Românul închis în Gulag-ul lui Putin. Adrian David Kercso afirmă că agenții FSB l-au torturat pentru a recunoaște acuzații de spionaj: „M-au ridicat într-un cârlig până când încheieturile mi-au ajuns la nivelul capului”

Românul închis în gulagul lui Putin. Adrian David Kercso afirmă că agenți FSB l-au torturat pentru a recunoaște acuzații de spionaj: „M-au ridicat într-un cârlig până când încheieturile mi-au ajuns la nivelul capului” — Adrian David Kercso. Sursa foto: arhiva personală

Torturat de agenții FSB

Tânărul este pasionat de electronică și gadgeturi, cu o educație formată în Marea Britanie, acolo unde familia sa, originară din Gheorgheni, județul Harghita, s-a mutat în 2007, în căutarea unui trai mai bun.

Adrian David Kercso a cunoscut-o pe Valeria, o fată din Abhazia, regiunea separatistă din nord-vestul Georgiei, care și-a declarat independența în 1999, dar care nu este recunoscută la nivel internațional decât de Rusia și aliații ei.

Lăsând la o parte politica, Abhazia este considerată Riviera Caucazului, iar Adrian și Valeria au trăit acolo o poveste de dragoste care, în 2024, s-a transformat într-un coșmar pentru amândoi.

Fiind străin într-o regiune separatistă prorusă, Adrian David Kercso a fost ținta unei înscenări, întâi din partea agenților instituțiilor de securitate din Abhazia, care l-au reținut și arestat în orașul Sukhum (capitala regiunii), iar apoi l-au deportat în Federația Rusă.

Acolo, Adrian David Kercso a ajuns pe mâna agenților FSB, care l-au bătut, l-au torturat și l-au pus să recunoască acuzații de spionaj, mai exact că ar fi folosit o dronă de agrement pentru a fotografia un sistem antiaerian din orașul Soci și că ar fi trimis coordonatele GPS către Armata Ucraineană.

Tribunalele rusești din regiunea Krasnodar l-au condamnat pe Kercso, în fond și apel, la 15 ani de pușcărie, iar sentința a rămas definitivă în vara acestui an, pe 18 iunie 2026.

Libertatea prezintă povestea lui Adrian David Kercso, care acum așteaptă să fie mutat din centrul de detenție în care a stat în timpul procesului într-o colonie penitenciară din Rusia.

Autoritățile din România sunt la curent cu situația tânărului și spun familiei acestuia că întreprind demersuri în vederea transferării lui în România pentru executarea pedepsei. Dar lucrurile se mișcă greu.

Tânărul însă speră că va fi inclus într-un schimb de prizonieri, mai ales că se consideră nevinovat.

În scrisorile pe care Kercso le-a trimis familiei, tânărul afirmă că nimic din ceea ce i-a adus condamnarea nu este adevărat.

Cum comunică tânărul din gulagul rusesc cu familia

Prima scrisoare primită de familie de la Adrian David Kercso poartă data de 4 iunie 2026 și a fost transmisă prin intermediul ZonaTelecom (ZT), un serviciu digitalizat folosit în sistemul penitenciar rusesc.

Fluxul funcționează astfel: aparținătorii trimit deținutului un mesaj din aplicație/online și plătesc în avans pentru un „formular de răspuns”.

Administrația închisorii printează scrisoarea primită de la familie împreună cu o foaie tipizată specială, care conține deja tipărite datele de identificare ale expeditorului, ale destinatarului și un cod QR unic.

Deținutul scrie mesajul de mână pe această foaie preimprimată, iar gardienii o preiau, o cenzurează și o scanează. Imaginea scanată este livrată ulterior destinatarului în aplicație sau prin e-mail.

În această modalitate, Adrian David Kercso a trimis familiei 12 pagini scrise în limba rusă din unitatea de detenție SIZO-1 din Krasnodar, un fel de centru de arest preventiv, unde așteaptă să fie mutat într-o colonie penitenciară pentru a-și ispăși pedeapsa.

Federația Rusă are o pleiadă de închisori, exact așa cum o descrie Alexandr Soljenițîn în „Arhipelagul Gulag”: fiecare regiune are mai multe SIZO-uri (n.r. – Sledstvenny izolyator) care funcționează ca închisori de tranzit, dar și colonii penitenciare (n.r. – prescurtate IK, de la Ispravitelnaia koloniia).

