Românca Anesia Dican, între cei 200 de parfumieri ai lumii. Lucrează la Galimard, cea mai veche casă din Grasse, capitala mondială a miresmelor: „Are 1.000 de mirosuri. Nu alcool, nu tutun, nu condimente! Din 200, 40 sunt în Franța, 38 aici”. Ce parfumuri recomandă

• Grasse, subprefectură a departamentului Alpes-Maritime (regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur), este un oraș cu 50.000 de locuitori, între mare și munte, la 15 kilometri de Cannes și 30 de Nisa.
• Grație parfumurilor prețioase produse aici, e cunoscut drept „Capitala Mondială a Parfumului”. Expertiza legată de parfumuri în zona Grasse a fost declarată Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității de către UNESCO, în 2018.
• Vorbind despre cochetul orășel, scriitorul francez Francis de Croisset spunea că „este singurul din lume în care cuvântul fabrică (usine) este poetic”.
• Galimard este cea mai veche casă de parfumuri dintre cele trei originare din Grasse (Galimard, Fragonard și Molinard). De 2 ani, unul dintre parfurmieri este românca Anesia Dican.

Orașul etern parfumat

E cald, zăpușeală la Grasse. Sau cel puțin asta simți când cobori din autocar și treci de la aerul condiționat, care bubuie, la 33 de grade Celsius. Orașul medieval încă doarme, dar tot e parfumat.

Când transpiri, îți trebuie apă de băut și un parfurm. Sau măcar „eau de toilette”…

Străduțele din centru sunt apărate de umbreluțe colorate, lumea răzlețită prin terasele care abia au deschis bea cafeaua și mănâncă croasantul, cu un Nice-Matin în față.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Războiul de independență și cel al miresmelor

• Undeva înainte să te afunzi în Vieux-Ville e bustul lui George Washington. Ce legătură are? Cea mai importantă decizie strategică ce a pus Armata Continentală a generalului american pe drumul victoriei în Războiul de Independență nu a fost luată de Washington, ci de amiralul francez François Joseph Paul de Grasse. A fost esențial pentru victoria din Războiul de Independență al Statelor Unite, în special în cadrul Asediului de la Yorktown (1781).

Acum nu este despre război. Deși, probabil, toate casele de parfumuri din Grasse duc războaiele lor. Sunt ușor de reținut: toate se termină în „ard”: Fragonard, Molinard și Galimard. Ca pe apă, ca o poezie.

Acum, serios, în Grasse, orice ușă deschizi, miroase a parfum. „Ard”…

Povestea spune că în anii ’20, în câmpiile joase ale Alpilor Maritimi din Grasse, Siméon Roux, veteran al Primului Război Mondial și Cavaler al Meritului Agricol, cultiva prețioasele flori de portocal și iasomie pentru cele mai importante parfumerii din Grasse.

Apare un chimist în scenă

Mai târziu, inginerul chimist Joseph Roux, care și-a petrecut copilăria în câmpurile de flori ale tatălui său, are ideea de a crea o distilerie în Gourdon, un sat medieval situat pe înălțimile Grasse, aproape de câmpurile de flori cultivate de tatăl său. Distileria se va numi „La Source Parfumée”.

În același timp, Joseph dă viață istoriei lui Jean de Galimard prin deschiderea unei parfumerii în conacul contelui de Thorenc, situat în inima orașului vechi Grasse.

În 1965, Joseph, susținut acum de soția sa, Marie-Jeanne, deschide un butic pe prestigiosul Cours Honoré Cresp, la parterul magnificului Cazinou Municipal din Grasse.

Iar din 1980, Jean-Pierre Roux, fiul lui Joseph și Marie Jeanne, continuând tradiția familiei, decide să dezvăluie secretele parfumurilor numeroșilor vizitatori care vin în regiune.

