Cine a fost Mircea Lucescu. Imagini de arhivă cu căpitanul României la Mondialul din 1970, creatorul lui Dinamo de la finalul anilor '80 și unul dintre cei mai titrați antrenori din istorie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mircea Lucescu, un jucător excepțional în tinerețe și apoi unul dintre cei mai titrați antrenori din Europa, a murit marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Pe 3 aprilie, a suferit un infarct miocardic acut, în timp ce era în Spitalul Universitar și urma să fie externat. De atunci, starea de sănătate a fostului selecționer s-a degradat.
Mircea Lucescu s-a născut pe 29 iulie 1945, la Bucureşti. Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala Sportivă nr. 2 Bucureşti. După doi ani, a fost transferat la Dinamo, unde a debutat în prima divizie.
Între 1965-1967 a jucat în diviza secundă la Ştiinţa Bucureşti, ulterior devenită Sportul Studenţesc, după care a revenit la Dinamo, unde a jucat pe postul de extremă dreaptă până în 1977. În „Ștefan cel Mare”, Lucescu a obţinut cele mai mari succese ca fotbalist: 5 titluri de campion (1965, 1971, 1972, 1975, 1977) şi o Cupă a României (1968). De asemenea, a fost și căpitanul lui Dinamo. El și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). În total, în 362 de partide de campionat, Lucescu a marcat 78 goluri.
Mai jos este o galerie foto cu imagini rare, în care apare inclusiv Răzvan Lucescu, fiul lui Mircea Lucescu, atunci când avea un an
El a jucat la echipa națională alături de nume legendare, precum Nicolae Dobrin, Rică Răducanu, Dan Coe, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Liță Dumitru, Ștefan Sameș și Anghel Iordănescu. Mai mult, a fost căpitanul României la Campionatul Mondial din Mexic 1970.
În toamna anului 1981, s-a retras din cariera de jucător și a început activitatea de antrenorat la Corvinul Hunedoara. Chiar în primul an, a promovat în prima divizie, după care a cunoscut o ascensiune extraordinară.
Il Luce a fost selecționerul României în perioada 1981-1986, reușind calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa 1984. A condus echipa naţională în 59 de partide, până în 1986.
Gică Hagi a fost unul dintre jucătorii promovați de Lucescu, atunci când Il Luce a devenit antrenor.
Lucescu l-a debutat pe „Rege” la echipa națională în august 1983, într-un amical cu Norvegia (0-0), când Hagi avea doar 18 ani.
Mircea Lucescu a fost demis de la națională în septembrie 1986, imediat după ce România a învins Austria cu 4-0, pe stadionul Steaua, în preliminariile EURO 1988. Lucescu era la acel moment și antrenorul lui Dinamo. „Au fost presiuni politice. Familia Ceaușescu m-a înlăturat deoarece nu accepta rivalitatea dintre Steaua și Dinamo. Eu eram și la națională, și la Dinamo. Mi s-a cerut să mă ocup de viitorul nationalei, să caut și să cresc jucători tineri”, a explicat Lucescu peste ani. El a considerat mereu acel moment drept una dintre marile nedreptăţi ale carierei sale.
Lucescu a antrenat-o pe Dinamo în perioada 1986-1990, reușind un titlu și două Cupe ale României, plus o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990). El va rămâne în istorie drept creatorul marelui Dinamo din ultimii ani ai comunismului, echipă care, potrivit părerii mai multor specialiști, putea să egaleze performanța Stelei, care a câștigat Cupa Campionilor în 1986, dacă nu se destrăma după Revoluție.
Interesant este că titlul cucerit cu Dinamo în 1990 a fost câștigat în contextul în care a și jucat într-un meci în acea ediție de campionat, deși avea 45 de ani. Este vorba despre un meci cu Sportul Studențesc, din mai 1990.
După Revoluția din 1989, Lucescu a plecat în Italia, unde a antrenat Pisa, Brescia şi Reggiana. El le-a promovat în prima divizie, dar ulterior a retrogradat cu ele. În 1997 a revenit în ţară, ca antrenor la Rapid, cu care a câştigat titlul, Cupa și Supercupa României, după ce a avut și un intermezzo în Italia, la Internazionale Milano, în perioada noiembrie 1998-martie 1999.
