Cât câștigă un român în Elveția și care sunt cheltuielile lunare: „Acum muncesc la pește congelat. 3 luni am fost în probe, ca la fotbal, să vadă dacă rezist. Am stat 3 ore fără să ies din congelator”

Viața de la zero, Chemin du Petit-Montfleury și borcanele cu murături

A doua viață a lui „a început în Elveția la 31 de ani, după retragerea din fotbal. Leahu și soția sa, Vali, au luat-o de la zero.

„Inițial, venisem în vacanță, la frati-miu”, spune el. Fostul fotbalist a muncit la negru pe șantier, a spălat vase, a curățat cartofi, a fost cofetar, iar acum lucrează legal la o firmă care distribuie fructe de mare și alte produse congelate restaurantelor din Geneva. 

Ne-am întâlnit la „Cuchi” acasă, după 15.00, când fostul fotbalist s-a întors de la serviciu. Acasă înseamnă un apartament cochet pe Chemin du Petit-Montfleury din Versoix.

„Ce ne lipsește din România? Poate spiritul sărbătorilor, șunca de porc și carnea la garniță”, spune cea de-a doua soție a lui Leahu, mândră de borcanele de gogonele care le-a depozitat pe balconul generos. „Fac niște ciorbe acre… Știți, aici sunt numai supe-cremă…”.

Știi ce i-a rămas încă în căpșorul ăla lui de când era fotbalist? Că nu mănâncă ciorbă, că îl îngrașă. Și i-a spus și medicul că poate să mănânce ciorbă…

Recomandări

Falimentul agriculturii comuniste. Cum a ajuns un CAP din Dolj să erbicideze grâul cu celebra substanță otrăvitoare „verde de Paris”

„Am plecat în vacanță în august 2003, fratele meu era deja acolo de un an și jumătate”, spune „Cuchi”, care mai juca la L3, la Conpet. Soția a găsit repede un contract de muncă, „la gri”, după cum spune ea.

Viața cu un singur salariu „la gri” și într-un subsol

Avea grijă de copii și făcea „menaj” la o familie, mai pe românește. „Doi ani am trăit din mia de franci pe care o câștiga Vali. Și locuiam la subsolul casei unde muncea ea”, explică Leahu.

„Neavând acte, nu aveam cum să mă angajez. A fost foarte greu. Mă apropiasem de niște italieni, cu care jucam fotbal, old-boys, mă mai luau pe șantier și eram salahor, zilier cum se spune. Îmi dădeau cam 100-120 de franci pe zi”, rememorează fostul jucător de la FC Argeș, Petrolul și Gloria Bisitrița.

Căram plăci pe un șantier de blocuri. Eu eram obișnuit cu cimentul de acasă, de la Fieni. Au văzut că băiatul are forță și m-au luat cu ei.

Când apare „bunul Dumnezeu”

La un moment dat, când părea că nu izbândesc, „Cuchi”, care are carnet de antrenor, a primit o ofertă să revină în țară și să lucreze la Petrolul. A fost la un pas să accepte, dar Vali, care e prahoveancă din Valea Călugărească, nu s-a lăsat.

„Parcă Dumnezeu a făcut așa: când să plecăm în țară, i-a ieșit permisul de muncă”, exclamă „Cuchi”. Era în 2009, iar un an mai târziu, a primit și el dreptul de a munci. Și, de atunci, lucrează la o firmă care distribuie pește congelat.

3 luni am fost în probe, ca la fotbal. Dar i-am convins când am stat 3 ore fără să ies din congelator. Lucrăm și la -20 de grade Celsius, asta e temperatura.

„Cu 8.000-9.000 de franci pe lună se poate trăi”

Acum, Leahu câștigă în jur de 4.500 de franci elvețieni pe lună, Vali – aproximativ la fel. „Se poate trăi cu 8.000-9.000 de franci pe lună”, explică ei. Chiria apartamentului de în jur de 2.000 de euro, cumpărături fac de două ori pe lună, în jur de 600 de euro. Uneori mai trec granița în Franța, unde e mai ieftin.

De atâția ani în Elveția, s-au obișnuit și cu regulile stricte. „Prima amendă am luat-o după ce am stat, fără să exagerez, două minute pe un loc de parcare pentru persoane cu handicap. A fost 120 de franci!”, povestește „Cuchi”

Nu e nicio rușine, am luat covoare și mobilă de la colțul străzii. Mobilă bună, covoarele au ținut un an-doi.

„Cuchi” și-a rupt tendonul la o miuță

Recent, „Cuchi” și-a rupt tendonul la piciorul drept, a fost în concediu medical și nu mai joacă. De-a lungul carierei a avut o singură accidentare mai gravă, când a fost selecționat la naționala B, 2-3 într-un amical la Chișinău.

Iar Vali speră să îi iasă dosarul de pensionare, după ce a suferit un accident la serviciu. E s-a calificat ca ajutor de infirmieră în Elveția. Problemele ei medicale i-au determinat pe cei doi să se mute dintr-un duplex cu scară interioară în apartamentul în care stau azi.

„Dama de companie”

„Am dreptul să lucrez ca damă de companie. În România, damă de companie știți ce e. Aici, în Elveția, damă de companie e să ajuți persoanele în vârstă autonome. Să stai de vorbă, să faci activități, să ieșim la plimbare, să mergem la coafor… În plus, fac benevolat tot cu seniorii la un conac din zonă”, face haz de necaz soția lui Leahu.

Soții Leahu nu au copii, dar fiecare are câte unul din mariajul anterior.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Înainte să ajungă la Petrolul de la Flacăra Moreni, Leahu a avut varianta Dinamo. A pățit-o, după ce a primit 1.500 de dolari, dar cineva a mai pus un zero în coadă și era să rămână dator. Și Steaua l-a vrut, însă Petrolul a cerut 150.000 de dolari pe el.

Cel mai rapid la Cupa Tânărului Cimentist!

Cea mai mare calitate a lui „Cuchi”, poreclit astfel din copilărie, „de la tata, că așa îi ziceau”, a fost viteza. A câștigat de mai multe ori Cupa Tânărului Cimentist, care se desfășura între locuitorii orașelor în care se producea ciment: „Îmi aduc aminte că am scos un 11,7 la suta de metri”.

Tot din acea perioadă are o problemă la mâna dreaptă: „Mi-am rupt-o de la cot, iar când mi-au fixat-o, mi-au fixat-o strâmb și așa a rămas”.

„Lăcătuș, Ilie Dumitrescu și Dănciulescu au fost cei mai tari adversari”, spune Leahu, care a rămas în istoria Petrolului ca jucătorul care a pierdut capacul Cupei României din 1995, după victoria la lovituri de departajare cu Rapid: „Când am sărbătorit centenarul Petrolului, am vrut să vin cu un capac, să se termine cu legenda asta”.

Dintre fundașii stânga de azi, îi place de Opruț, de la Dinamo și de Ilaș, de la Botoșani, „păcat că s-a accidentat. Și petrolistul Țicu era acolo”. Despre fundașii stânga din ultimele decenii: „Păi, au fost cam… 2 Chivu și Raț!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE