Dacă în cazul celor mai mulţi pacienţi, dezechilibrele psihice vin din cauza grijilor zilnice, în ceea ce îi priveşte pe călugări sau maici, boala este determinată de singurătate, de izolare şi de mediul strict în care trăiesc. “Majoritatea sunt diagnosticaţi cu tulburări depresive. Foarte mulţi se îmbolnăvesc în urma rigorii din mănăstiri, a mediului rece în care trăiesc, a vieţii în post şi în rugăciuni. Pentru ei există foarte puţine perspective, iar singurătatea se face de nenumărate ori simţită”, a declarat, pentru Ziarul de Iaşi, medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi, de la Spitalul Socola.
Se tem că vor fi judecaţi
Doctorul a adăugat însă că preoţii se lasă foarte greu convinşi să ceară ajutorul specialiştilor, de teamă că vor fi judecaţi de enoriaşi.
Spre deosebire însă de restul pacienţilor, prelaţii respectă cu stricteţe sfaturile medicilor. “Se tratează corect şi într-un timp destul de mic şi este de apreciat faptul că nu întrerup niciodată medicaţia din propria iniţiativă. Depinde însă foarte mult de tipul de afecţiune de care suferă. Dacă au depresie, într-un an sau doi se vor recupera, dar dacă suferă de psihoze, perioada minimă de vindecare este de trei ani”, a adăugat medi- cul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro