Bacauanii si nu numai ei nu traiesc atat cu groaza unui eventual cutremur pe care-l tot anunta fel de fel de avizati sau de nechemati – iar Executivul il foloseste pentru a mai scotoci iar in buzunarele populatiei, pentru banii de asigurari obligatorii – cat si cu cosmarul MIG-urilor dlui Pascu, fiind mai curand nevoie de „asigurari contra avioanelor”. Ba unul isi lanseaza bomba asupra (ma rog, langa) unor uriase rezervoare pline cu substante explozive ori inflamabile, ba altul se prabuseste langa aerodrom, noroc ca nu peste un cartier, la o zi dupa ce premierul anuntase o ancheta severa. Accidentele se tin lant, iar explicatiile sunt din ce in ce mai balbaite. Ca sa cheltuiesti vreo jumatate de miliard de dolari pentru modernizarea unor aparate depasite, iar pe deasupra acestea sa mai si cada apoi ca mustele, chestia asta-i prea lata ca sa nu fie masurata inclusiv de Curtea de Conturi, ba poate si de Parchetul National Anticoruptie. A gasi mereu explicatii penibile, ridicole, cum ca un electrician de pe la Aerostar ar fi legat gresit o sarma, si nu la unul, ci la vreo opt avioane, de parc-ar fi vorba de niste gamele, nu de tehnica unei armate ce se vrea compatibila cu NATO, iarasi pune pe ganduri. La ce-or fi cascat ochii cohortele de generali, comandori si alti specialisti?! Nu mai e posibil ca si de asta data totul sa se opreasca la infiintarea inca unei comisii. Pentru suita de accidente ce puteau capata dimensiuni de tragedie colectiva cineva trebuie sa dea sama. Si nu e de crezut ca acesta trebuie sa fie electricianul de la Aerostar.