Draga M., ori de cate ori citesc cate o scrisoare asemanatoare cu a ta ma uimeste toleranta unora din femeile romane. Unele sunt capabile sa accepte orice – batai, minciuni, infidelitati – numai pentru a fi alaturi de „ceva” care este numit sot. In acelasi timp, privesc la culturile occidentale, care in care cele mai mici nepotriviri in obiceiul membrilor unui cuplu, duce la despartire, fara scandal, fara regrete prea mari si fara resentimente. Se despart si gata. Nu trebuie ca o femeie sa inghita toate porcariile pe care i le serveste barbatul de care si-a legat destinul intr-o clipa de orbire. Sa fie oare de vina faptul ca nu folosesc cuvantul „divortat” atunci cand isi prezinta starea civila. Nu stiu, ar putea fi o cauza. Occidentalii sunt casatoriti sau necasatoriti. Atat. Nu divortati, vaduvi si altfel de cuvinte care pe langa faptul ca suna urat, mai te si stigmatizeaza intr-un fel. Multe femei din Romania atunci cand spun „Da” la primarie, gata, si-au aruncat libertatea la gunoi si nu o sa o mai recupereze niciodata. Nu mai au cale de intors. „Ai fost maritata? Oh” si urmeaza o privire plina de inteles. Din partea barbatilor, de obicei semnifica un fel de „OK, e disponibila, pot sa-mi incerc norocul”, iar din partea femeilor de cele mai multe ori
mi-a lasat impresia ca ar spune „Ce curaj si p-asta”.