Casa negustorului Dimitrie Petrescu a fost cumpărată cu 1,7 milioane de euro. Care sunt planurile cu clădirea istorică

Vorbim de o clădire-document pentru București ce se află la intersecția dintre Calea Griviței și strada Berzei.

O casă cu etaj ridicată de negustorul Dimitrie Petrescu, nimeni altul decât tatăl scriitorului Cezar Petrescu, despre care Libertatea a scris de mai multe ori în ultimii ani, în special despre degradarea continuă în care clădirea se afla.

„Acest monument istoric, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, poartă cu noblețe semnele unei epoci de modernizare și înflorire economică a Bucureștiului, când orașul și-a câștigat renumele de «Micul Paris»”, este descrierea de pe site-ul unde casa a fost scoasă la vânzare și pentru care Consiliul Local al Sectorului 1 a aprobat cumpărarea clădirii cu 1,7 milioane de euro.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Casa Petrescu: 30 de camere, dintre care 20 de dormitoare și patru băi

Inaugurată în anul 1895, an în care și-a deschis la parterul ei magazinul de coloniale „La Vapor”, casa în care a locuit Dimitrie Petrescu era mereu un punct de reper al orașului.

Recomandări

Victor Ponta a primit în instanță, ca despăgubiri, o sumă de zece ori mai mică decât cerea pentru achitarea din Dosarul Turceni-Rovinari. Cu cine va „împărți” banii fostul premier

Conform paginii de Facebook „Bucureștiul de altădată”, în perioada interbelică, la 1 noiembrie 1937, apare aici unul dintre magazinele de stofe, pânzeturi, lenjerie, articole de galanterie, covoare, dar și perdele, „Popp&Bunescu”. Mai apoi, în anii 70-80, la parterul clădirii era un magazin Alimentara, iar după 1990, o circă financiară.

„Influențe franceze se regăsesc și în stilul arhitectural al casei profesorului Dimitrie Petrescu. La exterior, clădirea păstrează intacte toate elementele arhitecturale, privirea fiind cucerită de eleganța detaliilor decorative aplicate pe frontoanele ferestrelor. La interior, încăperile înalte cu tavane decorate spectaculos cu rozete, frize și cornișe cu modele florale poartă nostalgia unei serate muzicale cu invitați din lumea bună a Capitalei”, suna descrierea casei cu 30 de camere, dintre care 20 de dormitoare și patru băi.

„Imobilul are o valoare de piață de peste 2,1 milioane euro”

Conform site-ului unde a fost vândută casa se preciza că „în prezent, imobilul dispune de un proiect de arhitectură pentru restaurarea fațadei, reamenajare interioară și pentru transformarea podului în mansardă. După toate aceste lucrări își poate recupera noblețea de acum un veac și poate redeveni un adevărat punct de reper al Bucureștiului”.

Imobilul a fost redobândit în baza Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de moștenitorii proprietarilor inițiali. În prezent, clădirea este nefolosită și se află într-o stare deplorabilă, nu mai are geamuri, iar tocăria e dispărută și ea.

Acum, Consiliul Local al Sectorului 1 a aprobat cumpărarea clădirii istorice pentru transformarea ei în centru educațional și cultural.

Conform evaluatorului acreditat de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, imobilul are o valoare de piață de peste 2,1 milioane de euro.

„Prin această achiziție, Sectorul 1 își propune protejarea și valorificarea patrimoniului și repunerea clădirilor istorice în circuitul public”, se arată în comunicatul oficial al Primăriei Sectorului 1.

Cine a fost Dimitrie Petrescu

Conform unui articol amplu publicat în ziarul „Cronica” din 1986, „biografia lui Dimitrie P. Petrescu este aceea a unui fiu de țărani din secolul trecut, care, fără știrea tatălui său, și-a luat straiele și traista pregătită din timp și a pornit în lume să învețe cartea”.

Acesta s-a născut la 5 octombrie 1860, în comuna Boldu de Sus, Caracal, într-un bordei ce constituia casa tatălui său, Petre Joja, fiind al patrulea din cei nouă copii.

După terminarea școlii primare, la vârsta de 13 ani, Dimitrie Petrescu se angajează argat la familia I.D. Șerbănescu din Caracal, iar între 1880 și 1882 devine elev al Școlii Centrale de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, iar la absolvire i se conferă „Diploma de capacitate”, cu mențiunea că absolventul este un „spirit iscoditor”.

Ziariștii vremii notează că „în 1907, în toiul marilor răscoale țărănești, la 16 martie, o tuberculoză galopantă îl duce fulgerător către tragicul sfârșit. Copilandrul alungat de mizerie dintr-un sat oltenesc, care înfruntase foametea, lipsuri de tot felul și sfidarea celor avuți pentru a ajunge intelectual de prim rang, moare la vârsta de 47 de ani, părăsind o familie cu 7 copii, dintre care cel mai mare (Cezar) avea 14 ani”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro