Arhiviștii acuză SRI și „Doi și-un sfert” că au distrus documente importante din comunism și de la Revoluție: „Aceste mașini de tocat memorie și istorie să fie retrase în cazărmi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai mulți specialiști în arhivistică din țară trag un semnal de alarmă că multe documente din ultimii 30 de ani au fost distruse de serviciile secrete înainte ca ele să împlinească termenul pentru declasificare. Printre ele documente din arhivele maternităților sau orfelinatele dinainte de 1989, dar și file din istoria recentă, de la vizitele unor șefi de stat sau de la Revoluție.
Cuprins:
- Controale și presiuni din partea „serviciilor”
- „Informațiile din aceste documente nu aduc atingere în niciun fel siguranței naționale”
- Arhiviștii cer „demilitarizarea arhivelor”
- Fost președinte al Arhivelor Române: „O tentativă de a proteja secrete ale epocii staliniste”
- SRI: „Nu avem atribuții de control în activitatea arhivistică a documentelor”
Până în 2002, toate documentele create de instituțiile din România respectau Legea Arhivelor Naționale care preciza obligația ca documente fotografice, scrise, tehnice sau acte de stare civilă să fie depuse în Fondul Arhivistic Național (FAN) pentru o perioadă ce variază între 20 și 100 de ani de la întocmirea lor.
Hotărârea de Guvern nr. 585, emisă în 2002 ca să ne aliniem cerințele pentru intrarea în NATO, stabilea noi standarde naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.
Arhivistul ieșean Cătălin Botoșineanu, fost director al Arhivelor Naționale Iași, spune că cea mai importantă modificare făcută atunci a fost că informațiile clasificate „se arhivează sau se distrug”. A deschis practic o portiță ca unele documente să dispară legal.
Arhivistul spune că Serviciul Român de Informații (SRI) și Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), serviciul de securitate al Ministerului de Afaceri Interne cunoscut și ca „Doi și-un sfert” (după numele vechi - Unitatea Militară 0215), s-au prevalat de această portiță legislativă pentru a încuraja instituțiile publice să distrugă documente de arhivă înainte ca acestea să ajungă să fie declasificate.
Controale și presiuni din partea „serviciilor”
Dar la începutul acestui an, structura DGPI a controlat Arhivele județene și a constatat că au apărut „incidente de securitate în cazul folosirii unor documente clasificate”. Controlul a fost un mesaj transmis, crede Cătălin Botoșineanu, prin care serviciile își revendică proprietatea asupra documentelor clasificate sau cer distrugerea acestora.
„Ajungem în situația în care documentele istorice sunt prelucrate de ofițerii de intelligence, în timp ce arhiviștilor le-au fost lăsate statele de plată și celelalte documente cu valoare practică. Să nu ne mințim inutil. În anul 2022, o instituție în afara oricărei preocupări arhivistice sau istorice, excluzând orice dezbatere publică, dorește să modifice arhitectura documentelor cu valoare istorică”, a spus acesta.
„Informațiile din aceste documente nu aduc atingere în niciun fel siguranței naționale”
Mai mult, ieșeanul susține că se fac presiuni în continuare ca fondurile din care fac parte astfel de documente clasificate ca secrete să fie retrase de la cercetarea istoricilor.
„Dar documentele sunt puse împreună, nu au fost separate, ar fi vorba de milioane de file de analizat la mâna, una după alta, pentru a identifica toate documentele cu marcajul «secret» pe care apoi să le punem în fonduri separate sau să le acoperim. Vorbim în marea majoritate de documente emise în perioada comunistă sau mai vechi”, explică arhivistul.
Valoarea lor este importantă mai ales pentru istorici. „Informațiile din aceste documente nu aduc atingere în niciun fel siguranței naționale. În schimb, sunt importante pentru cunoașterea istoriei contemporane a acestei țări”, a mai spus Cătălin Botoșineanu.
<strong>În ultimii 30 de ani, spune acesta, s-au pierdut doar la Iași documente esențiale din anii ’89, anul Revoluției, de dinainte de intrarea României în Uniunea Europeană, de la vizita președintelui francez Francois Mitterand în 1991 sau de la vizita papei Francisc din 2019. Lipsesc și documentele din arhivele orfelinatelor și maternităților din Iași. </strong>
„Aceste structuri - SRI și DGPI - au atribuții pentru documentele clasificate. Tot ce înseamnă arhive din industria comunistă, tot ce a însemnat Birou Documente Secrete într-o companie de stat dinainte de 1989. Au venit, s-au uitat, le-au luat și le-au distrus”, mai spune Cătălin Botoșineanu.
Sigur că sunt și nume de ofițeri acolo, dar sunt două viziuni concurente. Peste 10 sau peste 30 de ani, acele documente trebuiau declasificate și redate circuitului public, sunt mostre de istorie, nu trebuiau distruse.Cătălin Botoșineanu, arhivist din Iași:
Multe instituții care au documente clasificate nici nu mai încearcă să le arhiveze până la un eventual termen de declasificare, ca apoi să le predea Arhivelor Naționale, ci le distrug direct. Explicația arhivistului este că aceste structuri nu vor să riște să fie amendate sau verificate pentru „incidente de securitate”, așa că e mai simplu să le distrugă.
În această categorie intră arhive de la Primării, de la Consilii Județene, dările de seamă către Prefect din partea serviciilor de securitate etc.
Arhiviștii cer „demilitarizarea arhivelor”
Mai mulți arhiviști din țară au semnat un memoriu pe care l-au trimis conducerii Arhivelor Naționale Române și Ministerului Afacerilor Interne, pentru a semnala această problemă. Nu au primit niciun răspuns.
„Specialistul în arhive, funcționar public investit cu evaluarea și gestionarea documentelor care constituie memoria națiunii, a fost înlocuit de ofițerul de informații, supus disciplinei militare și cultului secretului. S-a deschis astfel câmp larg abuzurilor și distrugerii unor valori de interes public local și național, care continuă și astăzi”, a scris istoricul clujean Ioan Drăgan, fostul director al Arhivelor Naționale Române, pe pagina sa de Facebook.
Fost președinte al Arhivelor Române: „O tentativă de a proteja secrete ale epocii staliniste”
Acesta consideră aberantă dorința „Doi și-un sfert” de a bloca accesul public la documentele cu marcaj secret din perioada comunistă, mai ales că atunci nu exista un sistem concret pentru a clasifica documente și multe erau desemnate „secret” în mod arbitrar. „Este o tentativă incredibilă și utopică de a proteja/declasifica la standardele NATO de azi secrete ale epocii staliniste”, susține istoricul.
Istoricul și arhivistul Mircea Stănescu, angajat al Biroului de Arhive Contemporane și președinte al Asociației Memoriei și Istoriei Comunismului, avertizează, într-o postare pe blogul său, că vom rămâne „un popor «fără hârtii», deci fără memorie și fără istorie”.
„Acum, a te concentra pe găsirea vinovaților, ar fi profund greșit căci contraproductiv, dar ar fi de dorit ca problema să explodeze cuiva în figură, căci poate astfel se va găsi o soluție care să concilieze nevoia de securitate cu dreptul de acces al cetățenilor la arhive și cu bunele practici arhivistice. Dar, pentru început, ar fi necesar ca aceste mașini de tocat memorie și istorie să fie retrase în cazărmi”, a scris istoricul.
SRI: „Nu avem atribuții de control în activitatea arhivistică a documentelor”
„Aspectele solicitate fac obiectul unei atente analize la nivelul DGPI, în calitate de structură specializată a MAI (Ministerului Afacerilor Interne) în domeniul securității naționale”, a spus în răspunsul solicitat de Libertatea Direcția Generală de Protecție Internă. De asemenea, a menționat că pentru elaborarea unui punct de vedere are nevoie însă de termenul legal de 30 de zile din momentul solicitării de presă.
Serviciul Român de Informații a explicat cititorilor Libertatea că documentele care privesc siguranța, integritatea teritorială și independența statului român nu pot fi date în cercetare decât după expirarea a unui termen de 100 de ani de la crearea lor și că SRI are o amplă arhivă proprie pe care dorește să o declasifice. Încep cu toate actele care au măcar 40 de ani vechime, de la arhivare.
„De altfel, aşa cum am mai arătat, predarea întregii arhive pe care Serviciul o are în păstrare este unul din obiectivele actualei conduceri a instituţiei, într-un proces complex de redare către cetăţenii României a dreptului de a avea acces la studierea arhivelor fostei Securităţi. Subliniem că SRI respectă dispoziţiile legale în vigoare şi nu are atribuţii de control sau de îndrumare a altor instituţii în ceea ce priveşte activitatea arhivistică a documentelor”, a transmis SRI pentru Libertatea.
Foto: bucurestiulmeudrag.ro