Din 2000 până în 2002, Lucescu a antrenat-o pe Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei şi campionatul Turciei. În vara lui 2002 s-a dus la rivala Beşiktaş Istanbul, cu care a luat campionatul şi a ajuns în sferturile Cupei UEFA.
În mai 2004, a preluat-o pe Şahtior Doneţk, pe care a transformat-o într-o echipă de renume european. Cu el antrenor, formația din Ucraina a cucerit opt titluri de campioană, cinci Cupe ale Ucrainei şi şapte Supercupe, plus Cupa UEFA. În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
După prolifica perioadă petrecută la Şahtior, a antrenat între 2016 şi 2017 echipa rusă Zenit Sankt Petersburg, iar apoi Turcia (2017-2019).
Mircea Lucescu a obținut 35 de trofee ca antrenor:
- 1986 - Cupa (Dinamo)
- 1990 - Titlul, Cupa (Dinamo)
- 1998 - Cupa (Rapid)
- 1999 - Titlul, Supercupa (Rapid)
- 2000 - Supercupa Europei (Galatasaray)
- 2002 - Titlul (Galatasaray)
- 2003 - Titlul (Beșiktaș)
- 2004 - Cupa (Șahtior)
- 2005 - Titlul, Supercupa (Șahtior)
- 2006 - Titlul (Șahtior)
- 2008 - Titlul, Cupa, Supercupa (Șahtior)
- 2009 - Cupa UEFA (Șahtior)
- 2010 - Titlul, Supercupa (Șahtior)
- 2011 - Titlul, Cupa (Șahtior)
- 2012 - Titlul, Cupa, Supercupa (Șahtior)
- 2013 - Titlul, Cupa, Supercupa (Șahtior)
- 2014 - Titlul, Supercupa (Șahtior)
- 2015 - Supercupa (Șahtior)
- 2016 - Cupa (Șahtior)
- 2016 - Supercupa (Zenit)
- 2020 - Supercupa (Dinamo Kiev)
- 2021 - Titlul, Cupa (Dinamo Kiev)
În august 2024, „Il Luce” s-a întors pe banca naționalei României după 38 de ani.
Ultimul meci pe banca României pentru Lucescu a fost eșecul cu Turcia de la Istanbul din barajul pentru CM 2026. A murit după 12 zile
Il Luce şi-a încheiat al doilea și ultimul mandat de selecţioner pe 2 aprilie, anunțul fiind făcut de FRF. Ultimul meci în care a stat pe banca naționalei a fost semifinala barajului de calificare la CM 2026 cu Turcia, jucată la Istanbul pe 26 martie și pierdută cu 0-1.
Pe 29 martie, el a fost luat din cantonamentul echipei naţionale de la Mogoșoaia și dus la Spitalul Universitar din București, după ce a suferit o tulburare majoră de ritm cardiac.
Lucescu a fost operat pe 31 martie, chiar în ziua meciului amical al României cu Slovacia, jucat la Bratislava și pierdut cu 0-2. Din acest motiv, nu a făcut deplasarea la ultimul meci în calitate de selecționer. De asemenea, medicii i-au montat în acea zi un defibrilator în piept ca să îi regleze bătăile inimii.
Pe 3 aprilie, vineri, Il Luce a suferit un infarct miocardic acut, în timp ce era în Spitalul Universitar și urma să fie externat. De atunci, starea de sănătate a fostului selecționer s-a degradat, iar în weekend a devenit critică.
Luni, 6 aprilie, spitalul a anunțat că se ia în calcul montarea unui sistem mecanic de asistare cardiacă (ECMO) în încercarea de a-i salva viața. Este vorba despre un dispozitiv care preia temporar funcția inimii și plămânilor.
Pe 7 aprilie, la ora 15.26, Spitalul Universitar a anunțat: „Pacientul a fost supus astăzi unei investigații CT complexe. Medicii care îngrijesc pacientul au analizat în detaliu situația, informând familia. La examinarea CT s-au evidențiat multiple semne de accidente vasculare ischemice cerebrale și focare de trombembolism pulmonar”. Mai exact, acest lucru înseamnă că investigația CT a arătat două probleme grave: Lucescu a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale, adică zone din creier afectate de lipsa circulației sângelui, și în plus avea cheaguri de sânge în plămâni.
În aceeași seară de 7 aprilie, la ora 20.30, Lucescu a murit.
