Albastru de mangan, nu turcoaz, e culoarea misterioasă din pictura lui Jackson Pollock. Pigmentul e nociv mediului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă de cercetători a descifrat, cu ajutorul chimiei, originea nuanței albastre dintr-una dintre picturile lui Jackson Pollock, confirmând pentru prima dată că artistul expresionist abstract a folosit pigmentul sintetic cunoscut sub numele de albastru de mangan, relatează postul american de radio KQED.
Cuprins:
Sursa culorii misterioase a rămas mult timp neclară
Lucrarea „Numărul 1A, 1948”, expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York și având aproape 2,7 metri lățime, poartă amprenta stilului caracteristic al lui Pollock: straturi de vopsea picurate și stropite, într-un ansamblu energic și multicolor. Artistul și-a lăsat chiar și amprentele palmelor în partea superioară a tabloului.
Dacă roșul și galbenul din pictură fuseseră deja analizați, sursa turcoazului intens a rămas mult timp neclară. În noul studiu, oamenii de știință au extras mici fragmente de vopsea albastră și au folosit lasere pentru a analiza vibrațiile moleculare, obținând o amprentă chimică unică. Rezultatul: pigmentul este albastru de mangan.
Cercetarea, publicată luni în Proceedings of the National Academy of Sciences, reprezintă prima confirmare a folosirii acestui pigment de către Pollock.
„E fascinant să descoperim la nivel molecular sursa unei culori atât de puternice”, a declarat Edward Solomon, coautor al studiului, de la Universitatea Stanford.
Pigmentul a fost retras din uz la începutl anilor ’90
Pigmentul, odinioară utilizat de artiști sau în construcții, inclusiv pentru colorarea cimentului piscinelor, a fost retras treptat din uz până în anii ’90 din motive ecologice.
Gene Hall, profesor la Universitatea Rutgers, care a cercetat picturile lui Pollock, dar nu a participat la acest studiu, a subliniat că anterior existau doar suspiciuni privind folosirea acestui pigment: „Sunt acum convins că este albastru de mangan.”
Echipa a analizat și structura chimică a pigmentului pentru a înțelege de ce produce o nuanță atât de vibrantă. Astfel de cercetări sunt importante pentru conservarea operelor de artă și pentru identificarea falsurilor.
În cazul lui Pollock, analiza este mai facilă deoarece acesta aplica vopseaua direct pe pânză, fără amestecări prealabile pe paletă.
Pentru a rezolva acest mister artistic, cercetătorii au folosit instrumente științifice diverse, într-un proces comparat chiar cu metodele variate ale lui Pollock, care alterna între a picura vopseaua cu un băț sau a o turna direct din cutie.
„Opera sa nu era deloc haotică, ci atent construită. De fapt, am observat multe asemănări între felul în care am lucrat noi și modul în care a lucrat Pollock”, a explicat coautorul studiului, Abed Haddad, conservator la MoMA.
