Miron Mitrea este statornic in alegerea oamenilor. Din 1992, el se lasa urmarit de aceeasi persoana, un tip inalt, atletic si mult prea aratos pentru munca pe care o face: aceea de bodyguard. Are 35 de ani, 1.90 m (cu 2 cm mai putin decat seful) si este casatorit.
Mirel sta in umbra ministrului fara sa simta vreo frustrare. El isi face treaba ca la carte, astfel ca si-a ferit seful de o multime de probleme. Chiar daca pentru unii prezenta unui bodyguard este considerata deplasata, mai ales in preajma unei persoane care nu se confrunta direct cu pericole majore, totusi Mirel gaseste ca are un rol bine determinat. Desele iesiri ale ministrului pe teren il obliga sa fie cu ochii in patru, mai ales ca nu toti oamenii care ii ies in cale sunt bine intentionati. Mirel arunca priviri agitate in stanga si-n dreapta, face „culoar” pentru sef, stabileste cu soferul traseul de urmat, intra in priza ori de cate ori se schimba ceva in programul deja stabilit. Daca inainte treaba era mai usoara, adica atunci cand Mitrea era sef de confederatie sindicala sau vicepresedinte de partid, acum ii tine tot timpul spatele pe la inaugurari de drumuri, locuinte, vizite in gari si deplasari inopinate.
Miron Mitrea nu are chef intotdeauna sa mearga cu masina, in special daca vine din Gara de Nord (unde, in ultimul timp, tot are prilej de vizite de lucru) si se indreapta catre minister. Atunci cei doi o iau la pas, dar Mirel ramane cu ochii in patru, mai ales ca tot romanul se simte dator sa atace o discutie despre constructia de locuinte sau sa se mai planga de vreun tren, asa ca prilejul de a-l agata pe ministru nu trebuie irosit. Ca sa se pastreze in forma, face des antrenamente.
Pana acum nu a avut prilejul sa-si etaleze cunostintele in materie de aparare, dar este un tip prevazator. Singurul lui defect, spun cei care il cunosc mai de aproape, este ca-i de-o discretie exa-gerata. „Asta e munca mea si nu-mi place sa discut probleme profesionale. Sa nu te prind ca scrii ceva de mine”, ma avertizeaza.