Brazii de milioane de lei adusi tocmai din Danemarca vor ajunge lemne de foc

Peisaj de-a dreptul dezolant in piete, dupa Craciun. Mii de brazi nevanduti zac abandonati, dupa ce au fost parasiti sau aruncati la gunoi de comerciantii ce n-au reusit sa-i vanda pana de Craciun. Multi dintre pomii care se vindeau inainte cu cateva milioane de lei bune au fost despuiati de crengi, fiind reprofilati in araci de vie sau lemne de foc.

Un copil de-o schioapa isi trage mama cu toata forta de mana, incercand sa ajunga cat mai repede in fata mormanului verde din Piata Amzei. gMami, si nu se supara Mosul daca facem bradul acum?h, intreaba pustiul. gNu, mama, ii spunem ca n-am avut cum sa facem bradul la timp anul astah, raspunde parintele. In fata lor se intind pe trotuar stive de copaci ce s-au vrut a fi de giarnah, dar au sfarsit in noroi, abandonati intr-o graba suspecta de comerciantii ce n-au vrut sa lase din pret nici macar in noaptea de Craciun. Sunt zeci de brazi, multi chiar argintii, care inainte de 25 decembrie se vindeau cu milioane de lei bune, iar acum nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata.

Oamenii se opresc si se uita ca la urs. Unii sunt uluiti, altii injura printre dinti. gNu puteau domTle sa-i vanda cu 50.000-100.000 de lei, cand au vazut ca raman cu ei?! Lumea n-are un brad in casa si ei i-au lasat in strada? Mama lor de hoti!h, spune suparat un pensionar. Stivele de brazi sunt rascolite incontinuu de oameni amarati, fericiti insa ca-si pot lua acum pe gratis un brad ca-n vise.

Aflati permanent in piata, florarii ar fi vrut sa-i adune pe toti si sa-i casapeasca in masa pentru crengute. Dar nici macar ei n-au facut fata. Dupa ce si-au facut provizii cat pentru un an intreg, au renuntat. Au ramas in continuare multi. Mult prea multi pentru un an in care prea putini romani au avut un brad in casa. gFoarte prost a mers anul asta. Am venit si eu cu 40 de brazi si uite cu cati am ramas…h, spune Constantin Nicu, aratand spre o duzina de brazi pe care se pregatea sa-i urce in masina. gLa anul ma reprofilez. Nu se merita sa mai vinzi asa ceva in ziua de azih, marturiseste omul cu naduf.

Cu o usoara teama, il chestionam asupra destinatiei copacilor. gPe foc! Sau ii facem araci pentru vie, pentru rosii, fasole. Altceva n-avem ce face cu eih. Cativa metri mai incolo, niste tarani cara spre o dubita din Ialomita, tarandu-le pe asfalt, trunchiurile de brad dezbracate complet de crengute. gLe-am cumparat cu 20.000 bucata de la o florareasa. Avem nevoie pentru vie. Sunt o groaza!h, ne zice incantat unul dintre ei.

La Dorobanti, comerciantii din fata pietei isi plang de mila. gSunt adusi tocmai din Danemarca! Nu prea s-au vandut anul asta. Lumea n-a avut bani!h, spune unul. gCat au costat?h, il intrebam. gPai cel mai scump a fost patru milioane de lei, dar am avut si de un milion, chiar si de mai putinh. Femeia de alaturi sare spre noi suparata foc: gAu ramas nevanduti, domTle! Acum nu-i mai dam deloc. Mai bine le dau foc sau ii vand ca aracih.

Urmărește-ne pe Google News