La rândul lor, IK-urile se împart în funcție de regimul de detenție: general, strict și special. Pentru infracțiunea de spionaj, pe Adrian David Kercso îl așteaptă, cel mai probabil, o închisoare de maximă securitate KSR (n.r. – Koloniya strogogo rezhima).

În regiunea Krasnodar sunt trei astfel de colonii, una chiar în orașul cu același nume (FKU IK-14), iar celelalte în satele Dvubratsky (FKU IK-6) și Tlyustenkhabl (FKU IK-1). La nivelul întregii Federații Ruse există peste 200 de colonii cu regim strict.

Ce informații au trecut de cenzură

Libertatea redă informațiile relevante transmise familiei de Adrian David Kercso cu privire la situația lui actuală. Trebuie precizat că, în aceste scrisori, tânărul transmite doar date despre care este sigur că vor trece de cenzura din penitenciar.

Situația reală cu privire la felul în care s-a desfășurat ancheta și procesul se regăsesc în altă scrisoare, pe care Kercso a apucat s-o transmită Valeriei înainte să fie condamnat, pe care o vom reproduce pe parcursul acestui articol.

Cele mai recente informații pe care tânărul le-a transmis familiei:

„04 iunie 2026: Bună, dragă mamă (…) Mi-a fost foarte greu în tot timpul acesta de mai bine de un an fără voi (…) Ce ați spus Ambasadei României și guvernului? (…) Ce întreprindeți pentru a mă ajuta? (…) Poți, te rog, să-mi trimiți și câteva fotografii cu tine, cu tata, cu Sebi și cu Valeria împreună cu mine? (…) Eu sunt bine în acest moment. Acum mă aflu cu oameni care au devenit a doua mea familie și avem o pisică neagră însărcinată foarte drăguță. Vă iubesc pe toți foarte mult și îmi este foarte dor de voi. Vreau să fiu împreună cu voi mai devreme sau mai târziu, iar de data aceasta nu vă voi mai părăsi niciodată. (…)
19 iunie 2026: Imediat ce am fost deportat în Rusia, am fost arestat de agenții FSB. Apoi am petrecut 4 luni în închisoarea de scurtă durată (IVS). Apoi m-au mutat în SIZO-1 din Krasnodar pe 15 aprilie 2025, unde mă aflu și până acum.
Ieri am avut termen de apel și sentința mea nu s-a schimbat. În curând voi părăsi acest SIZO și mă voi îndrepta către un lagăr de detenție (colonie penitenciară), acest lucru se va întâmpla în termen de 30 de zile. Cred că guvernul român v-a spus deja ce pedeapsă cu închisoarea am primit. Desigur, nu sunt bucuros, dar asta s-a întâmplat.
Cred că singura cale de a ajunge mai repede acasă este să fiu transferat dintr-o închisoare rusească într-una românească. Vă rog, aflați totul despre asta și încercați tot ce este posibil. Am scris Ambasadei României în fiecare lună, dar până acum nu am primit niciun răspuns și nu înțeleg de ce!
În orice caz, sunt într-o celulă cu oameni care au infracțiuni similare cu ale mele. Acești oameni au devenit a doua mea familie, care mă ajută cu tot ce am nevoie. Îmi pare foarte rău că îi voi părăsi în curând, dar sper să îi văd în viitor și în libertate.
În tot acest timp am învățat să citesc, să scriu și să vorbesc în limba rusă. Desigur, nu perfect, dar pot înțelege aproape totul și pot spune tot ce vreau. Sunt doar îngrijorat că uit încet limba maghiară, pentru că nu am vorbit-o de mult timp. Sper că știți că nu am crezut nicio secundă că m-ați uitat sau că nu încercați să mă ajutați.
