«Bate-i, să tacă!»

Deja ştacheta s-a ridicat la funcţia fostului şef al vămilor, Radu Mărginean, deja multă lume pronunţă numele şefului ANAF, Sorin Blejnar, iar acesta recunoaşte că fenomenul îi era cunoscut, dar el însuşi n-ar fi avut mijloace să intervină, deja Boc afirmă că fenomenul era notoriu de mult, iar Claudiu Săftoiu, fost consilier prezidenţial, susţine că Traian Băsescu primea încă din 2005 “tone de informări” de la serviciile secrete. Deja în dosar s-a consemnat că şpaga se strângea “în numele şi pentru un partid politic”. Stranie, în context, înverşunarea cu care pedeliştii se leapădă ca de Satana de un personaj tenebros, Eugeniu Petrescu, care apare drept colector de mită şi important sponsor portocaliu.

Ancheta, cu orice risc, nu mai trebuie frânată, inculpaţii trebuie lăsaţi să vorbească. Procurorii au acum, poate, o ultimă şansă de a se spăla de păcate şi de a demonstra că nu sunt supuşi nici politicienilor, oricât de potenţi ar fi aceştia, nici altor mijloace de persuasiune din partea unor grupări de criminalitate organizată. Imaginea României e însă în- tr-un impas grav. După tevatura din vămi, raportul CE de monitorizare pe justiţie n-are cum să fie nici el pozitiv, mai ales după uluitoarea încrâncenare şi inconştienţă cu care portocaliii au făcut zid în jurul lui Ridzi şi Păsat. Cu orice cost, însă – inclusiv prin redeschiderea unor dosare vechi, de dinaintea actualei guvernări -, terapia judiciară de şoc nu mai poate întârzia.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro