Destinul e necrutator cu batranii evacuati din casele cu regim juridic neclar. Atunci cand viata ar trebui sa le ofere batranilor liniste in ultimii ani de trai, soarta ii arunca sub cerul liber, lasandu-i fara acoperisul sub care s-au adapostit o viata. Asa i s-a intamplat Elenei Neacsu, o bucuresteanca in varsta de 75 de ani.
De mai bine de 6 ani femeia traieste o spaima continua ca va fi data afara din propria casa. Si cum spune proverbul “De ce ti-e frica de aia nu scapi!”, exact asta i s-a intamplat si ei. Dupa o viata zbuciumata, cu sotul mort pe front si cu un copil caruia a reusit sa ii ofere tot ce a avut nevoie, Elenei Neacsu nu i-a mai ramas nimic din ce sa se bucure, acum la batranete.
Un vecin care locuieste in acelasi imobil a reusit sa cumpere si casa batranei, primita de la stat.
“Nu credeam ca poate sa existe atata rautate! Am ramas fara nimic, acum, cand credeam ca o sa stau si eu linistita in casuta mea”, ni se plangea batrana. Dupa ce s-a judecat cu proprietarul de drept al casei in care a trait 42 de ani, Elena s-a trezit peste noapte cu hainele in strada.
„Imi este frica sa nu raman fara lucruri”
“Ploaia torentiala de acum o saptamana i-a udat toate hainele si tot ce avea afara. Nu am avut cu ce sa o ajutam. Simt ca mi se rupe sufletul cand o vad ca sufera si eu nu am cu ce sa o ajut”, ne-au spus vecinii Elenei.
“Daca nu ar fi Mario, nepotelul meu, nici nu as mai avea pentru ce sa traiesc”, ne-a marturisit femeia, sarutandu-si nepotul pe frunte.
In fiecare noapte se chinuie sa doarma intr-un pat pe care si l-a pus in curtea din fata blocului, pentru ca tiganii sa nu ii fure lucrurile. “Nu am avut obiecte de valoare, poate doar o valoare sentimentala mai mare, dar eu am muncit pentru ele sau le-am primit de la persoane dragi si nu as vrea sa raman fara ele”, se vaita femeia.
De dimineata pana seara batrana plange gandindu-se ca niciodata nu o sa se mai poata intoarce in casa ei.