China a plantat așa de mulți copaci în deșertul Taklamakan, încât ecosistemul stochează carbon la niveluri-record

Deșertul Taklamakan s-a transformat într-un imens absorbant de carbon

Taklamakan, al doilea cel mai mare deșert de nisip din lume, a fost transformat într-un imens absorbant de dioxid de carbon printr-un proiect de mediu în valoare de miliarde de dolari.

Un studiu publicat pe 20 ianuarie 2026 în revista științifică PNAS și citat de portalul german de știri arată că acest deșert preia mai mult dioxid de carbon din atmosferă decât eliberează.

Cercetătorii de la University of California San Diego atribuie acest fenomen celui mai mare proiect de împădurire din lume: Three-North Shelterbelt Forest Program, cunoscut și sub numele de „Marele Zid Verde al Chinei”.

Ce efecte a avut procesul de împădurire asupra deșertului Taklamakan

Acest program a transformat Taklamakan, descris în studiu ca fiind „un gol biologic”, într-un „absorbant de carbon”. Practic, după împădurire, în zona de deșert se absoarbe mai mult carbon decât se elimină.

„Rezultatele studiului arată că până și cele mai extreme deșerturi pot fi restaurate ecologic și folosite pentru stocarea carbonului, contribuind astfel la limitarea schimbărilor climatice”, afirmă cercetătorii citați de portalul german de știri.

Pădurile din Europa și-au redus capacitate de absorbție a carbonului

În schimb, pădurile din Europa și-au redus capacitatea de absorbție a carbonului. Datele Agenției Europene de Mediu (EEA), analizate de Centrul Helmholtz pentru Geofizică, indică o scădere medie de aproximativ 27% a capacității de absorbție a carbonului între 2020 și 2022, comparativ cu perioada 2010-2014.

Pădurile și zonele umede sunt printre cele mai mari rezervoare naturale de carbon, dar degradarea lor duce la diminuarea acestui proces vital pentru combaterea schimbărilor climatice.

Ce este „Marele Zid Verde”, proiectul de împădurire din China

În ultimele decenii, China a pus în practică unele dintre cele mai ambițioase programe de plantare de copaci din lume, menite să oprească extinderea deșerturilor și să reducă eroziunea solului.

Proiecte precum „Marele Zid Verde”, început încă din anii 70, au vizat plantarea miliardelor de arbori în nordul și nord-vestul țării, pe suprafețe enorme de pământ.

Scopul oficial a fost de a face mediul mai sănătos și de a lupta contra degradării terenurilor, iar la prima vedere aceste eforturi păreau un succes: acoperirea forestieră a Chinei a crescut de la aproximativ 10% în urmă cu câteva decenii la peste 25% în prezent.

Copacii plantați în masă în deșertul Taklamakan au afectat circuitul apei în natură

Dar ceea ce părea o soluție simplă s-a dovedit mult mai complicat în practică. Un studiu publicat în revista Earths Future arată că acești copaci plantați în masă au avut, pe lângă efectele pozitive, și un impact neintenționat asupra ciclului apei din China.

Analiza datelor din ultimii 20 de ani a arătat că reîmpădurirea a crescut procesul de evapotranspirație (adică apa absorbită de copaci și eliberată în atmosferă) mai mult decât a crescut cantitatea de precipitații în zonele în care s-au plantat copacii.

În termeni simpli, acest lucru înseamnă că o parte mai mare de apă din sol și din plante se duce în aer, iar apoi plouă în regiuni îndepărtate, în loc să se păstreze în zonele deja vulnerabile la secetă. Cercetătorii spun că acest fenomen complică și mai mult modul în care autoritățile chineze trebuie să gestioneze apa într-o țară deja afectată de inegalități mari în repartizarea resurselor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE