Brexit, reportaj la Londra | Cum ajung românii să spună: «Eu sunt ok, pentru că sunt avocat sau arhitect, dar nu sunt de acord să vină în Anglia români care lucrează în joburile prost plătite»

• Alexandra cercetează pentru doctorat felul în care se formează atitudinile britanicilor față de imigranții din România și Polonia.
• Ea vorbește despre importanța informării românilor ca ei să rămână legal în Marea Britanie după Brexit.
• De asemenea, cercetătoarea constată cum “fața umană a migraţiei” a început să apară mai des în presa britanică decât înainte de Brexit.

de Delia Marinescu
“Dacă atunci când luăm decizii importante am avea ocazia să consultăm părerile cercetătorilor și ale experților, oare aceste decizii ar fi diferite?”.

Aceasta e întrebarea pe care organizatorii unei conferințe despre migrație, care a avut loc recent la University College of London (UCL), au adresat-o publicului și specialiștilor prezenți la eveniment.

Micul referendum din sala de curs

E vineri seară, plouă la Londra și suntem aproximativ 40 de persoane de naționalități diferite într-o sală de curs de la una dintre cele mai importante universități din Regat. Pe fundal se aude muzică tare de la un concert care se ține în curte.

“Să ridice mâna cine crede că migrația a avut un impact negativ asupra vieții lui/ei. Iar acum cei asupra cărora efectul a fost pozitiv”, spune moderatoarea.

Votăm cu ochii închiși, pentru că aparatele pe care le primiserăm pentru votul electronic s-au defectat. După câteva secunde, moderatoarea, care ne spune că ea însăși e imigrantă, ne anunță că o singură persoană a semnalat că migrația a avut un impact negativ asupra ei. Nu aflăm cine și nici povestea din spatele răspunsului.

România, Filipine… 

“Acum să ridice mâna cine locuiește în prezent în orașul natal”.

Doar eu și încă trei persoane ridicăm mâna, mulți probabil sunt imigranți – un tablou reprezentativ pentru Marea Britanie, care tocmai negociază prelungirea termenului de 29 martie privind ieșirea din Uniunea Europeană, în urma votului pro-Brexit de pe 23 iunie 2016, când 51,9% din britanici au votat pentru.

“Cu cât oamenii investesc mai mult în procesul de învățare înainte să emigreze și după ce au emigrat, cu atât contribuția lor la economia țării care îi primește e mai mare. Cu cât oamenii trimit mai mulți bani în țara din care provin cu atât migrația este mai importantă pentru acea țară. Pentru o țară ca Filipine, de exemplu, banii locuitorilor din diaspora sunt o resursă foarte importantă pentru creșterea economică. Dacă oamenii își propun să se întoarcă în țara natală, investesc mai puțin în procesul de învățare a limbii și a abilităților necesare pentru a rămâne”, spune primul speaker, Christian Dustmann, profesor la catedra de Economie a University College of London.

Sunt lucruri obișnuite pentru noi, românii; obținem doar confirmarea, deloc lipsită de importanță, că facem parte dintr-o mișcare mult mai largă.

Schimbarea pozitivă pentru migranți e mai mare decât schimbarea negativă pentru perdanți

Migrația generează atât câștigători, cât și perdanți, dar câștigătorii câștigă mult mai mult decât pierd perdanții, adaugă cercetătorul Christian Dustmann.

Migranții sunt marii câștigători, iar cei care se gândesc că ar putea pierde sunt locuitorii țărilor în care se emigrează – care sunt în competiție cu imigranții.

Întrebările empirice ale economiștilor sunt: “Dacă sunt pierderi, cât sunt ele de mari? Iar dacă sunt câștiguri, cât de mari sunt acestea?”, iar asta e o mare provocare, din cauză că există o problemă fundamentală, spune Dustmann.

Cercetătorul dă ca exemplu cazul în care economiștii ar vrea să evalueze felul în care migrația spre UK între anii 2000 și 2005 a afectat salariile britanicilor nativi. Și a adăugat că ceea ce se poate observa sunt salariile britanicilor după venirea imigranților. Însă, dacă ar vrea să le compare cu salariile acestora în cazul în care imigrarea nu ar fi avut loc, nu mai e atât de simplu, adaugă Christian Dustmann. Pentru că nu se poate măsura exact cum ar fi fost fără migrație.

