Casa negustorului Dimitrie Petrescu, aflată în paragină de zeci de ani, se vinde cu 1,75 milioane de euro. Are 30 de camere, dintre care 20 de dormitoare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Casa negustorului Dimitrie Petrescu, nimeni altul decât tatăl scriitorului Cezar Petrescu, e scoasă la vânzare, dar nimeni nu se înghesuie să pună mâna pe clădirea-monument. O adevărată bijuterie arhitecturală e abandonată de timp și se degradează pe zi ce trece.
Cuprins:
Chiar dacă anii au trecut rapid peste București, mai există zone unde casele istorice au rămas în picioare. Unele dintre ele sunt excelent întreținute, altele, din păcate, sunt adevărate pericole. Abandonate de vreme și de proprietari.
Una dintre aceste clădiri-document pentru București se află la intersecția dintre Calea Griviței și strada Berzei. Vorbim de o casă cu etaj ridicată de negustorul Dimitrie Petrescu, nimeni altul decât tatăl scriitorului Cezar Petrescu.
„Acest monument istoric, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, poartă cu noblețe semnele unei epoci de modernizare și înflorire economică a Bucureștiului, când orașul și-a câștigat renumele de «Micul Paris»”, este descrierea de pe site-ul unde casa a fost scoasă la vânzare pentru 1,75 milioane de euro.
Casa lui Dimitrie Petrescu: 30 de camere, dintre care 20 de dormitoare și patru băi
Inaugurată în anul 1895, an în care și-a deschis la parterul ei magazinul de coloniale „La Vapor”, casa în care a locuit Dimitrie Petrescu era mereu un punct de reper al orașului.
Conform paginii de Facebook „Bucureștiul de altădată”, în perioada interbelică, la 1 noiembrie 1937, apare aici unul dintre magazinele de stofe, pânzeturi, lenjerie, articole de galanterie, covoare, dar și perdele, „Popp&Bunescu”. Mai apoi, în anii '70-'80, la parterul clădirii era un magazin Alimentara, iar după 1990, o circă financiară.
„Influențe franceze se regăsesc și în stilul arhitectural al casei profesorului Dimitrie Petrescu. La exterior, clădirea păstrează intacte toate elementele arhitecturale, privirea fiind cucerită de eleganța detaliilor decorative aplicate pe frontoanele ferestrelor. La interior, încăperile înalte cu tavane decorate spectaculos cu rozete, frize și cornișe cu modele florale poartă nostalgia unei serate muzicale cu invitați din lumea bună a Capitalei”, mai spun cei care încearcă să vândă casa cu 30 de camere, dintre care 20 de dormitoare și patru băi.
Furnicarul de la farmacia lui Georgescu și cinematograful Feroviar
Pe vremuri, aici era un adevărat furnicar. Farmacia lui Georgescu, poreclit „Vână de iapă”, Casa Constantin Rădulescu, în care, în anii '70-'80, era Librăria I.L. Caragiale, dar și cinematograful Feroviar.
Pasionat de istorie interbelică, Georges Eneas notează pe Facebook într-o postare: „În spatele imobilului Constantin Rădulescu, pe strada Buzești, era Hotel Marna. Pe strada Buzești, lângă Hotel Marna, unde era Cinematograful Buzești, se găsea Grădina Cinema Teatru Volta-Buzești, unde se desfășurau spectacole de teatru și proiecții cinematografice. Aici au jucat în spectacole de teatru și de revistă Grigore Vasiliu-Birlic, N. Stroe, Vasile Vasilache și alții”.
Conform site-ului unde a fost scoasă la vânzarea casa, „în prezent, imobilul dispune de un proiect de arhitectură pentru restaurarea fațadei, reamenajare interioară și pentru transformarea podului în mansardă. După toate aceste lucrări își poate recupera noblețea de acum un veac și poate redeveni un adevărat punct de reper al Bucureștiului”.
Imobilul a fost redobândit în baza Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 de moștenitorii proprietarilor inițiali. În prezent, clădirea este nefolosită și se află într-o stare deplorabilă, nu mai are geamuri, iar tocăria e dispărută și ea.
Cine a fost Dimitrie Petrescu
Conform unui articol amplu publicat în ziarul „Cronica” din 1986, „biografia lui Dimitrie P. Petrescu este aceea a unui fiu de țărani din secolul trecut, care, fără știrea tatălui său, și-a luat straiele și traista pregătită din timp și a pornit în lume să învețe cartea”.
Acesta s-a născut la 5 octombrie 1860 în comuna Boldu de Sus, Caracal, într-un bordei ce constituia casa tatălui său, Petre Joja, fiind al patrulea din cei nouă copii.
