Cel mai vechi tren suspendat din lume are 125 de ani și transportă zilnic 80.000 de oameni peste un oraș din Germania. Un elefant a căzut din el și a supraviețuit

De ce a fost construit trenul deasupra râului Wupper

La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Wuppertal nici măcar nu exista. Valea râului Wupper era ocupată de mai multe localități industriale, printre care Elberfeld, Barmen și Vohwinkel. Industria textilă se dezvoltase rapid, populația crescuse, iar străzile înguste nu mai făceau față trăsurilor și traficului tot mai aglomerat. Fabricile și locuințele fuseseră construite de-a lungul râului, între dealuri abrupte, astfel că aproape nu mai exista spațiu pentru o cale ferată obișnuită.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

Nici construirea unui metrou nu era o soluție simplă. Terenul era stâncos, lucrările ar fi fost dificile și foarte costisitoare, iar localnicii aveau nevoie rapid de un nou mijloc de transport. Singurul spațiu rămas liber era cel de deasupra râului.

Cum funcționează cel mai vechi tren suspendat din lume

Inginerul și antreprenorul german Carl Eugen Langen a propus o soluție care părea aproape imposibilă la acea vreme. În loc să așeze trenul pe șine, a decis să suspende vagoanele sub o cale de rulare metalică. Roțile și sistemul de prindere se află în partea de sus a vagonului, iar cabina în care stau pasagerii atârnă dedesubt. În timpul deplasării, vagoanele se leagănă ușor în curbe, astfel că o călătorie cu Schwebebahn seamănă uneori mai mult cu una într-o telecabină decât cu un drum obișnuit cu trenul.

Consiliile locale din Barmen și Elberfeld au acceptat proiectul în 1894. Lucrările au început în vara anului 1898, iar prima porțiune a liniei a fost deschisă călătorilor la 1 martie 1901. Ultimul tronson a intrat în funcțiune în 1903. Pentru întreaga construcție au fost folosite aproximativ 19.200 de tone de fier și 472 de stâlpi metalici. Eugen Langen nu a mai apucat să vadă trenul transportând pasageri. A murit în 1895, la un an după aprobarea proiectului pe care îl numise Schwebebahn, adică „cale ferată suspendată”.

Mulți credeau că proiectul nu va funcționa

Ideea unui tren care să atârne deasupra râului a fost primită cu multă neîncredere. Presa germană a urmărit lucrările cu un amestec de interes, teamă și ironie, iar adversarii proiectului îl considerau o încercare nebunească. Au apărut și caricaturi în care trenul era prezentat ca o invenție fantezistă, care s-ar fi putut prăbuși înainte să transporte primul călător.

Sistemul și-a dovedit însă rapid utilitatea. Trenurile puteau trece deasupra traficului, nu aveau intersecții cu alte drumuri și nu ocupau spațiu la nivelul străzii. Inginerii au construit traseul urmărind curbele râului Wupper, astfel încât cea mai mare parte a liniei să rămână direct deasupra apei.

Trenul a legat localitățile înainte să apară Wuppertal

Schwebebahn nu a fost construit inițial pentru Wuppertal, pentru că orașul avea să apară abia peste 30 de ani. Trenul lega localitățile Elberfeld, Barmen și Vohwinkel, iar locuitorii au început să îl folosească zilnic pentru a merge la serviciu, la cumpărături sau în alte zone ale văii. În august 1929, aceste localități, împreună cu Cronenberg și Ronsdorf, au fost unite administrativ și au format actualul oraș Wuppertal.

În acel moment, primele trei erau deja legate de trenul suspendat de aproape 30 de ani. Reprezentanții muzeului Schwebodrom consideră că Schwebebahn a apropiat comunitățile cu mult înainte ca o decizie administrativă să le transforme într-un singur oraș.

13,3 kilometri, 20 de stații și peste 80.000 de călători pe zi

Linia are astăzi o lungime de 13,3 kilometri și leagă stațiile Vohwinkel și Oberbarmen, iar o călătorie de la un capăt la celălalt durează aproximativ 30 de minute. Trenul oprește în 20 de stații, iar doar patru dintre ele se află pe porțiunea construită deasupra uscatului. Ceilalți aproximativ zece kilometri ai traseului urmăresc cursul râului Wupper. În funcție de zonă, vagoanele circulă la o înălțime cuprinsă între 8 și 12 metri.

Peste 80.000 de persoane folosesc zilnic trenul. Pentru localnici este un mijloc obișnuit de transport, iar pentru turiști a devenit una dintre cele mai cunoscute atracții ale orașului. Vagoanele și sistemele de control au fost modernizate de mai multe ori, însă principiul de funcționare a rămas același. Trenurile continuă să atârne de structura metalică și să urmeze traseul ales la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Împăratul Wilhelm al II-lea a călătorit cu trenul înaintea publicului

Cu câteva luni înainte de inaugurarea oficială, împăratul Wilhelm al II-lea și soția sa, Augusta Victoria, au fost invitați la o călătorie de probă. Cursa imperială a avut loc la 24 octombrie 1900, între Döppersberg și Vohwinkel, iar vagonul în care a călătorit împăratul a fost păstrat și a devenit cunoscut drept Kaiserwagen, adică „Vagonul Împăratului”.

Vehiculul istoric a fost restaurat și este folosit pentru călătorii speciale. Poate fi închiriat pentru evenimente, iar în unele curse pasagerii sunt însoțiți de ghizi îmbrăcați în costume de epocă. Interiorul reproduce atmosfera începutului de secol XX, cu scaune tapițate, lămpi vechi și elemente decorative din perioada în care trenul suspendat era una dintre cele mai îndrăznețe invenții ale Europei.

Elefantul care a căzut din tren și a supraviețuit

Cel mai cunoscut episod din istoria Schwebebahn s-a petrecut la 21 iulie 1950. Un circ aflat în turneu la Wuppertal a vrut să își promoveze spectacolele printr-o acțiune neobișnuită iar organizatorii au urcat într-un vagon o elefănțică de patru ani, numită Tuffi.

Animalul era deja agitat în momentul în care a fost urcat în tren, iar zgomotul, mișcarea vagonului, mulțimea și jurnaliștii aflați în interior au speriat-o și mai mult. Tuffi a intrat în panică, a spart unul dintre pereții laterali ai vagonului și a căzut direct în râul Wupper. Căderea s-a produs de la aproximativ zece metri, însă elefănțica a supraviețuit și a suferit doar răni ușoare.

Câțiva pasageri au fost și ei răniți ușor în busculada produsă în interiorul trenului. Deși vagonul era plin de ziariști, nimeni nu a fotografiat momentul în care Tuffi a căzut, iar imaginea devenită ulterior celebră, în care elefantul pare surprins în aer, este de fapt un fotomontaj realizat după incident.

Tuffi a devenit unul dintre simbolurile orașului

Totuși, incidentul a făcut-o pe Tuffi o adevărată celebritate locală. Elefănțica apare pe căni, genți, cărți, jucării, cărți poștale și alte suveniruri vândute în Wuppertal, ba chiar există o sculptură amplasată în râu care marchează locul în care a căzut, iar o statuie de bronz se află în apropierea primăriei. În fiecare iarnă, în oraș este instalată și o reprezentare luminoasă uriașă a elefantului. La mai bine de 70 de ani de la incident, povestea este încă spusă copiilor care călătoresc cu trenul suspendat.

După 125 de ani, trenul continuă să fie unul dintre principalele mijloace de transport din Wuppertal, dar și o atracție turistică, monument istoric și unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE