PORTRET| Cine este Recep Tayyip Erdogan, favorit să devină super-președintele Turciei

Recep Tayyip Erdogan a fost învestit în funcția de președinte al Turciei pe 28 august 2014. De atunci, țara sa s-a confruntat cu numeroase probleme, parcă din ce în ce mai grave. Pe lângă atentatele comise fie de rebelii kurzi, fie de jihadiștii din Statul Islamic, liderul de la Ankara a făcut față unei tentative de lovitură de stat. Anul trecut, cel supranumit ”sultanul” a reușit să treacă un referendum prin care Turcia va deveni republică prezidențială, iar președintele va avea puteri sportie. Totodată, Erdogan a reușit să răcească relațiile cu Rusia, ca apoi să le reia, dar și să primească critici din partea oficialilor europeni.

Vă prezentăm principalele evenimente din Turcia pe plan intern, dar și internațional după ce Recep Tayyip Erdogan a devenit cel de-al 12-lea președinte al Turciei, primul ales prin vot direct.

De la Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce, nicio altă figură politică nu a dominat țara la fel de mult precum Recep Tayyip Erdogan. De departe cea mai gravă provocare din timpul mandatului său prezidențial a fost tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, când o facțiune a armatei a încercat să preia puterea. În mai puțin de 12 ore, însă, Erdogan a reușit să înăbușească puciul și să revină într-o poziție chiar mai puternică. Mai mult, el a început să curețe clasa politică, dar și armata de critici, pe care i-a acuzat că au legătură cu mișcarea lui Fethullah Gulen, cel care, potrivit Ankarei, a organizat puciul.

Recomandări

Candidatul turmentat: noi cu cine votăm?

ANALIZĂ | Tentativă de lovitură de stat în Turcia. Cum s-a ajuns în această situație?

Susținătorii lui Erdogan arată creșterea economică pe care a înregistrat-o Turcia sub conducerea sa, însă criticii săi afirmă că este un lider autocrat care reduce la tăcere orice opozant. În această tabără se află un adolescent de 16 ani care a fost arestat pentru că l-ar fi insultat pe președinte, dar și o fostă Miss Turcia. Aceasta a fost condamnată la 14 luni de închisoare cu suspendare, pentru că a distribuit pe o rețea de socializare un poem critic la adresa președintelui turc, amintește BBC News.

Ambiții prezidențiale

Recep Tayyip Erdogan a venit la putere în 2003, la un an de la fondarea Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP). A fost timp de 11 ani premierul țării, înainte să devină primul președinte al Turciei ales prin vot direct – în august 2014. Atunci, președintele avea un rol ceremonial, însă unul dintre obiectivele lui Erdogan a fost de a transforma Turcia într-o republică prezidențială.

Aceste ambiții s-au concretizat în referendumul pentru modificarea constituției din aprilie 2017. Rezultatele finale au arătat că 51,4% (peste 25 de milioane) dintre turci au votat în favoarea extinderii prerogativelor reşedintelui Recep Tayyip Erdogan, iar aproximativ 48,6% (peste 23,7 milioane) au votat împotrivă.

Recomandări

Cercetătorul Adrian Constantin, laureat cu „Nobelul Austriei”, despre praful saharian: „Un fenomen vechi. Sunt studii care arată că exista și în urmă cu o mie de ani”

Deși scrutinul a fost unul extrem de controversat, fiind contestat atât de opoziție cât și de observatorii independenți și suspiciunile de fraudare a aproximativ 2,5 milioane de voturi au fost aduse în atenția instituțiilor internaționale, nu s-a mai putut face nimic, referendumul a fost validat de comisia electorală, iar președintele ales la scrutinul din iunie 2018, va avea super-puteri.

Anul trecut, preşedintele turc a respins vehement criticile formulate de observatorii internaționali ai referendumului, care au denunţat o serie de nereguli şi au precizat că procedurile folosite în cadrul votului cu privire la extinderea puterilor preşedintelui ”nu se ridică la înălţimea” standardelor internaţionale.

Citește și: Lovitura de stat eșuată ar putea să îi dea lui Erdogan mai multă putere. Ce urmează să se întâmple în Turcia

Acțiunile sale au stârnit de mai multe ori îngrijorare la nivel internațional. De exemplu, în Turcia, jurnaliști turci au fost arestați sau anchetați, pentru că au divulgate informații deranjante. Abordarea autoritară a lui Erdogan chiar a depășit granițele țării. Agenții săi de pază au agresat reporteri în Statele Unite, iar o publicație de satiră din Germania a fost sub investigație pentru că l-a ofensat pe liderul de la Ankara.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

În iunie 2015, AKP, care s-a aflat singur la putere în Turcia din 2002, a pierdut majoritatea parlamentară. Negocierile pentru formarea unui guvern de coaliție au eșuat, iar în noiembrie au avut loc alegeri anticipate, în urma cărora AKPa câștigat din nou majoritatea absolută în Parlament. Victoria a venit într-o societate marcată de frică, după acordul de încetare a focului cu militanții kurzi din PKK a căzut.

Ascensiunea lui Recep Tayyip Erdogan

Născut în 1954, Recep Tayyip Erdogan a crescut în Istanbul, orașul turc al cărui primar urma să devină. În adolescență, acesta a vândut limonadă și chifle cu susan pe străzile din Istanbul, pentru a câștiga bani. A urmat cursurile unei școli islamice, înainte să obțină o diploma în management de la Universitatea Marmara din Istanbul și a jucat fotbal.

1976: Devine liderul filialei locale de tineret a Partidului Salvării Naționale, cea mai importantă formațiune islamistă în acel moment.

1994 – 1998: A fost primarul orașului Istanbul, cu un program dominat de măsuri anticorupție. A câștigat susținerea oamenilor pentru efoturile vizând probleme generate de poluare, aglomerația în traficul orașului, dar și întrerupeterea alimentării cu apă. A deținut această funcție, până când armata a preluat controlul țării.

1998: A fost condamnat la zece luni de închisoare, după ce un tribunal laic susținut de regimul militar a decis că o poezie recitată de Recep Tayyip Erdogan în decembrie 1997 incita la islamism. A fost închis însă pentru numai patru luni, între 24 martie și 27 iulie 1999.

2001: A înființat Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP), al cărui președinte a fost din 14 august 2001 până la 21 august. Anterior, făcuse parte, pe lângă Partidul Salvării Naționale, din Partidul Bunăstării (1983-1998) și Partidul Virtuții (1998-2001).

2002-2003: AKP câștigă alegerile, însă, în ciuda succesului, Recep Tayyip Erdogan nu a devenit parlamentar, din cauza condamnării sale din 1999. Totuși, un amendament constituțional din decembrie 2002 i-a permis acestuia să candideze, obținând un mandat la un scrutin parțial din 9 martie 2003.

2003: Președintele în funcție atunci al Turciei, Ahmet Necdet Sezer, i-a încredințat formarea unui nou guvern. Și-a înnoit mandatul la 5 septembrie 2007 și la 29 iunie 2011.

2014: Devine primul președinte al Turciei ales prin vot direct.

2016: Este vizat de o lovitură militară, pusă la cale de o facțiune a armatei.

2017: Devine cel mai puternic lider turc după Mustafa Kemal Ataturk, printr-un referendum care a modificat Constituția țării și i-a consolidat puterea în Turcia.

Protestele din Parcul Gezi

În vara anului 2013, începând cu 28 mai, sute de persoane și-au exprimat nemulțumirea față de planul de defrișare a parcului Gezi din Istanbul. Protestele au căpătat amploare și au cuprins alte orașe, după ce polițiștii au intervenit cu forța pentru a dispersa oamenii. Manifestațiile au devenit astfel o acțiune îndreptată împotriva premierului Recep Tayyip Erdogan. Acesta a fost criticat pentru politicile sale care, în opinia manifestanților, ar fi avut un pronunțat caracter islamist.

Guvernul său a fost vizat de un scandal major de corupție. Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuţi într-o anchetă de corupţie. Politicienii reținuți au respins acuzațiile, iar Erdogan a remaniat Cabinetul. El a ținut să-i acuze pe susținătorii clericului Fethullah Gulen, un fost aliat devenit cel mai mare rival, care se află în auto-exil în SUA, că se află în spatele acestor acuzații nefondate.

Citește și: Cine este Fethullah Gulen, cel acuzat că a pus la cale lovitura de stat din Turcia

Guvernul turc a adoptat o lege în vederea blocării unor site-uri şi monitorizării activităţii pe Internet. Ulterior, blocarea Twitter şi YouTube a fost anulată de Curtea Supremă. Tot în 2014, a fost adoptat un proiect de lege prin care este extins controlul Ministerului de Justiţie asupra Consiliului Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor, organism independent responsabil cu numirea judecătorilor. Câteva luni mai târziu, a fost luată o altă măsură controversată. Prerogativele serviciilor de informații au fost consolidate, ceea ce criticii au susținut că este un pas în cadrul eforturilor Guvernului de a-şi extinde controlul asupra instituţiilor-cheie, înaintea alegerilor.

Recep Tayyip Erdogan acuzat de tendințe de islamizare

Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP) a fost construit pe bazele ideologiei islamice, dar susţine că a abandonat această doctrină în favoarea „democraţiei conservatoare”. Totodată, Erdogan a negat că vrea să impună valorile islamice în Turcia, afirmând că este decis să păstreze statul laic. Cu toate acestea, anumite măsuri luate de acesta arată contrariul.

În 2013, Turcia a anulat interdicția potrivit căreia femeile nu aveau voie să poarte vălul Islamic. Purtaea vălului Islamic a fost aprobată ulterior în universități și în Parlament, iar apo în serviciile publice și în licee.

Ulterior, Parlamentul turc a adoptat un proiect de care restrânge consumul, vânzarea şi publicitatea pentru băuturi alcoolice. Opozanții lui Erdogan au văzut această măsură ca o nouă dovadă a tendințelor sale de islamizare.