După terminarea școlii primare, la vârsta de 13 ani, Dimitrie Petrescu se angajează argat la familia I. D. Șerbănescu din Caracal, iar între 1880 și 1882 devine elev al Școlii Centrale de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, iar la absolvire i se conferă „Diploma de capacitate”, cu mențiunea că absolventul este un „spirit iscoditor”.
„Împrejurări favorabile fac ca Dimitrie Petrescu să-și continue studiile la Institutul Național Agronomics din Paris. Jurnalul său cu însemnări zilnice din această perioadă (1883-1885) conține numeroase referiri, de la simple cumpărături la cheltuieli zilnice, orarul cursurilor, însemnări de chimie agricolă, viticultură, versuri, până la diverse vizite efectuate, singur sau cu grupe de studenți, la pinacoteci, muzee, dar mai ales la ferme agricole. Între altele descrie participarea sa la funeraliile marelui scriitor, poet și om politic Victor Hugo, alături de ceilalți studenți parizieni”, notează „Cronica” din 1986.
Ziariștii vremii notează că „în 1907, în toiul marilor răscoale țărănești, la 16 martie, o tuberculoză galopantă îl duce fulgerător către tragicul sfârșit. Copilandrul alungat de mizerie dintr-un sat oltenesc, care înfruntase foametea, lipsuri de tot felul și sfidarea celor avuți pentru a ajunge intelectual de prim rang, moare la vârsta de 47 de ani, părăsind o familie cu 7 copii, dintre care cel mai mare (Cezar) avea 14 ani”.
Promisiunile lui Clotilde Armand, doar pe Facebook
În 2022, casa negustorului Dimitrie Petrescu, inclusă în Lista monumentelor istorice, se dorea să fie achiziţionată de Primăria Sectorului 1 şi transformată într-un centru educaţional multifuncţional, după cum anunța atunci Clotilde Armand, primarul sectorului 1. Edilul a spus că prima măsură va fi reabilitarea pentru a proteja şi conserva patrimoniul cultural-istoric. Lucru care nu s-a întâmplat.
„Vom face aici un centru educațional multifuncțional unde copiii care au domiciliul în sectorul 1 să-și poată pune în practică abilitățile și aptitudinile, unde să-și poată transpune în mod liber și creativ pasiunile artistice, culturale, sportive, tehnico-științifice, prin crearea de ateliere tematice. Vor fi create săli de studiu și practică în parteneriat cu unitățile de învățământ de pe raza teritorială a sectorului 1. De asemenea, vor fi realizate spații comerciale/ expoziționale în concordanță cu istoricul comercial al imobilului și al întregii zone”, scria fostul edil.
Care-și încheia postarea pe Facebook cu mesajul „Eu am promis să salvez patrimoniul arhitectural al Bucureștiului și încet, încet reușim”.
O casă istorică lângă o piață istorică
Vorbim, firește, de Piața Matache din București. Istoria pieței începe în 1879, când un negustor ajuns ulterior celebru, Matache Loloescu (supranumit „Matache Măcelaru”), își deschide o prăvălie la intersecția dintre Calea Griviței și Calea Buzești, prăvălie recunoscută de autoritățile de atunci ale Bucureștiului drept o nouă „piață” a orașului.
„Matache Loloescu a intuit perfect potențialul economic oferit de proximitatea Gării de Nord și și-a deschis prăvălia într-un loc cu foarte mult vad. Mai mult decât atât, Matache Măcelaru se pricepea de minune și să facă show din arta lui, atunci când situația o cerea. Deseori putea fi văzut ca un butuc în fața măcelăriei, tranșând carnea live, în aer liber, în fața curioșilor și a potențialilor clienți”, după cum reiese din volumul „Odinioară în București”, al lui Nicolae Vătămanu.
Care mai notează că „Matache nu era singurul negustor cu nas pentru business din zona pieței. Chiar peste drum de măcelăria lui avea un rival măcelar, onorabilul Stan Țigănilă, personalitate marcantă a vremurilor, dar care nu a reușit să facă saltul peste veacuri, precum Matache. Lângă măcelăria despre care vă povestim era o farmacie a unui anume Georgescu, a cărei poreclă era, printre clienții și obișnuiții locului, «Vână de iapă»”.
costelu 12.03.2025, 03:08
Să o ia CCR ul ,să doarmă liniștit în deciziile pe care le ia.
1111 12.03.2025, 10:12
De ce nu sunt amendati proprietarii pt neintretinerea fatadelor? Vor sa o vinda cu 1,7 milioane de euro, dar pana atunci este un pericol public , iar autoritatile nu zic nimic. Are impozit de 500%?? Libertatea, de ce nu intrebati primarii, pe Nicusor Dan de exemplu, cand supraimpoziteaza si amendeaza proprietarii care-si lasa in paragina casele?