Povestea colegiului ridicat de regele Carol I la Câmpulung Muscel, pe locul unde trebuia să fie construit Peleșul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înființat în 1867 la București ca școală normală, Colegiul Național Pedagogic „Carol I” s-a mutat la Câmpulung Muscel din 1896, chiar pe locul unde trebuia să fie ridicat Peleșul.
Cuprins:
Regele Carol I a fost atras de zona Muscelului, a vrut să construiască reședința de vară la Câmpulung încă din primii ani ai domniei, însă moșnenii de acolo nu au fost de acord, nedorind să îi vândă pământul. Astfel s-a ajuns ca Peleșul să fie ridicat la Sinaia, între anii 1873 și 1914.
De ce a fost fascinat regele Carol I de Câmpulung Muscel
Ca să arate că nu poartă ranchiună locuitorilor din Câmpulung Muscel, regele Carol I a început peste ani, în 1887, demersurile pentru mutarea școlii normale ce îi purta numele de la București la Câmpulung. Colegiul, construit în perioada 1892-1896, a fost ridicat chiar în zona unde trebuia să fie Castelul Peleș și este unul dintre cele mai frumoase colegii din România.
Reporterul Libertatea a vizitat Colegiul Național Pedagogic „Carol I” de la Câmpulung Muscel, unde a stat de vorbă cu directorul Radu George despre povestea acestui loc, a colegiului și a reușitelor sale.
Regele Carol I a fost atras încă de la începutul domniei de plaiurile Argeșului și Muscelului.
La începutul lunii mai 1866, prin forţa împrejurărilor, după intrarea în ţară pe la Orşova şi Turnu Severin, primele localităţi pe care regele Carol I le-a străbătut în drum spre Bucureşti au fost cele din Argeş, respectiv Piteşti şi Goleşti. De altfel, regele Carol I a petrecut prima noapte în România la Conacul Goleștilor din Argeș, acolo semnând și primul act oficial.
Prima vizită oficială a lui Carol I la Câmpulung Muscel a fost în vara anului 1868, fiind fascinat de peisajele superbe și de hărnicia oamenilor. Ulterior, pitorescul zonei l-a făcut să își dorească să ridice reședința regală de vară chiar la Câmpulung Muscel. Zona pe care și-o dorea era aproape de drumul spre București, sub o colină pe care se afla vechiul schit Flămânda, continuată spre munte de Mățău, al doilea cel mai înalt deal din România, la o altitudine de 1.017 metri.
Alte avantaje pentru ridicarea acolo a viitorului castel erau reprezentate de faptul că infrastructura era deja realizată, iar Câmpulungul era un oraș dezvoltat pentru acea perioadă, cu hoteluri elegante și numeroși turiști. Construirea unui castel la Câmpulung Muscel ar fi dus deopotrivă la crearea a numeroase locuri de muncă, dar și la dezvoltarea zonei.
Numai că moșnenii, proprietarii de terenuri și păduri din zonă, erau organizați în obști, organizații de proprietari cu reguli foarte rigide, inclusiv aceea de a nu vine vreodată pământ domnitorului. Iar moșnenii au refuzat să îi vândă un teren de mai multe hectare regelui Carol I, deși acesta era dispus să ofere sume mari de bani.
În ciuda refuzului moșnenilor, regele Carol I a rămas atașat de zona Muscelului. Și, după câțiva ani, avea să ia o decizie foarte importantă pentru viitorul învățământului pedagogic din România.
Școala normală, mutată de la București la Câmpulung
Înfiinţată la Bucureşti în noiembrie 1867 prin decretul domnitorului Carol I, Şcoala Normală Carol I era cea dintâi instituţie de învăţământ din Muntenia specializată în pregătirea învăţătorilor.
Anul în sine marca începutul unor schimbări majore în istoria sistemului de învăţământ şi a educaţiei în Principatele Române, ca rezultat al eforturilor de câteva decenii ale intelectualilor paşoptişti de a ridica cultural poporul român. În contextul epocii, era nevoie de învăţători săteşti mai bine pregătiţi într-o şcoală organizată pe principii pedagogice. Unica şcoală normală de la Iaşi nu mai putea să ofere, singură, necesarul mare de învăţători cerut de nevoile ţării.
Prin decretul pe care l-a semnat la 20 octombrie 1867, domnitorul Carol I a numit o comisie care avea rolul de a se ocupa de pregătirea lucrărilor în vederea organizării „unei şcoli preparatoare de învăţători săteşti” la Bucureşti.
„Moșnenii nu au dorit. Înainte de a prospecta zona Sinaia, Carol I și-a dorit mult să ridice Peleșul în Muscel. Din păcate, nu s-a înțeles cu oamenii. Mai târziu, localnicii au priceput, au conștientizat cât de mult au pierdut. Dar Carol I s-a revanșat cumva cu această fabrică de învățători, care are deja atâta tradiție. Prima școală de învățători din Țara Românească, înființată inițial la București. Era școală de băieți, dar copii ai țăranilor. Nevoia de carte era foarte mare. Carol I a venit cu această inițiativă, înființând aceste școli normale.
Băieții, terminând școala normală, mergeau în satele lor și făceau educație atât copiilor, cât și părinților din mediul rural. Ce s-a constatat? Baza era agricultura. Și atunci, Carol a zis haide să le arătăm moșnenilor ce au pierdut, să conștientizeze și ei, să le ducem o școală de învățători la Câmpulung”, explică Radu George, directorul Colegiului Național Pedagogic „Carol I” .
La sugestia regelui Carol I, demersurile au început în anul 1887. Terenul pe care urma să se construiască un local propriu pentru şcoala normală de la Câmpulung a fost ales de Dimitrie Sturza şi Spiru Haret, lângă Biserica Flămânda, unde fusese o unitate de învățământ cu întreţinere gratuită pentru cei care învăţau, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Pentru realizarea clădirii impresionante a instituției de învățământ și a spațiilor aferente au fost achiziționate 10 hectare de pământ. Proiectul a fost realizat de către marele arhitect Ion N. Socolescu, iar lucrările de construcţie au fost conduse de antreprenorul Giovani Battista Dreina. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă pe 26 octombrie 1892.
Școala de la Câmpulung Muscel a fost inaugurată în 1896, clădirea având o suprafață totală de 8.000 de metri pătrați, 113 încăperi și un amfiteatru elegant.
Ion Mihalache, printre primii bursieri
În prima serie de absolvenţi a fost Constantin Rădulescu-Codin, învăţător, revizor şcolar și un mare culegător de folclor, născut în zona Muscelului. Printre primii bursieri admişi în 1896 s-a numărat viitorul mare om politic Ion Mihalache, născut în satul Goleştii Badii, Muscel, care a absolvit ca şef de promoţie în 1901. În muzeul şcolii se află, de altfel, bustul său. Printre cei care au absolvit instituția de învățământ de la Câmpulung Muscel de-a lungul anilor s-au numărat mulți magistrați.
La aniversarea de 150 de ani a colegiului, invitat special a fost principele Radu al României. Impunătoarea clădire a colegiului a fost reabilitată în anul 2014, cu fonduri europene. Valoarea proiectului, întocmit de către directorul Radu George, s-a ridicat la peste 2,4 milioane de euro. Tot complexul e monument istoric.
Un colegiu ca în Vest
De cum intri în curtea Colegiului Național Pedagogic „Carol I”, ai senzația specială că te-ai întors în timp sau că te afli într-un campus din Vest. Spațiile sunt vaste, este multă verdeață, iar arhitectura superbă a clădirii principale are un farmec inefabil.
Pe partea dreaptă, la câțiva metri de poarta de intrare din lemn, se află o troiță cu o poveste specială, o troiță pe care sunt scrise numele elevilor care și-au pierdut viața în Primul și în cel de-Al Doilea Război Mondial. În stânga, vizitatorii pot vedea bustul regelui Carol I, amplasat aici în anul 2005.
„Ne-am dorit să aducem istoria înapoi la școală. Crucea troiței e cea originală. În 1948, troița a dispărut. Găsisem într-o monografie veche de trei sferturi de veac date despre această troiță. Și la un moment dat l-am întrebat pe un coleg, profesor de istorie, dacă știe unde e troița. Și mi-a răspuns că se află la Biserica Flămânda. Am găsit troița acolo, era pe partea pietonală. L-am sunat pe Înaltpreasfințitul Calinic (n. red. - arhiepiscopul Argeșului și Muscelului), i-am prezentat situația și i-am spus că vreau să aduc troița la locul ei, în curtea școlii. Și a fost de acord”, povestește directorul Radu George.