Acum nu există o cale de a-mi trimite bani, dar sper că pe viitor va exista. Dar dacă doriți, puteți încerca site-ul Svoboda23.ru și Kaluzhskoe.shop/uis-kaluzhskoe.ru și să vedeți dacă funcționează. Acest magazin lucrează cu închisoarea și tot ce veți alege și cumpăra va fi livrat în celula mea și pe numele meu. Dacă funcționează, vă rog să știți că voi fi foarte recunoscător pentru ajutor. Dar dacă nu va funcționa, atunci nu vă faceți griji. De asemenea, eu nu vă pot trimite fotografii, iertați-mă. Vă mulțumesc foarte mult pentru că mi-ați trimis fotografii. (…)
25 iunie 2026: (…) În orice caz, sunt bine acum. Sunt foarte îngrijorat că părăsesc această închisoare, pentru că nu știu unde voi merge mai departe. Dar, în orice caz, vă voi scrie imediat ce voi putea, după ce voi pleca de aici.
Pisica noastră mică și neagră a născut pe 21.06 doi pui mici și drăguți. Unul este complet negru, iar celălalt este alb-negru. Cresc încet. Mi-am dat seama că, deși sunt în iad, viața este totuși frumoasă!
În acest moment suntem 11 persoane în celula noastră. Oameni cu vârste între 18 și 55 de ani. Toți sunt oameni minunați. Am primit un radio acum câteva luni, așa că toată ziua stau lângă radio și ascult muzică. Mă uit la fotografiile pe care mi le-ați trimis în fiecare zi. Mi-e foarte dor de voi toți! Abia aștept să ajung acasă și să fiu cu voi toți. (…)
Care este situația în Anglia? Ce știri sunt? M-ați văzut la TV? După sentința mea, m-au arătat pe toate canalele de știri rusești! (…)
Puteți, vă rog, să aflați unde sunt trimiși oamenii cu încadrarea/articolul meu după SIZO (Art. 276 din Codul Penal al Federației Ruse – Spionaj)?
Acum voi scrie puțin despre viața din celula mea. Viața aici este destul de pașnică și liniștită. Paznicii de aici nu vorbesc cu noi, dar când vorbesc, o fac cu respect. Celula este verificată de două ori pe zi, la 9 dimineața și la 4-5 după-amiaza.
Suntem hrăniți de 3 ori pe zi. La 8 dimineața – terci (kașa), la prânz (ora 13) – supă și felul doi, la cină (18-19) – piure de cartofi. După cum ați putut ghici, mâncarea de aici este ca mâncarea de închisoare. Dacă mi-e foame, oamenii de aici îmi dau mereu de mâncare. Acum sunt aproape 30 de grade Celsius aici, așa că este foarte cald. Fac un duș foarte rece la fiecare 2 sau 3 ore. În afară de asta, doar ascult radioul.
5 iulie 2026: Sunt bine. Sunt încă în SIZO-1 și încă nu știu când sau unde mă vor trimite. De asemenea, nu am primit pachetul vostru. Ce site folosiți? (…)
În privința faptului că am venit aici, acum știu că a fost o greșeală uriașă. Și îmi pare foarte rău că nu v-am ascultat. Acum mi-am dat seama că nu ar fi trebuit să vă părăsesc. Dar am fost orbit de dragoste și nu am văzut semnele de avertizare. Dar acum este prea târziu și sunt deja în această situație. (…)
În privința Ambasadei României, le-am scris în fiecare lună, dar încă nu mi-au răspuns. Nici măcar nu știu dacă au primit scrisorile mele sau nu. (…)
După cum știți, am primit o pedeapsă foarte grea. 15 ani – nu este o glumă. Dar în curând asta va fi în urma mea și ne vom trăi viața (…) Asta este tot pentru moment, draga mea mamă. Vă iubesc pe toți foarte mult, fiți puternici și nu vă pierdeți speranța. Cu dragoste, fiul tău, David”, a scris tânărul.

Scrisoarea necenzurată din perioada anchetei: Înscenarea agenților SGB

Familia lui Adrian David Kercso a intrat în posesia unei scrisori adresate fostei sale iubite, Valeria, în care arată felul în care a decurs ancheta cu privire la acuzațiile de spionaj.

Aceasta este o scrisoare necenzurată, datată 20 februarie 2026, cu un conținut sensibil diferit de cel al mesajelor din penitenciar, în care tânărul relatează cum i-a fost înscenat dosarul de către agenții FSB.

Adrian David Kercso spune că a fost reținut ilegal în orașul Sukhum, capitala regiunii separatiste Abhazia, de către militarii SGB (serviciul secret al așa-zisei republici georgiene), arestat și predat agenților FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei).

FSB i-ar fi înscenat lui Adrian David Kercso întreg dosarul de spionaj, tânărul afirmând că i-au fost smulse prin intimidare, minciună și tortură declarații care au constituit apoi baza principală a acuzațiilor.

Tânărul mai afirmă în scrisoare că a fost sufocat cu saci de plastic, încătușat în poziție suspendată și bătut până i-au fost dislocați umerii pentru a semna declarații din care să reiasă că ar fi fotografiat cu o dronă de agrement un sistem de apărare antiaeriană de la Soci (oraș aflat la 3 ore de Sukhum, peste graniță) și că ar fi transmis coordonatele către Armata Ucraineană.

În timp ce se afla în arest preventiv și aștepta finalizarea procesului, Adrian David Kercso a reușit să trimită o scrisoare de 16 pagini iubitei sale de la acel moment, Valeria, în care relatează etapele a ceea ce el descrie drept o înscenare:

Tânărul scrie că, pe data de 2 noiembrie 2024, a observat o activitate suspectă pe laptopul lui, anume că o persoană necunoscută s-a logat pe aplicația lui de WhatsApp și vorbea cu un ucrainean pe care îl avea în lista de contacte. I-a vorbit imediat despre acest incident iubitei sale, Valeria, dar niciunul nu a tratat acest lucru cu seriozitate.

„Stând întins pe canapeaua ta de acasă, cineva s-a conectat la contul meu de WhatsApp, folosind Chrome OS, și purta o conversație cu acel prieten. Am fugit la tine, te-am trezit și ți-am spus și ți-am arătat totul”, scrie tânărul.

Pe 28 noiembrie 2028 Adrian David Kercso este reținut de către agenții SGB pentru suspiciunea că ar fi deținut sau ar fi consumat droguri, acuzații pe care tânărul le-a negat.

Prin intimidare și manipulare, agenții SGB l-ar fi determinat pe tânăr să refuze efectuarea unui test antidrog, spunându-i că în acest fel scurtează procedura și îi vor da drumul, însă în instanță primește arest preventiv pentru acest refuz.

„A doua zi am fost dus la tribunal, iar doamna de acolo m-a întrebat de ce am refuzat să fac testul antidrog. I-am relatat că agenții au fost cei care mi-au spus să refuz, că așa era protocolul. Doamna s-a uitat apoi la agenții cu care eram cu o privire foarte dezamăgită. Unul dintre agenți a zâmbit atunci și a spus «nu am fost eu». Apoi mi s-au dat 15 zile de arest pentru refuzul de a face testul antidrog”, scrie Adrian.

Tânărul a petrecut 15 zile singur într-o celulă de 4 metri pătrați, în care se aflau un pat, o fereastră falsă, o masă metalică, o chiuvetă și o toaletă turcească. Spune că, în tot acest timp, a ieșit din celulă de trei ori: de două ori la interogatoriu și o dată pentru a vorbi cu mama lui.

„În fiecare zi mă trezeam tremurând de frică. În fiecare zi inima îmi bătea atât de tare încât credeam că va exploda. (…) În primele 6 zile nu am mâncat nimic, pentru că de fiecare dată când înghițeam, vomitam. Am petrecut fiecare zi stând în pat, tremurând într-un colț cu gluga peste ochi, încercând să mă ascund de iadul în care căzusem. Și cel mai rău a fost că am fost singur în toate cele 15 zile.
Mi-au spus că am o alegere de făcut: fie îmi pot da 14 ani de închisoare, fie pot da o declarație în timp ce sunt filmat, repetând tot ce le-am spus. Așa că am ales să dau acea declarație filmată, pe care este posibil să o fi văzut deja. Oricum, mi-au dat apoi un text pe care a trebuit să-l învăț și să îl recit în timpul interviului. După ce l-am făcut, i-am întrebat cine îl va vedea, iar ei au spus că va fi arătat la TV”, povestește tânărul.

Deportarea în Federația Rusă și contactul dur cu agenții FSB

După această declarație, agenții abhazi l-au informat pe Adrian David Kercso că nu îl vor elibera, ci îl vor preda peste graniță ofițerilor ruși de la FSB.

Iubita lui, Valeria, a fost ultima persoană cu care tânărul a vorbit la telefon, la granița dintre Abhazia și Federația Rusă. În timpul apelului, agenții FSB l-au înșfăcat și l-au dus în clădirea punctului de trecere al frontierei unde i-au făcut formalitățile de predare.

„M-au trecut granița, apoi m-au băgat într-o mașină unde mi-au încătușat mâinile la spate, mi-au tras pe cap un tricou pe care l-au lipit cu bandă adezivă și au început să mă lovească.
Am ajuns la o secție de poliție din raionul Khosta din Sochi, unde am stat în parcare timp de 40 de minute. La început m-am gândit că mă vor întinde pe jos și mă vor împușca în cap cu un pistol. Apoi unul dintre agenți, cu o voce tipică a ticăloșilor din filme, mi-a spus: «Îți voi pune câteva întrebări și este în interesul tău să răspunzi».
Apoi mi-a cerut parola pentru telefon și alte dispozitive, iar eu m-am conformat. Am fost apoi dus în secția de poliție unde mi-au luat toate lucrurile, m-au înregistrat și m-au pus într-o celulă 2×2 metri, unde am petrecut noaptea. A doua dimineață am fost dus la tribunal, unde mi-au dat 15 zile de arest pentru opunere de rezistență la arestare, lucru pe care nu l-am făcut!
Primul lucru pe care mi l-a spus anchetatorul principal al FSB pentru Soci a fost că îmi va verifica dispozitivele și apoi, după cele 15 zile, voi fi deportat. M-a întrebat, apoi, dacă am fost vreodată în Ucraina și dacă, verificându-mi dispozitivele, va găsi fotografii cu mine în Ucraina în uniformă militară, cu alți ofițeri militari. Apoi dacă va găsi fotografii cu arme și puști. La această ultimă întrebare am răspuns afirmativ, anume că va găsi asemenea poze, dar că armele nu sunt reale, ci de Airsoft.
M-a întrebat apoi ce crezi tu despre guvernul tău; i-am spus că ești din Abhazia, așa că îți iubești țara și ești patrioată. A întrebat apoi dacă ai avut vreodată idei revoluționare, iar eu i-am răspuns «bineînțeles că nu».
M-a întrebat apoi dacă vreau să fiu trimis în România sau în Anglia; am spus că vreau în România, deoarece nu am pașaport britanic. A spus apoi: «Ok, te voi trimite în România»”, scrie Adrian David Kercso.

Primele interogatorii și cum au prins contur acuzațiile

În loc să fie expulzat în România, agenții FSB l-au băgat pe Adrian în arestul IVS (n.r. – Izolyator Vremennogo Soderzhaniya, unitate de detenție temporară), unde a stat vreme de patru luni, timp în care a fost interogat.

„Aceste 4 luni au fost un adevărat iad: am trăit stres, agonie și groază. În fiecare zi mă gândeam la sinucidere. Singurul moment în care mintea mea era oarecum liniștită era când mă gândeam la moarte.
FSB-ul a venit la mine de câteva ori pe parcursul celor 4 luni. Prima dată a fost în timpul primelor 15 zile. Am fost vizitat de agentul cu vocea de ticălos și de anchetatorul principal. Au venit să mă «interogheze», dar toate întrebările și răspunsurile «mele» erau deja scrise pe o foaie de hârtie. Nu mi le amintesc pe toate, dar era ceva de genul: «Ai făcut ceva pentru a lovi Federația Rusă?», Răspuns: «Nu» și așa mai departe. Totul a fost scris pentru a mă face să cred că voi merge într-adevăr acasă.
Dar apoi m-au întrebat dacă chiar am vrut să mă alătur Legiunii Britanice (n.r. – grupuri de voluntari occidentali care luptă pentru apărarea Ucrainei, pe care rușii o denumesc „legiunea britanică” sau „legiunea străină”). Iar eu am recunoscut atunci că am spus cândva asta, dar ca pe o glumă. Ei au spus atunci că «pe viitor nu ar trebui să recunoști asta, deoarece prietena ta ar putea fi în pericol din cauza asta și nu este atât de departe!».
Mi-au spus că pe cardul de memorie al dronei mele au «găsit» două fotografii șterse în care apăreau baze militare și voiau să știe dacă le-am șters eu sau dacă cineva m-a ajutat și le-a șters SGB-ul. Le-am spus că nu mi-am văzut lucrurile de 15 zile, așa că, chiar dacă aș fi vrut să șterg ceva, nu aș fi putut, deci trebuie să fi fost ei.
I-am întrebat cum au găsit două fotografii șterse cu baze militare, când știu sigur că nu am făcut niciodată fotografii vreunei baze militare?! Nu au spus nimic la asta și, după ce am semnat câteva hârtii, mi-au spus că voi fi deportat și apoi au plecat.
La sfârșitul celor 15 zile, am ieșit din IVS și mă așteptau doi agenți ai FSB. I-am întrebat dacă mă vor duce la aeroport, la care s-au uitat la mine și, cu un zâmbet, au răspuns că nu. În acel moment mi-am dat seama că m-au mințit.
În schimb, m-au dus din nou la secția de poliție alăturată, unde am emis o nouă propunere de arestare, pe motiv că nu i-aș fi prezentat pașaportul unui ofițer atunci când mi s-a cerut – prostii! (…) A doua zi, la tribunal, mi s-au dat încă 10 zile de arest”, povestește tânărul.

