Cercetătorii IICCMER luptă în instanță pentru a redeschide dosarul crimelor regimului comunist din „orfelinatele groazei”. Procurori: „Nu s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Soarta dosarelor privind „orfelinatele groazei” din regimul lui Nicolae Ceaușescu se decide la Curtea de Apel București, unde judecătorii au pe rol cererea de redeschidere a anchetei în legătură cu exterminarea copiilor cu afecțiuni psihice și neurologice de la spitalul din Siret. Procurorii au clasat dosarul deschis în 2018, pe motiv că n-ar exista suficiente probe care să arate că, în perioada 1980-1989, statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane şi degradante aplicate minorilor instituționalizați la căminul-spital din Siret.
Cuprins:
- 1.500 de copii, decedați la căminul-spital din Siret
- Cum justifică Parchetul închiderea dosarului
- IICCMER n-ar avea „interes legitim” pentru sesizarea Parchetului
- Politica „decrețeilor” și „ocrotirea minorilor” prin exterminare
- Lagărele de minori de pe vremea regimului comunist
- Ce au găsit voluntarii occidentali în căminul de la Plătărești
1.500 de copii, decedați la căminul-spital din Siret
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER) a cerut judecătorilor Curții de Apel București (CAB), pe data de 11 aprilie 2024, redeschiderea dosarului de tratamente neomenoase aplicate minorilor instituționalizați la Spitalul de Copii Neuropsihici Siret pe vremea comunismului.
În spitalul respectiv - cunoscut după Revoluție ca unul dintre „orfelinatele groazei” - au murit 340 de copii cu afecțiuni psihice și neurologice numai în perioada 1980-1989, iar de la deschiderea unității medicale, din 1965, până la închiderea ei, numărul deceselor s-a ridicat la peste 1.500.
Cu toate acestea, pe 13 martie 2023, procurorul de caz de la Parchetul General a închis dosarul „din oficiu”, făcând referire la „principii fundamentale ale procesului penal”. Ulterior, pe 8 mai 2023, procurorul-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică de la PÎCCJ a confirmat soluția de clasare a dosarului.
În prezent, cercetătorii de la IICCMER încearcă să obțină redeschiderea anchetei, iar judecătorii se vor pronunța pe data de 25 iunie 2024.
Spitalul de Copii Neuropsihici Siret făcea parte, pe vremea comunismului, dintr-o serie de unități așa-zis medicale unde, în realitate, copiii cu astfel de afecțiuni erau supuși unui regim de exterminare prin înfometare și lipsă de tratament.
Cercetătorii de la IICCMER au depus plângeri similare legate de condițiile inumane în care erau ținuți copiii din alte patru centre, arătând că pe vremea comunismului, astfel de tratamente inumane erau un fenomen:
- La Căminul-spital nr. 4 Plătărești au fost consemnate 436 de decese în perioada februarie 1978 - iunie 1991.
- La Căminul-spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada octombrie 1987 - martie 1990.
- La Căminul-spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între octombrie 1966 și aprilie 1990.
- La Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației au fost înregistrate 279 de decese în perioada ianuarie 1973 - decembrie 1991.
În iunie 2017, IICCMER a înaintat către Parchetul General o sesizare cu privire la tratamentele neomenoase aplicate minorilor la spitalele din Cighid, Păstrăveni și Sighet, iar în iunie 2018 a înaintat o sesizare în cazul Siret.
Cum justifică Parchetul închiderea dosarului
Libertatea a consultat încheierea Curții de Apel București din data de 17 mai 2024, în care sunt consemnate detalii din procesul deschis de IICCMER, dezbaterile având loc în cameră de consiliu, adică în ședință secretă.
În ciuda probatoriului depus de IICCMER, procurorul de caz și cel ierarhic superior acestuia au ajuns la următoarele concluzii:
- „Pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului penal, respectiv principiul egalităţii procesului penal (art. 2 C.p.p), principiul aflării adevărului în procesul penal (art. 5 C.p.p), principiul oficialităţii laturii penale a procesului penal (art. 7 C.p.p), se va proceda la analizarea din oficiu a soluţiei de clasare”.
- „Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că, în perioada 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane şi degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituţionalizaţi în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecinţa decesului a minimum 340 de minori şi provocarea de suferinţe altor multor persoane minore care au supravieţuit acestui regim”.
- „S-au administrat, evidenţiat şi evaluat în mod exhaustiv mijloacele de probă, decelându-se fără niciun dubiu concluzia că în speţă nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, lipsind elementul material al laturii obiective a infracţiunii de tratamente neomenoase”.
- „Nu există niciun element/indiciu de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probaţiunii (de exemplu: audieri/reaudieri de persoane, ridicare de înscrisuri, confruntări, cercetări la faţa locului etc.)”.
IICCMER n-ar avea „interes legitim” pentru sesizarea Parchetului
Mai mult, procurorul ierarhic superior celui care a dispus clasarea a reținut că IICCMER n-ar avea „interes legitim” pentru a cere anchetarea tratamentelor inumane la care au fost supuși copiii în „orfelinatul groazei” de la Siret.
În esență, procurorul a reținut că IICCMER nu este victimă în acest dosar, ci denunțător. Procurorul invoca decizia Înaltei Curți dintr-un recurs în interesul legii din 2011, într-o cauză în care era vorba despre Agenția Națională de Integritate, soluție despre care susținea că se aplică și în cazul IICCMER.
Pe data de 17 mai 2024, judecătorii au admis o excepție de neconstituționalitate în legătură cu acest aspect și au sesizat Curtea Constituțională. Cum Institutul în sine nu e „victimă”, dacă raționamentul procurorului rămâne în picioare, ar rezulta că IICCMER n-ar mai putea formula nicio sesizare.
Potrivit HG nr. 1372/2009, printre scopurile înființării IICCMER se numără și investigarea științifică și identificarea crimelor, abuzurilor și încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum și sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situații de încălcare a legii.
Politica „decrețeilor” și „ocrotirea minorilor” prin exterminare
Cercetătorii IICCMER arătat că, pe vremea regimului comunist, pe teritoriul României au funcţionat 24 de cămine-spital și secții de spital pentru minori considerați „irecuperabili”, în care au murit, conform estimărilor, peste 15.000 de copii.
Politica agresivă pronatalitate a dictatorului Nicolae Ceaușescu, instituită prin Decretul 770/1966, a avut ca „efecte” creșterea mortalității maternale și a celei infantile, precum și o „explozie” a numărului de copii cu malformații congenitale, afecțiuni fizice sau psihice.
- „Minorii consideraţi deficienţi erau împărţiţi, conform Legii 3/1970 în trei categorii: «recuperabili», «parțial-recuperabili» și «nerecuperabili», fiind create instituţii dedicate în funcţie vârstă şi încadrare.
- Această viziune asupra minorilor aflaţi în dificultate stabilea o delimitare între cei care foloseau construcţiei socialiste și cei «inutili».
- Iar această «inutilitate» nu era dictată de natura afecţiunii cronice nerecuperabile, ci de costurile totale ale recuperării şi îngrijirii, la care părinţii erau obligaţi să contribuie, prin plata unei sume lunare, care se reținea automat din salariu”, explică cercetătorii IICCMER.
Pe lângă policlinicile județene funcționau niște comisii de „ocrotirea minorilor” care realizau triajul copiilor cu afecțiuni fizice sau psihice și dispuneau internarea lor în „cămine-spital”, de unde de cele mai multe ori aceștia nu mai ieșeau.
Lagărele de minori de pe vremea regimului comunist
Chiar înainte de căderea regimului comunist, în România funcţionau 23 de cămine pentru minori deficienți nerecuperabili, la care se adăugau 4 secţii în cămine-spital pentru adulţi, capacitatea totală fiind de 4.465 de locuri.
Aceste cămine-spital erau amplasate în zone deliberat alese pentru a fi izolate de restul societății, unde condițiile erau asemănătoare celor din lagărele de concentrare:
- „Clădirile erau aproape complet izolate de comunitate, de obicei situate în afara localităţilor, unde copiii erau ţinuţi în camere vechi şi improprii, în condiţii greu de imaginat.
- Alimentația necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frigul, igrasia, lipsa asistenței medicale, personalul insuficient şi necalificat, toate acestea au dus la o rată șocantă a deceselor, fapt care califică regimul acestor instituții ca fiind unul de exterminare.
- Ipoteza este susţinută de faptul că, în toate aceste cămine-spital, condiţiile precare de găzduire au dus nemijlocit la suprimarea vieţii a celei mai mari părţi dintre minorii internaţi”, arată IICCMER.
Mortalitatea în astfel de „cămine” ajunsese, într-un anumit moment, la 80%.
Pe hârtie, majoritatea deceselor din căminele-spital pentru copiii cu afecțiuni neuropsihice erau consemnate ca „bronhopneumonie” sau „malnutriție proteocalorică”.
În realitate, copiii mureau de frig, de foame sau din cauza relelor tratamente pe care le sufereau din partea celor care trebuiau să aibă grijă de ei.
„Toate acestea pledează pentru ideea existenței unui program neoficializat, dar pus în fiecare zi în practică, de optimizare socială, prin exterminarea copiilor irecuperabili instituționalizați”, conchid cercetătorii IICCMER.
Ce au găsit voluntarii occidentali în căminul de la Plătărești
Imediat după Revoluție, medici, asistente medicale și jurnaliști străini au venit în România și au documentat ororile din căminele-spital pentru copiii cu afecțiuni neuropsihice.
Redăm câteva extrase în legătură cu spitalul de la Plătărești, situat în apropierea Capitalei, însă condițiile de acolo se regăseau în toate „căminele” pentru copiii „irecuperabili” din România:
John Sweeney, jurnalist britanic la „The Observer”: „Am vizitat doar un astfel de spital de «irecuperabili», Plătăreşti, la vreo douăzeci de mile de București. A fost de ajuns. Pereți gri, tavan alb, podea de ciment, fără jucării, fără poze. Mult mai rău decât corpurile lor bolnave - nefiresc de albe, cu membre ca niște bastoane, trunchiuri firave, acoperite de capete uriașe, bombate - era zgomotul pe care îl făceau copiii. Era un sunet clic-clic-clic, uscat, nu puternic, precum ceva ce ar putea face o insectă mare. A durat ceva timp până să ne dăm seama că (era vorba de - n.r.) scrâșnitul din dinți”.
Robyn Beckerleg, asistentă medicală neozeelandeză: „Copiii au beţe în loc de braţe şi picioare, coastele ies în afară şi au burtica enormă. Este acest lucru cauzat de lichide, o hepatosplenomegalie din cauza pierderii de albumină în țesuturi? Copiii nu au suficientă mâncare: fiecare primește câte o sticlă de trei ori pe zi cu lapte de vacă, cu ceea ce arată ca fulgi de grâu. (…) Acești copii au vârste cuprinse între cinci și șase ani, dar par între 0 și 12 luni. Mulți dintre copii își scrâșnesc dinții - ceea ce îți zburleşte părul - și încerc să le masez fălcile pentru a elibera încordarea”.
Norah Casey, asistentă medicală britanică şi editor la „Nursing Standard”: „Duhoarea era îngrozitoare. M-am apropiat de primul pătuț și ceea ce părea a fi o grămadă de cârpe murdare ascundeau un copil mic, mâinile lui și picioarele erau legate de pătuț. Se autorănise foarte tare, iar faţa îi era învinețită și tăiată. (…) În pătuțul de vizavi, zăcea un copil pe moarte. Avea o tumoare craniană uriașă. Stătea întins pe o saltea murdară, corpul lui mic, subțire era înfășat în zdrențe. Copilul acela va muri singur. Nu există nimeni cu înțelegere sau timp să aibă grijă de el. Copiii zăceau în propriile lor excremente, unii aproape scheletici, membrele lor deformate și spastice”.