Alexandra Bulat: «Experiența personală a majorității englezilor le justifică atitudinea despre imigrare»

Al doilea speaker este Alexandra Bulat, doctorandă la University College of London, care cercetează pentru doctorat felul în care se formează atitudinile britancilor față de imigranții din România și Polonia.

Asta după ce, în timpul masteratului la Universitatea Cambridge, a făcut opusul: românca a ascultat vocile celor care vor fi printre primii afectați de politicile post-Brexit – pe cele ale imigranților români.

După conferință, am stat de vorbă pe larg cu Alexandra, care studiază de șase ani fenomenul migrației, din punct de vedere sociologic.

– După ce criterii îşi formează cetăţenii britanici opiniile față de imigranţi?
– În afară de ideile preluate din presă, majoritatea britanicilor pe care i-am intervievat justifică diverse atitudini, fie că sunt negative, pozitive sau neutre, cu experienţe personale. Dacă au avut experienţe personale pozitive cu români în zona respectivă, de obicei tind să aibă o atitudine mai pozitivă per total, comparativ cu cei care au avut nişte interacţiuni mai puţin pozitive cu românii, polonezii sau alţi imigranţi din zonă.

– Ce le răspunzi cetăţenilor britanici care te întreabă cum beneficiază ei şi familia lor de fenomenul imigrării?
– E foarte dificil să le răspund, pentru că, deşi sunt foarte multe studii în Marea Britanie care arată cum imigranţii din UE ajută foarte mult economia (mulţi lucrează în agricultură sau în domeniul hotelier), oamenii nu văd neapărat cum aceste beneficii pentru economia ţării îi influențează pozitiv pe ei personal. Foarte mulţi englezi pe care i-am intervievat spuneau că trăiesc mult mai prost decât acum doi-trei ani. De asemenea, foarte mulţi oameni când au justificat de ce au votat pentru Brexit sau împotriva Brexitului, au justificat cu experienţe personale, de ce votul e important pentru ei, pentru familia lor, nu neapărat pentru ţară.

«Și românii au câteodată stereotipuri despre britanici, cum ar fi că toţi sunt leneşi la locul de muncă»

– În oglindă, cum ai observat că se construiesc părerile imigranţilor faţă de britanici?
– Cei care au locuit mai mult timp în Marea Britanie şi au prieteni sau familie aici au păreri mai bune. Dar sunt şi cei care nu vorbesc foarte bine limba engleză şi lucrează doar cu români sau doar cu polonezi. Iar dacă nu ai prieteni britanici e foarte greu să îţi formezi o părere. Şi câteodată sunt stereotipuri. Așa cum britanicii au stereotipuri despre români sau despre polonezi că le iau locul de muncă sau că sunt criminali – chestii pe care le vezi în presa tabloid din Marea Britanie, la fel şi românii au câteodată stereotipuri despre britanici, cum ar fi că toţi sunt leneşi la locul de muncă. Dacă au avut un coleg care li s-a părut lor că e leneş, cred că toţi sunt leneşi. Trebuie să vorbeşti un pic cu oamenii, ca să-ţi schimbi părerea.

– Ce ai descoperit în cercetarea ta pentru masterat, când ai studiat felul în care românii îi percep pe britanici, pe conaţionalii lor și pe alţi imigranţi?
– Concluzia cercetării a fost: OK, românii au experienţe negative cu englezii, unii au fost tratați urât, dar, pe de altă parte, şi ei, la rândul lor, promovează stereotipuri negative despre britanici sau despre alţi români. Nu toţi, dar unii zic: “Eu sunt ok, pentru că sunt avocat sau arhitect, dar nu sunt de acord să vină în Anglia românii care lucrează în joburile prost plătite”.

