„Când ai avut totul, iar acum nu mai ai nimic”. Refugiații ucraineni ajunși într-un loc legendar în București: căminele studențești din Grozăvești

Natalia urcă treptele căminului studențesc din complexul Grozăvești, în București, în căutarea unei cartele de telefon. Are părul complet alb, ochi albaștri și niște cercei mici, în formă de pisică. Femeia de 70 de ani a plecat din Odesa, unde s-a stabilit acum opt ani. Atunci fugea de războiul din Luhansk. 

Acum trăiește al doilea război din viața ei. Povestește că trece prin același șoc, aceleași traume ca în 2014. Îi e frică să se uite la știri, dar îi e frică și să nu se uite. Și a ajuns într-un loc despre care nu știe mai nimic, dar un loc mitic pentru libertatea românilor: un cămin studențesc din Grozăvești.

Căminele studențești au fost întotdeauna bule care și-au căutat autonomia și o viață aparte, chiar și sub dictatură. Din căminele studențești din Iași a pornit, în februarie 1987, o revoltă care a fost înăbușită. În cele bucureștene din Grozăvești, vecine cu cele din Regie, se amestecau studenții români cu cei străini și se exersa comerțul capitalist, chiar și în cele mai negre perioade ale comunismului terminal. 

Aici a ajuns Natalia, chiar când a intrat în cel de-al optulea deceniu al vieții sale.

O povară sau o jertfă

Femeia a muncit într-o fabrică de confecții, iar după ce s-a pensionat, a continuat să coasă și să ia comenzi pe cont propriu. Făcea și brâuri pentru un centru de recuperare medicală. 

Când a plecat din Ucraina, avea o listă de comenzi pe care nu a mai apucat să le termine. Soțul ei a rămas în Odesa, unde lucrează pe ambulanță.  

Recomandări

Boris Johnson și-a anunțat demisia din fruntea guvernului britanic, dar rămâne interimar până la alegerea unui înlocuitor

Dacă era puțin mai tânără, nu ar fi părăsit țara. Spune că ar fi rămas să ajute. Dar având probleme cu inima și vârsta pe care o are, a decis că e mai bine să plece. 

„Aș fi fost o povară mai mult sau o jertfă, în cel mai rău caz”, crede Natalia. 

Are o fiică în Israel și așteaptă să poată merge la ea. Până atunci, împarte o cameră mică de studenți cu o altă familie din Ucraina. Spune că e mulțumită de condiții și că nu se aștepta să fie primită atât de bine. 

Femeia povestește cu ochii în lacrimi despre ce se întâmplă la Mariupol, unde sunt ținuți captivi sute de mii de oameni, fără acces la apă, electricitate, mâncare sau medicamente, iar peste 1.600 de civili au fost omorâți, conform autorităților de acolo. 

Durerea ei se amestecă cu furie. Furie față de Putin, furie față de locuitorii din regiunea Donbas, care l-au susținut pe acesta, dar și furie față de bărbații care au fugit din Ucraina, ca să scape de mobilizare. 

Se uită cu dispreț la un tânăr din Ucraina care își plimbă câinele în fața căminului studențesc. I se pare „josnic” când vede „ditamai bărbații care stau aici și fumează, când alții stau sub ruine”. 

Recomandări

Ce oficiali din România își pun pe mașini lumini stroboscopice fără niciun drept

„Stăm aici până se termină războiul”

În căminele Universității din București erau cazați 202 refugiați din Ucraina în 11 martie. În medie se pregătesc 200 de porții de mâncare pe zi, la cantina universității, dar au fost și zile cu 250 de porții, câte trei mese pe zi, precizează Marius Dabija, șef birou Direcția Cămine Cantine din cadrul Universității din București.

Deși mâncarea și cazarea sunt asigurate de Universitatea din București, lipsesc multe produse de bază. Nu sunt suficiente prosoape, lenjerii, perne, pături, deodorante sau șampoane. Au venit să doneze și persoane private, dar nevoia nu e acoperită. 

La începutul războiului au fost găzduiți în cămine preponderent refugiați cu statut de studenți străini, care studiaseră în Ucraina și erau în tranzit spre țările lor. Acum sunt mai mult familii cu copii, unii dintre ei bebeluși. Mila, o fetiță născută în Irpin în septembrie anul trecut, a împlinit șase luni duminica trecută.  

Pentru copii se organizează un eveniment în după-amiaza de 12 martie, într-una dintre sălile complexului studențesc, cu proiecții de desene animate în ucraineană. Sunt zeci de jucării aduse ca donații. Cei mai mulți dintre copii sunt înnebuniți însă după baloanele ce pot fi răsucite în diferite forme. 

Recomandări

Reportaj. Scumpirile îi fac pe sute de bucureșteni să meargă la cantinele sociale după mâncare. „O bucată de brânză la două săptămâni, carnea e lux”

Sabrina, o fetiță de un an și o lună, e ținută în brațe de tatăl ei, Atif. Născut în Egipt, bărbatul în vârstă de 35 de ani a locuit timp de 12 ani în Odesa. Au sosit în România la începutul lui martie. 

2,8 milioane de oameni au fugit din Ucraina de când a început războiul până pe 13 martie, conform Agenției ONU pentru Refugiați. În jur de 77.000 au rămas în România.  