Recunoașterea acuzațiilor: Cu umerii dislocați și cu pistolul la cap

Adrian David Kercso scrie că pe 14 ianuarie 2025, la ora 7 dimineața, a fost scos din celulă încătușat și a fost dus, alături de un alt deținut, la interogatoriu. Agenții FSB le-au pus amândurora saci negri de plastic pe cap.

„Pe amicul meu l-au lăsat 20 de metri mai încolo la secția de poliție, iar pe mine m-au trântit la pământ și mi-au dat o bătaie soră-cu-moartea. Apoi m-au băgat din nou în mașină, iar unul dintre ei s-a așezat pe picioarele mele și mă lovea la cea mai mică mișcare.
M-au dus într-o clădire unde, în timp ce aveam mâinile încătușate la spate, am fost ridicat într-un cârlig din perete până când încheieturile mi-au ajuns la nivelul capului și astfel mi-au dislocat ambii umeri. Așa am stat vreo 3 sau 4 ore.
În tot acest timp mă întrebau: «În timp ce erai în centrul orașului Soci, ai văzut ceva interesant, ce ai văzut?». Le-am spus că am văzut un banner cu litera «Z» și asta e tot.
Mi-au strâns în jurul gâtului punga de plastic negru pe care mi-o puseseră pe cap, astfel încât nu mai puteam respira și am leșinat. Când mi-am revenit, m-au întrebat din nou, iar eu am răspuns în același mod. M-au asfixiat din nou, eu mi-am pierdut cunoștința, și au repetat asta până când am realizat că mă vor ucide.
Am simțit când mi-au lipit de cap ceva rece și tare, despre care și acum cred că era țeava unei arme, și mi-au spus: «Ce ai văzut tu a fost un sistem de apărare antiaeriană».
În acel moment am realizat ce mi se întâmplă: pentru că îmi era teamă pentru viața mea, am spus că l-am văzut. Te rog să mă crezi când îți spun că nu am văzut niciodată un sistem AA în singura excursie la Soci, când am vizitat centrul orașului. Au inventat toate astea din nimic. Oricum, m-au obligat să recunosc că am luat coordonatele acelui sistem AA și că le-am trimis în Ucraina, că plănuiam să merg să lupt pentru ucraineni și că am făcut fotografii bazelor militare din Abhazia cu drona mea, deși nimic din toate astea nu este adevărat!
Mi-au dat un scenariu pe care am fost obligat să-l învăț pe dinafară și să-l recit în fața camerei, chipurile că aș fi recunoscut tot ce inventaseră ei. După aceea, am fost dus înapoi la secția de poliție, unde am mai primit un mandat de 15 zile de arest”, scrie românul.

Kașa – singura bucurie a deținuților, rămasă de pe vremea URSS

Pe parcursul lunilor următoare existența lui David Adrian Kercso s-a împărțit între singurătatea celulei de 4 metri pătrați a izolatorului și secția de poliție unde era dus pentru interogatoriu. În tot acest timp a fost hrănit, potrivit mărturiei românului, cu câte o conservă de kașa pe zi.

