M-am săturat de discuţii sterile, de politicianism. România vrea soluţii. Sper ca în ultimele zile ale campaniei electorale din acest an să aud din gura politicienilor cuvântul criză, cum putem ieşi din această recesiune nenorocită. Nu calcule politice, nu sondaje electorale!
Cifrele, altădată reci, devin din ce în ce mai înspăimântătoare. România este, conform analiştilor de la Institutul Ifo din Germania, la un pas de prăbuşire: “Locurile de muncă vor fi tot mai puţine, şansele de angajare, la fel, ajutoarele de şomaj se termină, românii vor fi în situaţia să nu îşi mai permită să-şi cumpere nici măcar o pâine. Practic, peste şase luni vom ajunge să murim de foame”. Preţurile vor exploda şi, fără a exagera, s-ar putea să avem de-a face cu o iarnă mai grea decât cea din 1989. Atunci, de bine, de rău, toată lumea avea locuri de muncă şi un congelator plin cu carne. Acum… În ciuda luptei politice, oricine ar fi învingătorul, nu poate veni cu solu- ţii-miracol. Nu există politicieni-minune. Cel mult, preşedintele va încerca să impună o mai bună gestionare a banului public.
După 6 decembrie, indiferent de partid, politicienii ar trebui să ia o pauză. Să tacă. Să se ocupe exclusiv de ţară. Să adune cei mai buni economişti, să-i ţină cu picioarele în apă rece şi să găsească mijloace de supravieţuire. Pentru că dacă acest popor blând, poate prea blând, nu va supravieţui, ei nu vor mai avea peste ce să guverneze. Sau furia populară îi va mătura. Poate după această criză vom vorbi – precum în Scriptură, la Apocalipsă – de pământ nou şi politicieni noi.