Ian Tilling, voluntar britanic: „Cei de până la 14 ani au fost hrăniți cu biberonul încă de la naștere, cu un lichid de lapte praf și porumb. Copiii mureau. Toți se legănau și se loveau cu capul (de pereți - n.r.). Erau acoperiți de răni și muște, membrele lor erau subțiri ca degetele, saltelele erau murdare. Într-o altă cameră, pereții erau acoperiți cu fecale, iar copiii vâsleau în propria lor murdărie”.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
bozo76 24.06.2024, 10:39
Muresane, ai prins osu cel gros. Daca te tzii de el, o sa te duca departe. Te astept cu rechixitoriul pe la mine sa dau declaratii complete. Mai traiesc criminalele alea? Muresene, cum facem noi dreptate in toate astea? Astept raspunsu pe firu scurt.
Sfantul_Cuvios_Pafnutie 24.06.2024, 10:55
Da, bă, da' aveam oțel și independență! Liderul nostru Suprem era primit în vizite oficiale! Basarabe, Ginuțo, hai repede să ne spuneți ce bine era pe atunci. Pentru orice copil e de o mie de ori mai bine să moară suveran, în propriul r...t, decât să trăiască în condițiile groaznice de acum, cu mâncare, internet și corupt de oculta soroșistă.
Basarab1948 24.06.2024, 12:17
Mai bine ne spui tu care este situația...ACUM,in raiul neocolonialist!Pe când o„ancheta” DE CE in orfelinatele„fericirii”NU se face nici un fel de instruire profesionala-a copiilor instituționalizați?Adica de ce nu sunt invațați o meserie- ca sa poata sa iși câștige un trai decent?!DE CE la implinirea vârstei de 18 ani ...sunt aruncați in strada-pentru a deveni...cerșetori?!Fara adapost!S-a facut vreo statistica de catre propagandiștii aia-care e rata mortalitații printre acești cerșetori?De ce„dispar”dupa 2-3 ani-victime sigure ale perioadelor de ingheț și ai bolilor?Aberezi ca copii aia huzuresc cu mâncare la discreție și internet?Chiar ești sanatos la cap?Nici pentru ceilalți copii-cei„ne...„instituționalizați”-situația nu e fericita pentru toți!Periodic organizația„SALVAȚI COPII”-aici pe Libertatea-da statistici cutremuratoare-copii saraci sau cu afecțiuni psihice- e alarmant de mulți,fiind„campioni”in Europa!Și la acest„aspect”negativ!Și nu mai avem nici oțel, nici...NIMIC!
NicolaeS 24.06.2024, 11:26
Sper doar ca ceea ce se intampla acum prin casele de copii si casele de batrani sa nu fie analizat peste 40 -50 de ani. Se intampla orori si acum. Sa nu astepte autoritatile si tot felul de organisme si organizatii decenii pana sa se ia masuri.
nobody 24.06.2024, 13:12
99% din nemernici au crapat. O chestie tardiva si cinica - se face "dreptate"!
K476 24.06.2024, 13:38
Daca a fost o politica de exterminare, ea a venit de sus la director. In maternitati erau 3-4 asistente la 70-100 de copii, iar in UK 1 la 4 si vroiau sa ajunga 1 la 2. Nu poti acuza o infirmiera, o asistenta, sau un dr pentru subdimensionarea personalului, alimentatia insuficienta, sau alte lipsuri. Se mai furau alimente, becuri, detergenti, altele, dar nu ii poti acuza pe toti. Directorii trebuie sa arate necesarul si acoperirea acestuia. Vb de 1 copil la 10 zile. Nu sunt toti oamenii rai, sau malefici. Daca sunt intrebati, vor vorbi. Pana atunci vorbesc actele si par in regula. Da institutul este martor, dar au fost si mame fara posibilitati care si-au abandonat copii cu speranta ca le va fi bine. Unele si-au refacut viata, dar altele poate ca au remuscari si azi. Digitalizarea poate expune faptele si este motiv de spaima pt guvernanti. Lafel si copiii vanduti pe filiera Nastase care paraseau tara in 24h cu acte în regula.