Ceasul de la intrare în clădire este cel original, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca și ușile și piatra de pe jos, din holul clădirii principale.
Corpul de clădire unde acum este o școală de aplicație a fost construit din materialele rămase. Practic, totul s-a folosit.
Primul director al școlii după etapa bucureșteană a fost Dimitrie Scurei, bun prieten cu Mihai Eminescu și Ion Creangă.
În 1898 au fost inițiate primele lucrări pentru organizarea unei ferme a școlii, iar în anul 1904 a fost înființată o brutărie a școlii, ce aproviziona nu doar elevii din internat, ci și locuitorii din oraș.
În spatele clădirii principale erau pe vremuri sere. Și tot în spate este o clădire unde acum multe decenii era un grajd. Practic, aici se creșteau porci, vaci, găini, se cultivau legume și fructe, era un circuit integrat.
„Toate produsele mergeau către cantina școlii. Copiii, cu acceptul părinților, rămâneau vara la gospodăria școlii și lucrau. Și atunci erau scutiți de taxă pentru anul școlar următor. Totul era foarte bine gândit și structurat”, adaugă directorul Radu George.
Școala unde buretele și creta au dispărut
Colegiul Național Pedagogic „Carol I” de la Câmpulung Muscel nu are însă doar un trecut deosebit, ci și un prezent plin de reușite. Prima surpriză din interior: toate sălile de clasă au table interactive. Practic, buretele și creta sunt inexistente. Toate dotările sunt ultramoderne, iar apa caldă și curățenia impecabilă sunt normalități aici, în condițiile în care la ora actuală sunt încă destule școli în orașele din România, inclusiv la Pitești, oraș aflat la 50 de kilometri de Câmpulung Muscel, unde elevii trebuie să se spele cu apă rece indiferent de anotimp.
Radu George este la al doilea mandat ca director al instituției de învățământ. Primul a fost în perioada 1999-2007, iar al doilea este începând din 2012.
De la început, acesta și-a dorit ca școala să fie implicată și integrată în proiecte internaționale. Primul proiect de schimburi de experiență a fost în 2001, în Olanda, grație unei foste eleve stabilite acolo. Iar de atunci, proiectele europene s-au înmulțit și extins de la an la an. Și rezultatele se văd.
„Avem constant proiecte europene. Și eu am fost în diverse proiecte în Europa, am văzut foarte multe lucruri, am adus foarte multe lucruri bune și le-am implementat în școală. Dar unele lucruri n-am putut să le implementez, fiindcă eu nu sunt legiuitor, dar dacă eram, le-aș fi făcut. Și vă dau un singur exemplu. Inițial, proiectul reabilitării școlii a fost început cu Banca Mondială.
După ce am intrat în Uniunea Europeană, i-am propus lui Călin Andrei, primarul de atunci, să facem proiectul pe fonduri europene. A fost de acord, s-a deschis cererea de finanțare. Și aici era stipulată obligativitatea echipamentelor IT. A fost un lucru extraordinar pentru mine, fiindcă aveam ideea cu table interactive, cu videoproiectoare. Ideea mea a fost să învățăm pe un singur schimb. Toate sălile de clasă au fost transformate în laboratoare. Fiecare profesor are cabinetul lui”, explică directorul Radu George.
Din 2013, toată școala are aparatură ultramodernă. Directorul Radu George își amintește cu umor că la un moment dat a fost cu elevii la o școală din Olanda, unde învățau fetele reginei Țărilor de Jos:
„Când au văzut tablele interactive, copiii mi-au spus că ei au table ca noi. Și le-am spus că noi avem ca ei”.
La etajul școlii a fost amenajat de mai mulți ani un interesant muzeu cu sute de obiecte deosebite, de la cărți vechi și fotografii de epocă, până la ustensile de acum mai bine de un secol sau costume populare. Tot la etaj a fost amenajat și un spațiu dedicat proiectelor europene ale instituției.
La Colegiul Național Pedagogic „Carol I” învață la ora actuală 764 de copii, îndrumați de 55 de cadre didactice. Tot ciclul de învățământ este acoperit, de la grădiniță la învățământ primar și liceal. Iar din toamnă, aici va fi deschisă și o creșă.
