii – şi ca o realizare simbolică a dorinţei de unitate a ardelenilor şi românilor din Regat – Vlaicu se grăbeşte să-şi împlinească visul, temându-se să nu fie intercut de altcineva.
La 13 septembrie 1913 decolează cu un avion model „Vlaicu 2″de lângă Bucureşti, aterizează pentru alimentare la Ploieşti, apoi se înalţă pentru a reuşi traversarea munţilor. În mod tragic, Aurel Vlaicu se prăbuşeşte la scurtă vreme – pierzând se pare controlul aparatului, din cauza unui atac de cord, lângă comuna Brăneşti, în apropiere de Câmpina, cu doar câteva săptămâni înainte de a împlini 31 de ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.