Canta la orga si invata pe camp

Asteptam tramvaiul si am avut impresia ca aud sunete de orga. M-am intors si in spatele meu nu am vazut decat camp si lacul Vacaresti. Sunetele se auzeau parca tot mai clar, iar in zare erau niste gradini de zarzavat imprejmuite. Langa ele, un morman de lucruri si un baietel care canta la clape un vals, ascultat cu mare atentie de o fetita si trei-patru maidanezi.

S-a oprit din cantat si mi-a spus ca exerseaza pentru un concurs national de muzica. Il cheama Eduard Grancea si are 10 ani. ‘Sunt singurul din scoala mea care participa. Trebuie sa fiu la inaltime, desi orga asta veche nu prea ma ajuta’, a spus baiatul. Langa el, o fetita isi scria temele pe un fel de masuta improvizata si il asculta.

‘E sora mea, Denice, are 7 ani si e in clasa I. Se straduieste sa aiba numai note mari.  Vrea sa fie premianta ca mine’, ne-a facut Eduard prezentarile. Langa copii, o femeie scutura niste haine ude si le intindea pe un gard. ‘Ne-a plouat azi-noapte si s-au udat toate’.

Au patul din scanduri si acoperis de plastic

‘De aceea nici nu i-am putut trimite la scoala’, a spus femeia, uitandu-se cu drag la prichindei. Cand am intrebat-o unde locuiesc, mi-a aratat un pat vechi acoperit cu fasii de nylon. ‘Aceasta e casa noastra. Ne-am pierdut locuinta din cauza unui imprumut pe care nu l-am putut inapoia la timp’, a marturisit cu tristete femeia.  ‘Si eu, si sotul meu muncim la niste oameni cu suflet. Eu fac curat in casa, iar sotul meu e instalator. Dar va rog sa nu ne pozati, ca nu vrem sa avem necazuri la serviciu’, a adaugat ea, indemnandu-ne mandra sa-i pozam copilasii destepti.

Eduard ne-a aratat o multime de diplome obtinute la concursuri de muzica sau la educatie civica. Profesor de muzica ii este chiar tatal sau. ‘Am fost pianist in tinerete, iar acum am ajuns ca vai de lume’, a povestit cu regret barbatul.

La scoala au  „foarte bine”

Denice, mezina familiei, nu se lasa mai prejos. Invata si la lumina lumanarii, numai sa aiba doar ‘foarte bine’. Parintii ii sorb din priviri si li se umplu ochii de lacrimi de mandrie cand ii asculta. Sufera ca nu le pot oferi un acoperis cum au ceilalti copii de la ei din clasa. ‘De cate ori ne-am construit o baraca, au venit mascatii si primaria si ne-au demolat-o. Daca am avea o camaruta unde sa locuim, nu le-ar lipsi nimic copiilor’, s-a tanguit tatal micutilor.

Urmărește-ne pe Google News