„Cultul Brexit”: cum a devenit Liz Truss ultimul act al unui proiect libertarian ce voia să transforme radical Marea Britanie

Pentru un grup mic, dar vocal de libertarieni de dreapta, numirea lui Liz Truss în funcția de prim-ministră a Marii Britanii a părut punctul final și triumfător al unui drum care i-a adus de la marginea politicii britanice la vârful puterii.

În doar 11 ani, această alianță de politicieni puțin cunoscuți, think-tank-uri marginale și figuri mediatice au transformat Partidul Conservator într-o grupare care susține Brexitul, îmbrățișează piața liberă și are un nivel scăzut de impozitare.

Pentru acest vis libertarian, scrie Politico, a fost nevoie de patru prim-miniștri conservatori, patru alegeri generale și un referendum.

Dar visul a durat doar 44 de zile haotice și s-a sfârșit, cel puțin pentru moment, cu demisia lui Truss.

„Au simțit că momentul lor a venit în sfârșit”, a declarat pentru Politico Tim Bale, profesor de politică la Universitatea Queen Mary din Londra.

„Acest lucru urma să dovedească faptul că Brexitul nu fusese o greșeală îngrozitoare, ci o oportunitate fantastică. Dar, bineînțeles, întrucât s-a bazat întotdeauna pe fantezie, era inevitabil să se lovească de realitate”, a adăugat el.

Promisiunile lui Truss

Truss a fost aleasă luna trecută în fruntea partidului – și deci a guvernului – cu votul a doar 81.000 de membri de partid, un grup suficient de mare pentru a-l învinge pe adversarul ei mai centrist, Rishi Sunak, dar încă suficient de mic pentru a încăpea confortabil pe stadionul Wembley, scrie Politico.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Acești alegători au fost ademeniți de promisiunile ei amețitoare, care au conturat un stat cu impozite și reglementări reduse, ce ar îmbrățișa oportunitățile oferite de Brexit.

Dar imediat ce Truss a început să își pună promisiunile în aplicare – prin intermediul unui „minibuget” făcut public pe 23 septembrie, care includea reduceri de impozite nefinanțate de zeci de miliarde de lire sterline, alături de un pachet masiv de subvenții pentru energie – piețele au început să răspundă.

În câteva zile a fost clar că Truss a declanșat o criză economică – una care a făcut ca partidul să se prăbușească în sondaje. Odată cu lira. Parlamentarii conservatori s-au îngrozit.

În săptămânile care au urmat, Truss a fost nevoită să îl demită pe cancelarul Kwasi Kwarteng și să revină asupra programului economic, într-o încercare disperată de a stabiliza piețele.

Săptămâna aceasta, ministra de interne, Suella Braverman, a părăsit, la rândul ei, guvernul. Parlamentarii s-au revoltat, unii cerând public demisia lui Truss. Sprijinul a dispărut rapid.

Joi dimineață, după o încercare dezastruoasă de a-i forța pe parlamentari conservatori să voteze împotriva propriului angajament de a nu relua proiectele de fracturare hidraulică, Truss a acceptat că jocul s-a terminat.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Cele șase săptămâni petrecute de Truss la putere reprezintă un dezastru pentru prim-ministră, dar și pentru dreapta libertariană a mișcării conservatoare, scrie Politico.

Fără remușcări

„Sunt destul de afectat de acest lucru”, a admis Mark Littlewood, directorul general al Institute for Economic Affairs (IEA), unul dintre think-tank-urile de dreapta din Westminster care a inspirat agenda Truss.

Littlewood a făcut aceste declarații pentru Politico după ce Truss și-a abandonat programul economic, dar înainte să-și anunțe demisia.

„De fapt, părea că avem un nou guvern care, în termeni foarte generali, împărtășea analiza IEA cu privire la problemele economiei noastre și la faptul că aceasta nu este suficient de orientată spre piață”, a spus el.

Dar Truss a gafat mai degrabă „execuția politică” decât gândirea economică, a insistat Littlewood, deplângând faptul că „dacă execuția merge prost, aceasta are un efect de ricoșeu asupra ideilor”.

Libertarienii conservatori explică eșecul lui Truss în diverse moduri. Au spus că ea nu a fost suficient de clară cu privire la programul economic, că a făcut anunțurile într-o succesiune greșită, că a refuzat să asocieze reducerile de impozite cu reducerea cheltuielilor, că nu a reușit să dovedească că planurile sale vor funcționa.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

De fapt, scrie Politico, în tabăra libertariană nu există prea multe semne de remușcare.

