A trimis 2.000 de CV-uri în trei ani și spune acum că departamentele de HR sunt inutile: „Am vrut să văd cât de departe pot merge”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un antreprenor din Polonia a decis să transforme frustrarea generală legată de angajări într-un experiment personal care a durat trei ani. În acest timp, a trimis aproximativ 2.000 de CV-uri și a participat la sute de interviuri, doar pentru a înțelege cum funcționează, în realitate, recrutarea. Rezultatul l-a surprins chiar și pe el. Mai mult, după ce a reușit să „descifreze” mecanismele din spatele proceselor de angajare, a ajuns la concluzia că multe dintre ele sunt inutile sau defecte, scrie Onet, parte a Grupului Ringier.
Cuprins:
A aplicat fără să aibă nicio legătură cu domeniul și a primit ofertă de director
Grzegorz Nożownik, antreprenor cu peste 20 de ani de experiență în industrie, urmărea frecvent discuțiile din mediul online, acolo unde oameni din toate domeniile povesteau cât de greu le este să își găsească un job. Mărturiile se repetau: lipsă de răspuns, interviuri bizare, procese de recrutare care nu se mai terminau. Așa că a început să aplice constant, metodic, la cât mai multe joburi, analizând fiecare reacție sau lipsă de reacție.
„La un moment dat mă simțeam atât de confortabil în tot acest joc de aparențe, încât am început să aplic la joburi complet aleatorii. Voiam să văd cât de departe pot merge”, a povestit el.
Experimentul a mers mai departe decât se aștepta. La un moment dat, bărbatul a aplicat pentru un post într-un domeniu despre care spune că nu știa absolut nimic și, cu toate acestea, a primit o ofertă pentru o funcție de conducere.
„Am primit o ofertă pentru un post de director. Într-o industrie despre care nu aveam nici cea mai mică idee”, a explicat el.
Experiența l-a făcut să pună sub semnul întrebării modul în care sunt evaluate competențele reale ale candidaților.
Trei ani de teste și sute de interacțiuni cu recrutori
Experimentul a durat trei ani și a implicat trimiterea de CV-uri prin platforme cunoscute de recrutare, precum Pracuj, Rocket Jobs sau LinkedIn. În tot acest timp, a avut aproape 300 de interacțiuni cu angajatori, de la simple răspunsuri pe e-mail, până la interviuri online și întâlniri față în față.
Motivația bărbatului a fost inițială a fost una simplă, doar curiozitatea și observațiile făcute în comunități online, unde mulți candidați povesteau experiențe dificile sau chiar traumatizante în procesul de recrutare.
„Se repeta mereu același tipar: lipsa unui răspuns, întrebări ciudate din partea HR-ului, procese care se întindeau la nesfârșit și teste inutile”, a explicat el.
Nu avea nevoie de job. A vrut doar să înțeleagă sistemul
Deși a trimis mii de aplicații, bărbatul nu era în căutarea unui loc de muncă. El conduce propriile afaceri și are peste 20 de ani de experiență în industrie. Dar curiozitatea era prea mare. Antreprenorul spune că, deși are o experiență vastă în industrie, la început nu primea aproape niciun răspuns la aplicații.
„Mă întrebam de ce, în ciuda experienței mele, CV-ul meu era întâmpinat cu tăcere totală. Am început să analizez în detaliu ce se întâmplă”, a spus el.
Această lipsă de reacție l-a determinat să aprofundeze modul în care funcționează selecția candidaților. Din postura de angajator, colaborează și el cu agenții de recrutare, cărora le delegă o parte din procesele interne. Tocmai această dublă perspectivă l-a făcut să privească diferit rezultatele experimentului.
„Efectele acestui experiment m-au pus serios pe gânduri”, a concluzionat el.
Pe baza experienței sale, antreprenorul susține că multe procese de recrutare nu reușesc să identifice corect competențele reale ale candidaților și că unele etape sunt mai degrabă formale decât utile. Observațiile sale urmează să fie incluse într-o carte în care analizează, din interior, modul în care funcționează recrutarea și greșelile frecvente din acest sistem.