Inaugurată în 1980, fabrica-muzeu, situată pe drumul spre Cannes, introduce vizitatorii în lumea parfumurilor și în know-how-ul industriei parfumurilor din Grasse.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

• Nu este întâmplător că acest oraș, un vechi centru comercial, a devenit leagănul industriei parfumurilor. Această regiune a beneficiat întotdeauna de condiții ideale pentru producția de flori și produse aferente: o climă foarte favorabilă, cu temperaturi blânde și moderate, perioade lungi de soare și perioade scurte de ploaie. Pământul este bogat în aluviuni, rezultând un sol foarte fertil.
• Grasse a beneficiat, de asemenea, în secolul al XVI-lea de moda din acea vreme de a purta mănuși parfumate, popularizată de Caterina de Medici. Orașul a devenit curând faimos la curtea regelui Ludovic al XIII-lea, atât de mult, încât în ​​anul 1614, corporația producătorilor de mănuși parfumate a fost recunoscută oficial.
• Principalele plante folosite la acea vreme pentru fabricarea parfumului atât de utilizat erau iasomia, trandafirul și tuberoza.
• Odată cu trecerea timpului, producția de uleiuri parfumate a devenit mai profitabilă decât producția de mănuși, care decăzuse în modă.
• Totuși, abia la începutul secolului al XX-lea, Grasse și împrejurimile sale au dobândit un adevărat renume internațional. Iar fabricile au făcut posibilă crearea de esențe și materii prime parfumate.

Diplomatul, gemenii, „Unchiul”, „Cioco” și o Dana Dogaru

Suntem în Grasse cu un grup de elevi de la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești. Participă la cursuri de franceză dimineață, apoi la lecția de „îndrăgostire” de Franța. E prima lor zi aici dintr-o săptămână.

Radu, viitor diplomat, gemenii care se visează chimiști, „Unchiul chill”, Lavinia, care vrea o carieră în actorie și are ceva din Dana Dogaru, Matei, „Cioco”. Cioco nu vine de la ciocolată? Ana, Miruna, șefa clasei… Unii se gândesc deja ce bine ar pica o baie. Dar azi sunt la ora de „parfumare”.

Suntem în fabrica Galimard, care se vizitează. E locul unde parfumul este punctul culminant al muncii creative a parfumierului.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Ca un compozitor

Christelle este ghidul nostru. Parfumierul sau „nasul” este un compozitor de parfumuri. În fața instrumentului său de lucru, masa sa numită „orgă”, se găsesc toate produsele de bază în număr de cel puțin 2.000, dintre care 1.000 sunt utilizate frecvent.

Cum este capabil să le recunoască pe toate, apoi să le memoreze esențele individuale și, în final, să le folosească așa cum dorește?

Se datorează, în primul rând, darurilor naturale înnăscute:

• un nas bun, o acuitate olfactivă și o finețe a percepției definite și a simțului nuanțelor și parfumurilor;
• o capacitate de concentrare cu capacitatea de a se izola de toate influențele externe și de a-și fixa toată atenția asupra mirosurilor;
• memorie: mai întâi să învețe fiecare parfum, să îl rețină, să-i fixeze în memoria senzuală caracteristicile și să poată relaționa acel parfum cu altele deja identificate; în final, capacitatea de a recunoaște instantaneu, dintr-un miros, produsele și acordurile olfactive pe care le-a memorat.

Prin urmare, memoria de lucru utilizată în mod repetat este cea de mare importanță.

„Cine stăpânește mirosurile stăpânește inima umanității” – Patrick Süßkind, romanciar german

„Parfumierul simte 1.000 de mirosuri. Nu bea, nu fumează, nu mănâncă deloc condimentat. Lucrează 3 ore pe zi”, explică Christelle. Ea explică: „Sunt 200 în lume. Dintre care 40 în Franța, iar 38 la Grasse”.

Turul ghidat începe în zona muzeului, apoi continuă prin laboratorul de producție și departamentul de ambalaje.

