Care pe care

Mesajul de miercuri al presedintelui s-a constituit intr-o filipica de o virulenta nedisimulata, aproape viscerala, la adresa celor 322 si a Executivului. Carora li s-a cerut fara echivoc demisia, ca urmare a referendumului din 19 mai, care ar fi sanctionat fara drept de apel politicile si atitudinile Parlamentului si ale Cabinetului Tariceanu.

Presedintele, invocand cele 6 milioane de voturi (75% din prezentii la urne, dar doar 30% din totalul electoratului), aproape a somat sa se organizeze alegeri anticipate. Mizand pe o perceptie emotionala, insa, Traian Basescu a abatut o chestiune esentiala. La referendum, populatia nu a avut a raspunde asupra evolutiei generale a tarii, a prestatiei Executivului si Parlamentului, ci, simplu si direct, la intrebarea daca presedintele  a savarsit sau nu fapte grave de incalcare a Constitutiei. DA insemna demiterea lui, NU a echivalat cu mentinerea sa la Cotroceni. Asta, nu altceva s-a votat. Restul sunt speculatii, sofisme. Chiar daca are dreptate cand afirma ca se impune reformarea clasei politice, ori ca Guvernul nu e unul performant.

Motiunea de cenzura e si ea cel putin discutabila cand e initiata de eterna trompeta PD. Nu poti sa faci zob un Executiv sub care economia merge si din care ai facut pana de curand parte. Nu poti sa invoci incapacitatea de absorbtie a fondurilor europene, cand ministri ca Dobre, Berceanu, Flutur (PLD), Boagiu si chiar Blaga ori Macovei au lasat in urma brambureala, structuri inexistente sau nefunctionale. Asta, nemaivorbind de faptul ca alegerile anticipate ar insemna alte vreo patru luni pierdute. Si ajungem astfel la un intreg an pierdut din integrarea europeana, pentru un necontenit ‘care pe care’, imputabil tuturor politicienilor, inclusiv presedintelui.

Urmărește-ne pe Google News