“Am auzit la români şi păreri negative despre alte grupuri de imigranţi – mai ales cei non-europeni sau refugiaţi. Românii se aşteaptă ca englezii să fie primitori cu ei, dar e greu dacă tu, la rândul tău, nu eşti primitor cu alte grupuri de imigranţi”

– Cum se raportează românii cu care ai stat de vorbă la incertitudinea post-Brexit?
– Sunt mai multe categorii. Pe de o parte, sunt cei care urmăresc ştirile în limba engleză, sunt foarte implicaţi, sunt, de obicei, împotriva Brexitului şi vor să aibă o certitudine faţă de statutul lor în Marea Britanie cât mai curând posibil. Dar sunt şi cei care nu sunt interesaţi, care deşi ştiu cam ce se întâmplă cu Brexitul și cum îi va afecta, pur şi simplu au atitudinea că: “Ok, dacă se schimbă lucrurile în mai rău şi nu mai putem sta, nu-i nici o problemă, ne mutăm în altă ţară”. Pe când europenii din Vest, francezii sau germanii, de exemplu, vor mult mai mult să stea aici şi luptă pentru drepturile lor.

– Ce alte concluzii rezultă din datele tale?
– Ceea ce este îngrijorător, pentru că Brexitul se va întâmpla în curând, e că mulţi români nu sunt informaţi, pentru că nu au acces la informaţie, nu ştiu engleză şi se uită la televizor doar în limba română sau citesc doar ştiri în limba română şi nu găsesc mereu ceva relevant pe tema asta. În studiul meu am vorbit cu doi români care locuiau în Essex, o zonă cu foarte puţini imigranţi, la malul mării, unde sunt case mobile în care locuiesc câte 10-20 de oameni. Aceşti români lucrau într-o spălătorie auto în zonă, câştigau ok şi pur şi simplu nu ştiau deloc ce se întâmplă, pentru că e o zonă foarte retrasă. Dacă nu urmăreşti ştirile, dacă nu ai prieteni britanici, dacă pur şi simplu trăieşti acolo şi te duci la muncă 14 ore pe zi, chiar nu ai timp să fii informat.

“Asta e îngrijorător, pentru că va trebui să aplicăm toţi pentru acest settled status, ca să nu devenim ilegali după Brexit şi nu ştim ce se va întâmpla cu ei dacă descoperă abia după deadline că trebuiau să aplice pentru acest statut de «stabilit în Marea Britanie»”

– Când este acest termen-limită?
Dacă avem un acord de retragere, deadline-ul va fi până în 2021, dar dacă votează din nou împotriva acordului de retragere din UE şi avem “no deal Brexit” (n.r. – Brexit fără acord), atunci va fi doar un an.

– Cum s-a schimbat imaginea imigranţilor în presă după Brexit?
Înainte de 2016, foarte rar vedeam un articol despre un român sau un polonez care a făcut ceva bun în ţara asta. Pe când acum, după Brexit, au început să apară mult mai multe știri pozitive. Chiar şi în ziarul din Londra, Evening Standard, care este gratuit în metrou, au intervievat 27 de cetăţeni europeni din fiecare ţară din UE şi erau oameni de rând care spuneau unde lucrează şi de ce au venit în Marea Britanie. Acum vezi în presă “the human face of migration“ (n.r. – fața umană a migraţiei). Sigur, ar fi trebuit să se întâmple înainte de Brexit, acum e puţin cam târziu, dar tot e bine că s-a întâmplat. Ce mai e interesant e că după votul din 2016, atitudinile faţă de imigranţi au început să fie mult mai bune decât erau înainte. Înainte de votul Brexit, sondajele de opinie arătau că între 70 şi 77% din britanici doreau ca imigraţia să fie redusă semnificativ, pe când acum, tot avem o majoritate, dar chiar a scăzut foarte mult.

Ce spun oamenii dintr-unul din cele mai sărace sate din UE

“Am făcut interviuri în satul Jaywick, care nu e doar una din cele mai sărace zone din Marea Britanie, ci şi una din cele mai sărace din toată Uniunea Europeană”, spune Alexandra Bulat.

“Acolo sunt foarte puţine oportunităţi, cei mai mulți tineri nu au un loc de muncă, se descurcă foarte greu şi, deşi sunt foarte puţini imigranţi în zonă (cred că e o singură familie de polonezi în toată localitatea respectivă), au impresia că imigrarea i-a afectat într-un mod negativ”.

Urmărește în fiecare zi seria de materiale dedicate finalei prezidențiale – „Nicușor Dan vs George Simion”! 

Urmărește-ne pe Google News

• BREXIT 
• Marea Britanie 
• Reportaje 
• Stiri Londra