‘Am nevoie de o casa pentru copiii mei’

”Ma numesc Tatiana Iliescu si va scriu din Ploiesti. In anul 1976 am divortat, iar in urma divortului casa a ramas la fostul sot, iar cei doi copii minori la mine. Locuiam intr-o casa ce era o mostenire a celui ce ne parasise, si nu mult dupa plecarea sotului, am fost nevoiti sa parasim imobilul, la presiunile soacrei mele.

Cu sufletul greu, bulversata de situatie, am luat sirul caselor cu chirii, disperata sa-mi pastrez copiii langa mine. Cu greu am gasit un adapost, caci nimeni nu primea chiriasi cu copii mici, asa cum aveam eu. Din a doua casatorie a rezultat fiica mea Iliescu D. Alexandra Mirela. Dupa nastere, Spitalul Judetean mi-a dat o veste-trasnet. Copilul s-a nascut cu o malformatie congenitala de cord si trebuie vazut si diagnosticat de Spitalul Fundeni.  In anul 1992, am avut prima bucurie dupa un sir lung de ani de lacrimi, zbucium, teama si suferinta: obtineam o locuinta pentru acesti copii oropsiti si mutilati sufleteste din cauza lipsurilor indurate.

In anul 2000 m-am imbolnavit rau. Lipsa banilor m-a pus in imposibilitatea de a-mi cumpara medicamente, de a-mi plati darile la casa. Am zacut luni de zile si rand pe rand am fost debransata de la gaze, apa si, in final, lumina. Istovita de boala si macinata de griji m-am consolat singura si mi-am zis ca un timp se poate trai si asa.

Din anul 2000 suntem rupti de realitate, izolati intr-o casa in care lumanarile ne lumineaza calea, iar apa trebuie consumata si folosita cu economie (o aduc de la mari departari). In toti acesti ani, singura bucurie a fost situatia scolara a fetitei. Desi a invatat la lumina lumanarii, pe frig crunt, fetita nu a incetat nici o clipa sa abandoneze ambitia si visul pe care orice copil de varsta ei le are. Notele de 10, pe care zilnic mi le aducea, mi-au dat taria sa supravietuiesc in situatia grea si fara iesire pe care trebuia s-o infrunt. Toate acestea au culminat cu o scrisoare primita in luna iulie, prin care eram anuntata ca vom fi evacuati din imobil. Va rog sufleteste s-o ajutati pe fiica mea sa devina om, ca toate visele ei de a deveni avocat sa nu se transforme in iluzii. Numai plata tuturor datoriilor casei ne mai poate salva de la evacuare.

Tatiana Iliescu, Ploiesti

Urmărește-ne pe Google News