Adevarul a fost ingropat impreuna cu resturile exploziei de la Mihailesti

La doi ani de la tragedia din comuna buzoiana Mihailesti, familia soferului craiovean care conducea autotrenul incarcat cu azotat de amoniu, dar si rudele victimelor exploziei, cauta inca adevarul, intr-un proces extrem de anevoios si costisitor. Ei acuza autoritatile ca s-au grabit in mod suspect sa inchida ancheta din primavara anului 2004, ingropand in pamant, de-a valma, ramasitele celor ucisi si probe de o importanta cruciala. 

Sotia lui Florin Marcu si cei doi copii minori, Bianca si Andrei, au incetat sa mai spere la ceva. Pe langa faptul ca au pierdut ce aveau mai drag pe lume – tatal – nu stiu multe despre derularea procesului si o duc destul de greu din punct de vedere financiar. La 20 mai, familia i-a facut lui Florin slujba de pomenire de doi ani. “Ne-am prezentat o singura data la tribunal. Din cauza banilor, nu am putut ajunge acolo. Aici, acasa, in afara de Ionut Neagoe, proprietarul masinii, nimeni nu ne-a mai intrebat ceva sau ajutat. De la combinat nu a venit nimeni, niciodata. Cei de acolo ar fi trebuit sa spuna ca azotatul asta ia foc. Florin nu a stiut. Am ramas singuri, fara nici un ajutor, iar sotia lui este o umbra vie”, marturiseste cu amaraciune Maria Sandu, soacra lui Florin Marcu.

Rudele victimelor exploziei de la Mihailesti cred ca ancheta a pornit din start cu stangul. Dupa zeci de reconstituiri, nici acum nu se stie cu certitudine daca varianta data publicitatii este cea adevarata. Mai mult, familiile celor ucisi de deflagratie acuza si acum autoritatile ca s-au grabit sa astupe craterul urias la putin timp dupa producerea exploziei, marturisind ca si la o saptamana de la accident au gasit ramasite omenesti amestecate cu pamant. “Sunt multe intrebari la care nu am gasit un raspuns. Spre exemplu, de ce s-a incheiat asa de repede ancheta si s-a turnat pamantul la loc in groapa? Cu acel pamant ingroapa si adevarul”, spune Maria Sandu.

Rezultatul anchetei a fost unul confortabil pentru toata lumea: mortul e de vina. “Corina a mers acolo, sa-l caute pe Florin. Nici nu vreau sa-mi amintesc! Oamenii au gasit oase in pamant dupa ce nivelasera groapa. Osemintele ginerelui meu ne-au fost trimise pe 18 iulie (2004 – n. r.). Dupa ce Corina a fost plimbata cand de la Bucuresti la Buzau, cand invers, au fost chemati cuscrii mei, parintii lui Florin, sa li se faca proba ADN. A murit nevinovat. Si el, si ceilalti. Au ramas doi copii ca doua flori pe drumuri”, mai spune soacra lui Florin.

Familia soferului craiovean se zbate acum in saracie. Veniturile lor ajung undeva la patru milioane si jumatate de lei vechi, bani din care trebuie sa traiasca patru suflete.

“Corina a stat o vreme fara serviciu, apoi s-a angajat vanzatoare, pe trei milioane. Copiilor li s-a promis ca vor primi pensie. Au dat cate opt sute de mii de lei vechi de fiecare. La scoala, initial, nu au putut primi rechizite gratuite, pentru ca mama depasea cu 18.000 de lei limita de salariu. S-a rezolvat pana la urma. Singurul ajutor financiar le-a fost dat atunci, la inmormantare. Apoi ne-au uitat complet. Ne este rusine de vecini, pentru ca avem datorii la intretinere. Daca nu as mai lua faina de la tara, nu stiu cum as putea sa le dau nepotilor in fiecare zi, paine”, ofteaza femeia.

Deflagratia a sfartecat 18 persoane

In dimineata de 24 mai 2004, un camion incarcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s-a rasturnat pe marginea drumului la Mihailesti – Buzau, a luat foc si, la putin timp, a sarit in aer.

Soferul autotrenului, craioveanul Florin Marcu, sapte pompieri, localnici veniti sa dea o mana de ajutor, doi jurnalisti de la Antena 1 si oamenii care au avut nesansa sa treaca prin zona in acele minute au murit. In total, au fost 18 victime. In urma lor au ramas familiile, cu suferinta si semnele de intrebare si o caseta, salvata ca prin minune, cu imaginile premergatoare catastrofei si vinovatii.

Cineva trebuie sa plateasca

Cazul exploziei de la Mihailesti a fost judecat initial la Tribunalul Buzau, insa, “pentru a nu fi implicatii emotionale”, a fost transferat la Focsani. In dosarul 743/2005 sunt trei inculpati: fostul director al combinatului Doljchim, Ion Gherghe, patronul firmei de transport Mihtrans, Mihai Guna si patronul de la Ney Transport, Ionel Ionut Neagoe. Ei sunt acuzati de ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa, nerespectarea legii referitoare la protectia muncii si distrugere din culpa. A trebuit sa se intample insa tragedia ca sa se schimbe legislatia. Acum, masina trebuie sa aiba tablite de avertizare, iar soferul sa urmeze cursuri pentru a sti cum sa actioneze in caz de incendiu. In ceea ce priveste societatile transportatoare implicate in accident, se vehicula, la un moment dat, ca bunurile lor vor fi puse sub sechestru. Acest lucru nu s-a intamplat. Azotatul inca se mai incarca la Doljchim in remorci descoperite.

Politistul ranit cere daune de 30.000 euro

In procesul in care familia Marcu s-a constituit parte vatamata este implicat si seful de post de la Mihailesti, Gabriel Hurlup, ranit in explozie. La ultimul termen, din aprilie 2006, acesta s-a constituit parte civila, cerand daune de 30.000 de euro. “Cand am ajuns la locul accidentului, am sunat la dispecerat, le-am cerut sa trimita pompieri si le-am spus ca tirul rasturnat era incarcat cu azotat de amoniu. In tot acest timp, soferul statea ba cu mainile in buzunar, ba vorbea la telefon, dar nu dadea semne de neliniste. L-am intrebat daca a incercat sa stinga focul, insa mi-a raspuns ca nu avea extinctoare la el”, a povestit politistul. Declaratia le intriga pe rudele lui Florin Marcu.

“Lucrurile nu au stat asa, din cate stim noi. Ginerele meu a sunat la pompieri imediat ce a vazut ca iese fum de la masina. Apoi, l-a sunat pe Neagoe. Acesta i-a spus: „Avem CASCO, stai linistit! Mergi repede la politia locala.” Florin s-a dus si a anuntat. Cand se intorceau, a vazut foc si a fugit spre camion. Politistul a ramas cam la 50 de metri distanta. In momentul in care a ajuns, masina a explodat”, afirma Maria Sandu.

Urmărește-ne pe Google News