Chiar înainte de butic, vizitatorii se opresc în fața laboratorului parfumierului și a orgii sale de parfumuri. Această piesă de mobilier inspiră uimire cu numeroasele sale sticle, ale căror conținut și nume sunt un mister. 

Mintea parfumierului dezvoltă o serie de idei prin asociere și le va traduce într-o formă structurală senzuală și de acolo într-o formulă, căci arta parfumului este și aceea de a găsi proporțiile potrivite.

El nu are întotdeauna dreptate. Uneori, ideile sale nu duc la succes și creația trebuie să înceapă de la capăt.

Formulele unui anumit parfum sunt compuse din multe ingrediente diferite, măsurate în funcție de intensitatea lor și de scopul creatorului. Poate dura câțiva ani până când parfumul dorit în mod specific va ajunge, în sfârșit, la maturitate.

Parfumierele Anesia, Esther, Véronique, Marianne, Sophie lucrează la Galimard sub conducerea directorului executiv Jean-Pierre Rouxnoul.

Româncă ultraparfumată, de la Cosmetologie, prin Farmacie

Românca Anesia Dican este cel mai nou membru al echipei, fiind cooptată în urmă cu doi ani. A fost mereu atrasă de „legătura delicată dintre știință și emoție, acel spațiu fascinant unde precizia întâlnește sensibilitatea”.

A explorat mai întâi Istoria Artei, pentru a înțelege limbajul formelor și culorilor, înainte de a urma un master în Cosmetologie, urmat de un doctorat în Farmacie. La Grasse Institute of Perfumery (GIP) este una dintre cele mai prestigioase școli de parfumerie din lume, unde pasiunea ei pentru crearea de parfumuri a prins rădăcini.

Parfumeria nu înseamnă doar visuri sau joacă cu ingrediente. În spatele laturii artistice există multă logică, știință, muncă asiduă și răbdare. Tocmai de aceea îmi place: reunește arta, logica și știința.

Deși își revendică cu mândrie moștenirea de „copilă a Orientului”, Anesia și-a găsit ancora în Provența, un tărâm pe care îl îmbrățișează din toată inima și care îi alimentează continuu imaginația.

În cadrul Maison Galimard, „Anesia se dedică onorării celor mai fine materii prime, aducând în același timp propria notă de îndrăzneală și o perspectivă distinct feminină. Creațiile sale întruchipează un echilibru subtil: respect pentru moștenire, combinat cu dorința de explorare, o eleganță atemporală infuzată cu o strălucire modernă”.

„Am venit în Franța pentru a trăi cât mai aproape de pasiunea mea pentru parfumerie. Bineînțeles, am ales Grasse pentru că este capitala mondială a parfumurilor și, mai presus de toate, cel mai bun loc pentru a învăța această meșteșugărie străveche și fascinantă. Lucrez la Galimard de doi ani. Casa este cea care a crezut în mine și m-a încurajat să continui pe această cale olfactivă”, spunea Anesia.

Mirosul copilăriei

Întrebată care este prima ei amintire legată de un parfum, afirmă, pe nerăsuflate: „Mirosul copilăriei mele, când mă trezeam la bunica mea: parfumul mâncării și al deserturilor: nuci, ciocolată, frișcă, miere. Toate acele dulciuri tradiționale. Este cel mai blând și mai reconfortant miros pentru mine”.

Într-un interviu pentru site-ul Casei Galimard, ea a recunoscut că „niciodată nu am visat să devin parfumier. Cred că această pasiune se dezvoltă în timp. Este ceva simplu, dar profund personal. Am avut multe idei: doctor, actriță… dar nimic foarte clar. Această incertitudine m-a determinat să studiez multe lucruri diferite, ceea ce, în cele din urmă, m-a ajutat în parfumerie”.