„Poziția în care ne aflăm acum este că aceste reforme practic nu au fost încercate”, a insistat Littlewood. „Încercările ei de a pune în aplicare schimbările au fost prea grăbite; nu au fost bine gândite; naive într-o anumită privință”, a explicat el.

Fostul lider al UKIP Nigel Farage a fost un alt libertarian de dreapta care a pledat timp de decenii pentru idealurile unui stat redus, cu impozite mici.

„Cred că speranța era că bugetul Kwarteng urma să marcheze un moment foarte important”, a spus Farage pentru Politico.

„Aceasta pare acum să fie moartă. Și aș crede că este moartă pentru foarte, foarte mult timp. Oamenii din Partidul Conservator cu care vorbesc, care gândesc pe lungimea mea de undă, au cam renunțat”, a spus Farage.

„Un lucru bun”

Dar conservatorii care se opun agendei libertariene sunt încântați de eșecul acesteia – chiar dacă nu și de consecințele dezastruoase ale ei, atât pentru țară, cât și pentru partid.

„Flirtul ușor cu libertarianismul Tea Party (mișcarea dreptei conservatoare americane) a fost strangulat la naștere și cred că, spre norocul general al Partidului Conservator, acest lucru trebuie văzut ca un lucru bun”, a declarat pentru BBC Simon Hoare, un deputat conservator.

„(Libertarienii) vor trebui să se adapteze la realitate ca noi toți. Ei nu pot contrazice piața”, a adăugat un ministru în funcție.

Nicky Morgan, o fostă ministră a cabinetului, care a fost copreședintă a grupului centrist „One Nation” al parlamentarilor conservatori, a declarat și ea că partidul său trebuie să se întoarcă acum la vechea sa abordare.

„Sarcina aripii «One Nation» a partidului este de a ignora dreapta libertariană și de a continua să reafirme politica unei singure națiuni și de a dovedi tuturor, de la Liz Truss în jos, că dacă vrem să rămânem la putere, atunci zona de centru este un loc mult mai puternic”, a spus ea.

Drumul spre Brexit

Pentru unii din dreapta conservatoare, filosofia economică a lui Truss a fost punctul final inevitabil al unui marș spre dereglementare, care a început cu mișcarea Brexit la începutul anilor 2010.

Farage a fost unul dintre numeroșii adepți ai Brexitului care doreau ca Regatul Unit să părăsească UE în încercarea de a crește competitivitatea întreprinderilor.

Bale, profesorul de la universitatea Queen Mary, a declarat că aripa libertariană din Partidul Conservator a fost de fapt prezentă de zeci de ani, dar că tema Brexitului a încurajat-o și a adus-o în prim-plan.

Momentul de cotitură a avut loc în 2011, când o serie de parlamentari conservatori de dreapta – mulți dintre ei proaspăt aleși – s-au revoltat împotriva premierului de atunci David Cameron și au votat în favoarea unui referendum privind apartenența la UE.

„A fost pentru prima dată când și-au dat seama de puterea lor”, a spus Bale.

În întreaga țară, sentimentul anti-UE era în creștere, alimentat de criza din zona euro și de nivelurile în creștere ale imigrației.

„Cu cât UKIP devenea mai puternic, cu atât mai îndrăzneți deveneau conservatorii care susțineau Brexitul”, a explicat și Farage.

„2011 a fost momentul în care UKIP a început brusc să iasă pe locul doi la alegerile parțiale. Acest grup din Partidul Conservator și acest grup din afara Partidului Conservator – și anume grupul meu – au avut întotdeauna obiective politice foarte asemănătoare”, a spus acesta.

Cameron s-a speriat, iar presiunea din interiorul și din afara partidului său l-a forțat să accepte un referendum privind apartenența Marii Britanii la UE.

Referendumul a fost câștigat de tabăra susținătoare a ieșirii din UE, în 2016, aclamată de o parte foarte vocală a presei de dreapta din Marea Britanie, care susține, de asemenea, impozitele scăzute și dereglementarea.

„Referendumul le-a permis tuturor să se coaguleze în jurul unei singure probleme”, a declarat David Yelland, un fost editor al ziarului Sun, deținut de Rupert Murdoch și care susține Brexit-ul, care acum vorbește împotriva influenței presei de dreapta.

„Dreapta Partidului Conservator și susținătorii lor din mass-media și din lumea think-tank-urilor știau că au o singură șansă. Trebuiau să câștige (votul pentru) Brexit, altfel erau terminați. Și au reușit. Iar de atunci, acest lucru i-a încurajat”, a spus acesta.