Terciul numit kașa este mâncarea dintotdeauna a Gulag-ului rusesc, despre care povestesc, în diverse variante, mai toți deținuții (n.r. – zek-ii) care au apucat să depună mărturie.

Din toate memoriile scrise rezultă că kașa n-a fost niciodată bună la gust, dar a dat întotdeauna măsura condițiilor de detenție: cine se strâmbă la gândul ei n-a dus-o chiar rău în colonia penitenciară, iar cine a găsit-o delicioasă înseamnă că a cunoscut suferința.

La bază este o fiertură de cereale (hrișcă sau orz decorticat) în care „norocoșii” puteau găsi bucățele de carne, cei mai puțin norocoși o înghițeau așa și se bucurau că era caldă și amestecată cu puțină grăsime, iar celor cu adevărat ghinioniști – prizonierilor din lagărele de muncă forțată de pe vremea Uniunii Sovietice – li se servea rece.

Așa cum zek-ii lui Soljenițîn povestesc că mâncau în anii 50 – „încet, cu o venerație aproape religioasă” – tot așa scrie Adrian David Kercso că o mânca în ianuarie-aprilie 2025, izolatorul IVS: „Nu aveam toaletă, saltea, pernă sau pătură, dar de fiecare dată când gardienii îmi dădeau o kașa la conservă o savuram”.

Primii colegi de celulă și „încadrarea preferată” a agenților FSB

Pe 15 aprilie 2025, la ora 4 dimineața, zece agenți FSB l-au dus pe Adrian să filmeze „momentul arestării”, i-au dat un scenariu pe care trebuia să-l repete și i-au spus că, dacă se va conforma, va primi trei ani de detenție.

„Când am ajuns la Krasnodar, am fost dus într-un loc cu aspect industrial, unde m-am întâlnit cu anchetatorul meu principal, cu avocatul din oficiu și cu noul meu traducător.
Acolo am aflat că am fost încadrat la articolul 276 din Codul penal rus, care pedepsește – îți vine să crezi sau nu – spionajul! Și tot atunci am aflat că risc între 10 și 20 de ani de detenție pentru nimic!
Am fost dus la tribunal – fără cătușe, fără nimic, oamenii treceau pe lângă mine pe trotuar – dar eram flancat de patru agenți FSB echipați complet, care purtau puști mitralieră AK.
L-a tribunal, în timp ce eram filmat, mi-au dat două luni de arest preventiv pentru spionaj, apoi am fost dus la centrul de detenție FKU SIZO-1.
Când am ajuns acolo, am fost pus într-o celulă cu teroriști, adică oameni cu articole similare: 276, 281, 275 și 205. Poți să cauți ce înseamnă aceste articole, dar pe scurt, nu e bine!
Am fost introdus într-o celulă de patru persoane alături de un alt individ, deci în total eram șase: eu eram «spionul», vreo doi erau «agenți care lucrau pentru Ucraina», altul dăduse foc la un panou electric de tren, al cincilea făcuse comentarii dușmănoase la adresa Rusiei, iar ultimul trimisese 40 de dolari către RDK (n.r. – Corpului Voluntarilor Ruși care luptă de partea Armatei Ucrainene).
Toți fuseseră torturați, unii chiar mai rău decât mine. Cei mai mulți au fost electrocutați, iar tipului cu panoul de tren îi fuseseră smulși 7 dinți în timpul interogatoriului FSB. Acum sunt într-o celulă nouă, cu alți 11 «teroriști», dar niciunul real: toți sunt oameni obișnuiți, care până nu demult munceau și care au familii.
Toți au fost forțați să semneze hârtii cu minciuni. Articolul preferat al FSB-ului, pe care agenții îl înscenează cu predilecție, este art. 205 aliniat 5 – aproape toată lumea de aici îl are. Acesta sancționează «organizarea activității unei organizații teroriste și participarea la activitatea unei astfel de grupări».
Aici în celulă, 8 din cei 12 oameni îl au și niciunul dintre ei nu a comis de fapt infracțiunea asta! 10 din cei 12 oameni de aici au mai mult de un articol, asta deoarece, după cum pare, o pedeapsă de la 10 la 20 de ani nu este de ajuns pentru a distruge viața oamenilor. Pură nebunie!”, relatează Adrian.