Probabil lucrez cu aproximativ 150 până la 200 de ingrediente. Îmi plac în mod special notele de chihlimbar, gourmand și balsamice, cum ar fi labdanum sau olibanum. Dar, în final, cred că fiecare ingredient este frumos în felul său unic.

„De când sunt aici, am învățat să apreciez și notele mai ușoare și mai efemere, precum citricele și acordurile proaspete”, adaugă, punctând că „tot ce văd și simt mă inspiră. Artă, muzică, peisaje, culturi… Aceasta este o profesie care angajează toate simțurile”.

„Artă, muzică, peisaje, culturi… O profesie care angajează toate simțurile”

„Pentru mine, un parfum ar trebui să aibă caracter: cald, picant, gurmand și misterios. Dar a oferi un exemplu precis este dificil, deoarece este foarte subiectiv. Fiecare persoană experimentează parfumurile în mod diferit și cred că este cel mai bine ca fiecare persoană să le descopere în felul său”, susține experta.

Este meseria vieții mele. Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva ce iubesc cu adevărat și să mă trezesc în fiecare dimineață cu un sentiment plăcut.

Când experta face recomandări

Care sunt tendințele în materie de parfumuri pentru 2026-2027: „Rămânem atașați de teritorii olfactive familiare: note gurmande fructate cu fațete lactonice și suculente, precum și acorduri calde lemnoase și orientale”.

Ce parfumuri Galimard ar recomanda unui bărbat? Și unei femei?

„E dificil, pentru că Galimard oferă o gamă atât de largă – fructată, florală, marină, citrică, lemnoasă… Personal, pentru un bărbat, aș recomanda Aventure sau Sportissimo, pentru caracterul lor piperat, vanilat, senzual, dar proaspăt. Pentru o femeie, Ruby Chéri sau À demi-mot, fructate, gurmande, feminine și elegante. Iar pentru o opțiune unisex, Oud Vanille, pur și simplu nu ai cum să dai greș. Este o compoziție orientală, gurmandă și rafinată”, afirmă Anesia.

Creatorul propriului parfum

De la fabrica-muzeu, fuga la Galimard Studio des Fragrances, atelierul emblematic de creare a parfumurilor personalizate, care tocmai sărbătorește cea de-a 30-a aniversare.

Aici, într-un loc în care te simți ca un farmacist, îți poți crea parfumul unic și poți pleca acasă cu propria ta apă de parfum de 100 ml.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Ești creatorul propriului tău parfum! Iar dacă vrei o sticluță specială, poți „îmbutelia” propria operă. Costă 12 euro.

Anesia, parfumiera noastră, nu are niciodată numele pe etichetă. Chanel, Dior, oricine cumpără parfumul brut. Fabrica vine, cine cumpără devine proprietarul. Adaosul e și de 180%.

„Nu există ceva irezistibil, dar mereu se lucrează la asta”

„Nu există ceva irezistibil, dar mereu se lucrează la asta”, spun parfumierii. Nu țineți parfumurile în baie, căldura modifică și culoarea, și mirosul. Parfumul poate rezista 3-4 ani după deschidere.

Liceenii de a X-a, a XI-a și a XII-a, de la Caragiale din Ploiești, tocmai și-au terminat de făcut propriul parfum, alături de specialiștii de la Galimard.

Miros perfect, nimeni n-a răcit de la atâta aer condiționat. Poate să se fi „îmbolnăvit” de miresme.

Gazdele le oferă tinerilor și profesoarelor lor diplome de participare la cursul de parfumier.

„Să ardem” o baie!

După atâtea Galimard, Fragonard, Molinard, parcă ar vrea să ajungă la cazarea din Nisa, apoi „să ardă” o baie. De pe Promenade des Anglais, direct la Plage de l’Opéra. Toată lumea este pregătită și are pantofi speciali pentru pietre. Acolo e plaja lor! Ce contează!

Mediterana îi așteaptă și nu va spăla parfumul, care va rămâne pentru totdeauna.