Premieri nu foarte potriviți

Cu Cameron forțat să plece din funcție, următoarea bătălie a grupului a fost cu succesoarea sa, Theresa May, o eurosceptică, inițial adeptă a rămânerii în UE, care a încercat să negocieze o formă mai puțin drastică de Brexit, ce ar fi lăsat Marea Britanie legată de multe dintre reglementările Bruxelles-ului.

Farage a declarat că relația dintre libertarienii pro-Brexit din interiorul și din afara Partidului Conservator și-a menținut influența asupra noului lider conservator, blocând în cele din urmă acordul Brexit propus de aceasta în Parlament și forțând-o să demisioneze.

Boris Johnson a apărut apoi ca următorul prim-ministru, un adept autentic al campaniei „Vote Leave”, care a reușit să impună forma dură de Brexit la care visase grupul.

Dar stilul său personal în politica internă, ce prevedea printre altele cheltuieli publice mari, a fost mai puțin pe gustul celor din dreapta libertariană, deși a fost îmbrățișat de cei mai mulți conservatori și adepți ai Brexit-ului.

„Nucleul adepților Brexit-ului nu era ultra-libertarian”, a explicat pentru Politico fostul deputat conservator Stewart Jackson. „Erau câțiva care doreau ca (Londra să devină) un Singapore pe Tamisa, dar cea mai mare parte a parlamentarilor adepți ai Brexit-ului și, cu siguranță, a alegătorilor erau mai degrabă ceea ce aș numi eu susținători ai politicii comunitare”, a spus acesta.

Jackson a spus însă că vidul de idei cu privire la aplicarea Brexit-ului a lăsat un spațiu liber pe care libertarienii au putut să îl umple.

Odată cu plecarea lui Johnson, în iulie, în urma unei serii de scandaluri personale, oameni precum Littlewood – și confrații săi din think tank-urile asemănătoare, Taxpayers Alliance și Adam Smith Institute – au început să aibă o voce tot mai puternică.

Ideile lor au fost apreciate de Truss – care, deși nu era adepta Brexit-ului la referendum, susținea cauza libertariană – și de viitorul ei cancelar, Kwarteng.

Cei doi s-au numărat printre colegii care au scris în 2012 un pamflet intitulat „Marea Britanie descătușată”, care oferea soluții radicale de dreapta la problemele economice ale Marii Britanii.

La mai puțin de două luni de la plecarea lui Johnson, proiectul lor economic a fost în sfârșit pus la încercare – și a explodat la impact, scrie Politico.

Ce urmează?

Într-un moment în care Truss și Kwarteng par să fi ieșit de pe scena politică, dreapta pro-Brexit își linge rănile și se întreabă încotro se va îndreaptă în continuare, scrie Politico.

Shanker Singham, un alt gânditor libertarian, apropiat de Truss și de IEA, a declarat că e prea devreme pentru a spune că agenda impozitelor scăzute a fost îngropată. „Este o atmosferă foarte febrilă, iar lucrurile trebuie să se liniștească”, a spus el.

Littlewood a insistat că o altă oportunitate de a pune în aplicare politicile libertariene va apărea în mai puțin de un deceniu, având în vedere problemele economice structurale cu care se confruntă Marea Britanie.

„Dacă acest (minibuget) ar fi mers atât de bine cum mi-l imaginam în visurile mele, în loc să meargă atât de prost cum a mers în coșmarul meu real, cred că am fi putut realiza destul de multe lucruri acum”, a spus el.

„Din nefericire, o mare parte din el nu mai este pe masă acum, dar cred că va trebui să se revină la el”, a adăugat Littlewood.

Ceilalți adepți ai Brexit-ului, care nu sunt libertarieni de dreapta, speră însă într-o schimbare urgentă de direcție.

Matthew Goodwin, un academician care a cartografiat ascensiunea dreptei populiste, a scris că viziunea libertariană a Brexit-ului, „susținută doar de 10% din electoratul conservator, este moartă”.

„Singura cale de urmat pentru Partidul Conservator acum este să se întoarcă la ceea ce a însemnat cu adevărat Brexit pentru cei 90% și să se reconecteze cu electoratul lor din 2019”, a spus acesta.

Dar Bale, de la Universitatea Queen Mary, crede că aripa libertariană a partidului va rămâne mereu aproape de suprafață, pentru a insista că soluțiile ei radicale pentru bolile națiunii nu au fost încă încercate în mod corespunzător.

Urmărește-ne pe Google News