„De acu, stau cu ochii în tavan și mă belesc toată viața”. Reportaj de la ceremonia „45 de ani de la zborul lui Dumitru Prunariu în spațiul cosmic”

Claudie Haigneré, prima femeie cosmonaut din Franța, a îndulcit povestea: „Visează la stele și fii bună la matematică, la științe, ca să știi pe ce lume ești”. Suntem la București, unde pe 14 mai se celebrează 45 de ani de la zborul lui Dumitru Prunariu în spațiul cosmic. Și au venit cei mai tari cosmonauți ai tuturor timpurilor.

De acu’, stau cu ochii în tavan și mă belesc toată viața

Da, au lipsit bilionarii de la serbarea lui Prunariu. Dar Prunariu i-a adus, la doi pași de noi, pe cei ce ne-au băgat credința în suflet. Credința aia că se poate trăi și cu capul în nori.

Jannicke Mikkelsen provine dintr-un sat norvegian unde-s mai mulți urși decât oameni. Ce șansă ar fi avut să ajungă acolo sus, dacă n-ar fi visat și n-ar fi mâncat carte pe pâine?

Apoi, a venit altă întrebare din public: „Ce frici secrete ați avut?”. Jean Pierre Haigneré: „Oricâte frici am fi avut, acestea au fost antrenate. Și, lucru nemaipomenit, fricile fug de noi în Cosmos, unde învățăm să fim o echipă. Păi, când am făcut o manevră, într-un costum extrem de greu… Mă rătăceam în Cosmos, fără echipă”.

Așa a fost dialogul. Împreună, treptat, „ne-am urcat” în nava cosmică. Cosmonauții răspundeau concret, calm, despre ceva ce noi, cei din sală, ne închipuiam doar. Se făceau întrebări despre stele, ceruri, albastru. Vorba femeii-paznic care a deschis balconul la Aula Magna: „neam de neamul meu n-o să ajungă acolo. Dar de acu’, stau cu ochii în tavan și mă belesc toată viața”. Așa și era.

Cosmonauții lui Prunariu au văzut în jurul lor atâta albastru și atâta gol!

Doar știința lor și gravitația i-au ajutat să nu devină depresie sau, Doamne ferește, praf stelar.

Claudie Haigneré

În spațiu, ea a fost „propriul laborator”, studiind cum creierul uman, pardon, al ei, își reconfigurează simțurile atunci când „sus” și „jos” dispar.

Ulrich Walter

Deține titlul de „cel mai rapid german”. A atins viteza orbitală de 28.000 km/h. Credeți vreo clipă că a îndrăznit să zboare la viteza asta în jurul pământului plat?

Paolo Nespoli

A arătat că poți fi cosmonaut la orice vârstă. La 60 de ani, de exemplu. În 2017, a organizat prima seară de pizza pe ISS. Provocarea echipajului a fost să prindă feliile de pepperoni care pluteau prin cabină.

Julie Payette

A „operat” brațe robotice pe orbită. „Coborâtă din ceruri”, a devenit guvernatorul Canadei. Mult timp, declarațiile ei ca guvernator au fost luate ca fiind ale unui cosmonaut.

Jean-Pierre Haigneré

A stat, vă dați seama, 186 de zile în spațiu. S-a uitat la ceasul atomic, care măsura frecvența vibrațiilor atomilor (de obicei cesiu sau rubidiu).

Alper Gezeravcı

A desfășurat și experimentul Extremophyte pe Stația Spațială Internațională. A cultivat Schrenkiella parvula (muştar de mare), originară din Tuz Gölü.

Ivan Bella

E valoros de două ori. Ca om de știință și ca slovac. Omul de știință a studiat sistemul nervos pe timp de gravitație. Slovacul? Rusia și-a plătit o parte din datoria externă către țara sa, oferindu-i un loc pe nava Soyuz.

Jannicke Mikkelsen

În 2019, a participat ca specialistă la zborul record în jurul lumii, misiunea One More Orbit, ca videograf, respectiv manager de date al misiunii. Pe pământ, e captivată de 3D, colaborând cu dr. Brian May, chitaristul de la Queen.

Pedro Duque

Un timp, unde pășea făcea miracole. Au crezut că spaniolii se vor lumina deodată. Așa că l-au numit ministru în Spania. Apoi, la Observatorio de La Ametlla de Mar când s-a descoperit un asteroid, i-au dat numele Pedroduque (24048).

Supliment spațial: Firimiturile, sarea și teoriile conspirației

Fresca mare de la Aula Magna este despre muncă. Cerul e desenat mic. Munca eficientă, munca bunăstare. Și uite câteva diferențe între ce am văzut în frescă și ce ne-au spus cosmonauții.

Pe pământ mâncăm cu ochii, în spațiu, ei mănâncă „cu memoria”. Gustul se diminuează. Pe pământ pipăim, sărăm, piperăm. În cer se evită firimiturile, sarea și piperul (pot pluti fatal prin nava spațială, strică roboții).

Tot muncind așa, noi începem să nu ne bucurăm de ceruri albastre. Ni se năzare că vrem cu extratereștrii. Ce să facem, dacă tot muncim. Credem că omul este cel mai puternic. Cosmonauții, umblând cu „capul în nori”, n-au văzut extratereștri. Oameni de știință însă, cu multă carte, admit că or fi forme de viață. „Cosmosul ăsta e mare, puterile omenești sunt minuscule”.