Kercso și ceilalți peste 400.000 de „teroriști” din Rusia lui Putin

Tânărul scrie că peste 400.000 de oameni din Rusia sunt în situația lui, ținuți după gratii pentru acuzații inventate de spionaj, trădare ori terorism. Toți au trecut, potrivit tânărului român, prin anchete violente și procese regizate, apoi au ajuns în „arhipelagul” de închisori pe care Putin l-a moștenit de la Stalin.

„Domnul a cărui soție și fiică m-au ajutat să te contactez are o poveste foarte tristă: El are 57 de ani, iar fiica lui de 18 ani a luat legătura cu cineva din Ucraina. Amândoi locuiau în Sukhum (n.r. – Abhazia, unde locuiește și iubita lui Adrian, destinatara scrisorii) și au fost reținuți de SGB.
Când a aflat acuzațiile, tatăl a încercat să ia vina asupra lui, dar n-a mers așa și i-au arestat pe amândoi, apoi au fost dați pe mâna FSB-ului. Tatăl și fiica au fost torturați cu electroșocuri și au fost forțați să mărturisească lucruri neadevărate, cum că intenționau să se înroleze în legiuni din Ucraina, fiind încadrați la art. 205 alin. 5. Tatăl riscă să primească și art. 275 (n.r. – trădare), pentru că i-au înscenat fotografierea unui sistem antiaerian – la fel cum mi-au făcut și mie. Și uite așa amândoi se uită la perspectiva de a primi 10-20 de ani: el e în celulă cu mine, ea este la 6 celule mai departe pe hol.
Mai am o poveste tristă pentru tine: acum 6 luni am cunoscut o femeie în timp ce amândoi așteptam să intrăm la un consult medical. Ea mi-a povestit într-o engleză aproape perfectă că în urmă cu trei ani a adus pe lume un băiețel, însă după naștere a suferit o depresie postpartum. A apelat la un psiholog care să o ajute să treacă peste asta, dar greșeala ei a fost că a angajat unul ucrainean… Așa că FSB-ul a arestat-o, a smuls-o de lângă fiul și soțul ei și a încadrat-o la art. 275, trădare, iar acum riscă de la 12 până la 20 de ani de închisoare. Și acestea sunt doar câteva exemple, în realitate suntem peste 400.000 de oameni – toți «teroriști» ca și mine.
Oamenii cred că sunt în iad în timp ce sunt în libertate, dar nu știu cum este iadul adevărat. Eu ajunsesem atât de rău încât am decis să îmi pun capăt zilelor doar că să fiu liber. În primele 2 luni când eram în SIZO-1 m-am pregătit, le-am spus la revedere colegilor mei de celulă, într-un mod în care să nu poată ghici ce am vrut să spun. Și eram gata să fiu liber.
Dar apoi am ieșit la o plimbare, am jucat fotbal cu sticlă goală și, mă crezi sau nu, m-am distrat; pentru câteva secunde am uitat de iadul în care mă aflam. La întoarcerea în celule, gardienii ne-au întrebat care vrem la duș – ceea ce pentru mine era prima dată și m-am bucurat tare mult. Crede-mă, șansa de a merge la plimbare și la duș în aceeași zi e aproape zero, așa că am văzut în asta un semn de la Univers. Viața este frumoasă și merită trăită. După ziua aia mi-au trecut gândurile negre și am început să mă vindec psihic.
Aștept cu nerăbdare să fiu din nou liber. Mi-e teamă că s-ar putea să nu supraviețuiesc sau că ar putea decide să ne ucidă. Procesul meu la tribunal a început și este aproape gata; procurorul a cerut 15 ani, așa că eu cred că voi primi 13 ani, dar vom vedea.
Singura mea speranță este să fiu inclus într-un schimb de prizonieri, iar ca asta să se întâmple trebuie să aștept doar 3 ani. Dacă nu, va trebui să îmi execut pedeapsa la termen și pentru ce? Pentru nimic!”, încheie Adrian David Kercso.