„Stăm aici până se termină războiul și ne vom putea întoarce acasă. Mulți oameni pleacă în alte țări, dar noi nu vrem asta. Vrem să ne întoarcem acasă, pentru că am lăsat acolo tot ce aveam”, spune Atif, care lucra ca maseur medical. Având pașaport egiptean, a putut să plece din Ucraina împreună cu familia lui. 

O femeie vrea să se întoarcă la familia ei din Ucraina

Pe holul căminului, Natalia, femeia de 70 de ani, din Odesa, se intersectează cu o altă Natalia, cu 25 de ani mai tânără. Și ea e născută tot în Luhansk, de unde a fugit acum opt ani, când a început războiul, și s-a stabilit în Kiev. 

Femeia de 45 de ani încearcă să găsească un bilet de tren spre Istanbul, pe unde vrea să se întoarcă în Ucraina, la soțul ei. Ea a reușit să se evacueze din Kiev, dar toată familia ei a rămas acolo.  

„E prea periculos să te întorci”, o sfătuiește cealaltă Natalia. Femeia mai tânără e decisă însă să plece, pentru că vrea să fie împreună cu familia ei.

Într-o altă discuție, Natalia povestește că soțul ei se ascunde într-un subsol din Ucraina, ca să nu fie mobilizat, și că în situația asta sunt mulți bărbați din regiunea Luhansk. Locuitorii de acolo au fost lăsați de izbeliște după 2014, crede femeia. 

„Acum s-a trezit toată Ucraina. Dacă ar fi acționat atunci, ar fi luat niște măsuri, poate nu s-ar fi ajuns în situația dată. A fost groaznic ce s-a întâmplat acolo, a fost război în toată regula. Doar că tot conflictul ăsta de opt de ani nu a fost pus în lumină, a rămas izolat acolo. Acum trăiește toată lumea ce trăiesc ei de opt ani”, spune femeia în vârstă de 45 de ani. 

Amintiri din Irpin, unul dintre cele mai lovite orașe

În curtea complexului studențesc se plimbă și Lyuba, o femeie de 48 de ani, cu Sofia, fiica ei adolescentă, și cu cățelușa lor. E început de primăvară, dar e încă foarte frig. Cățelușa, acoperită de o hăinuță roz, tremură. 

Înainte de război, mama și fiica locuiau în Irpin, orașul de lângă Kiev atacat cu brutalitate de către ruși, unde recent a fost omorât un jurnalist american. Lyuba lucra la un salon de frumusețe, iar Sofia era elevă în clasa a IX-a și învăța japoneză pe cont propriu. Acum sunt într-o țară necunoscută, fără niciun plan. „I want to go home”, spune femeia în engleză. „Vreau să mă duc acasă”. 

„Când ai avut totul, o casă, un job, propria viață, țara ta, iar acum nu mai ai nimic”, adaugă Lyuba în ucraineană. Google Translate traduce o variantă imperfectă a cuvintelor femeii care rezumă șocul pe care milioane de ucraineni îl trăiesc. 

Lyuba ne arată pe telefon o fotografie cu o casă mare, frumoasă, cu etaj. În fața ei e un parc în care se văd două cadavre. „E casa mea”, spune femeia. Cei care au rămas în oraș i-au povestit că nu a ridicat nimeni cadavrele acelea. Cu soțul ei comunică zilnic pe Viber.

„Încă nu conștientizăm ce trăim. Parcă suntem într-o vacanță. Încă nu realizăm că am lăsat tot în urmă”, spune femeia. 

Cine dorește să doneze produse neperisabile, haine și jucării pentru copii, papuci de baie, pături, prosoape, lenjerie, perne, deodorante, șampoane sau alte produse de îngrijire personală poate să meargă cu donațiile direct la căminul B din complexul studențesc Grozăvești.

De asemenea, Fundația Ringier România și ziarul „Libertatea” s-au alăturat efortului global de a-i sprijini pe refugiați și lansează campania umanitară „Alături de copiii din Ucraina”. Puteți dona 2 euro trimițând un SMS la numărul 8826 cu textul „copii Ucraina” sau orice sumă în conturile fundației:

RO98 BACX 0000 0012 7457 7001 – RON

RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EUR

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 19

• Războiul Rusia-Ucraina 
• refugiati 

GSP.RO

„E cel mai inteligent om din lume și n-a muncit o zi în viața lui”. Românul în fața căruia își scoate Ion Țiriac pălăria

Playtech.ro

ȘOC TOTAL! Ce i-a zis Putin lui Macron, cu 4 zile înainte de invazia Rusiei în Ucraina. S-a aflat abia acum: „Nu am...

Observatornews.ro

Motociclist în comă, după ce a fost aruncat câțiva metri în aer înainte să se prăbușească pe caldarâm. Accident cumplit filmat în Galați

HOROSCOP

Horoscop 7 iulie 2022. Capricornii ar putea observa, într-un moment de inspirație, că dreptatea nu este de partea lor

Știrileprotv.ro

Tragedie fără margini! O sportivă uriașă a murit la doar 40 de ani. Cinci copii au rămas orfani de mamă

Orangesport.ro

Ministrul Apărării, anunţ de ultim moment. Ce a declarat Vasile Dîncu

PUBLICITATE

Your style. Your story: Zalando este locul unde găsești piesele care îți exprimă perfect personalitatea

PUBLICITATE

Cum arată în cifre starea de sănătate a românilor și ce soluții avem la îndemână pentru a le îmbunătăți?