Cel mai mare palat prezidențial 

În 2014, Recep Tayyip Erdogan a inaugurat noul palat prezidențial, construcție extreme de controversată, considerat de critici un simbol al tendințelor sale autoritare. Noul palat, care are o suprafaţă de 200.000 de metri pătraţi, a fost construit la periferia capitalei Ankara, pe un teren pe care Mustafa Kemal Atatürk l-a achiziţionat pentru a-şi construi o fermă. Construcția are peste 1.000 de camere și este mai mare decât Casa Albă și Kremlin, costând chiar mai mult decât prețul estimate initial de 650 milioane de dolari.

„Ce am fi putut face cu aceşti bani? Spre exemplu, să trimitem sateliţi pe planeta Marte”, a criticat construcția un deputat al principalului partid de opoziţie. Acesta a subliniat că bugetul preşedinţiei turce era de trei ori mai mare în comparaţie cu cel al familiei regale britanice.

Turcia, sub semnul terorismului

Până în vara anului 2015, Turcia a fost unul dintre cele mai stabile state, în ciuda faptului că regiunea era măcinată de conflite și războaie, în special cel din Siria vecină. Turcia este unul dintre principalii adversari ai preşedintelui sirian Bashar al-Assad.

Probleme au trecut granița în iulie 2015, când a avut loc un atentat cu bombă în orașul Suruc. Atacul a fost revendicat de Statul Islamic, iar Ankara a răspuns cu raiduri aeriene care vizau jihadiştii, dar mai ales militanţii kurzi din Siria şi Irak. Acest lucru a dus la ruperea armistițiului cu separatiștii kurzi. Totodată, a marcat începutul celui mai grav val de violenţe din Turcia de după anii 90. La nici trei luni după Suruc, la Ankara a avut loc un alt atentat sângeros. La 10 octombrie 2015, peste 100 de oameni şi-au pierdut viaţa, după ce doi atacatori sinucigaşi s-au aruncat în aer la un miting pentru pace.

În ianuarie 2016, zece turişti aflaţi în vacanţă au murit, în urma unui atac sinucigaş din Istanbul. Atentatul a avut loc într-o zonă tranzitată de mii de vizitatori, între biserica-muzeu Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră. Luni mai târziu, 44 de oameni au murit după ce trei kamikaze ai Statului Islamic s-au detonat pe aeroportul Ataturk din Istanbul.

Citește și: Cronologie: Cele mai sângeroase atacuri din Turcia

Relațiile Turcia – Rusia 

Un alt moment extrem de sensibil din cariera lui Erdogan a fost doborârea avionului rus, în luna noiembrie 2015. Ankara a susținut că aparatul de zbor a încălcat spatial aerian. Incidentul extrem de grav a afectat relațiile Turcia – Rusia. Președintele rus Vladimir Putin a răspuns cu sancțiuni împotriva Turciei. Mai mult, el a suspendat pachetele turistice către această țară. Asta a fost o lovitură extreme de dură pentru Turcia, mai ales că atacurile teroriste au pus turiștii pe fugă. În iunie 2016, Recep Tayyip Erdogan i-a transmis scuze lui Vladimir Putin, iar cei doi au discutat despre îmbunătățirea relațiilor. Mai mult, după ce a supraviețuit loviturii de stat, Erdogan a efectuat o vizită în Rusia, pentru a discuta cu liderul de la Moscova.

Turcia, acord UE privind criza imigranților

Turcia și Uniunea Europeană au ajuns la un acord privind criza imigranților, în martie 2016. Acordul cuprinde măsuri inedite, precum returnarea către Turcia a tuturor migranților care pleacă din această țară în direcția Greciei și preluarea de către statele blocului comunitar a unui număr echivalent de migranți direct din Turcia.

În schimb, Turcia a primit o foaie de parcurs pentru eliminarea vizele pentru cetățenii turci care călătoresc în statele UE. De asemenea, Bruxelles-ul s-a angajat să acorde un ajutor financiar Turciei, pentru refugiații sirieni. Cât despre aderarea Turciei la UE, cele două părți au căzut de acord să grăbească procesul.

Acordul este acum în pericol. Negocierile în vederea liberalizării vizelor au fost blocate în urma refuzului Ankarei de a-şi modifica legislaţia antiteroristă. Recent, premierul turc Binali Yildirim a ameninţat că, în cazul în care înţelegerea în vederea liberalizării vizelor şi acordul de readmisie a refugiaţilor nu sunt implementate, „problema refugiaţilor nu va rămâne între frontierele Turciei, ci riscă să se transforme într-o uriaşă problemă regională care priveşte întreaga Europă”.

Relație tensionată cu Germania

Relațiile dintre Ankara și Berlin au fost afectate în ultimele luni ca urmare a unor declarații controversate făcute de președintele turc. Acesta a acuzat Germania că sprijină teororismul. Relațiile erau deja afectate de refuzul Germaniei de a condamna vehement complotul militar produs în Turcia în iulie 2016.

Erdogan a vizat-o, în discurcurile sale critice, și pe cancelarul german Ankela Merkel, despre care a spus că folosește „metode naziste” împotriva cetățenilor turci de pe teritoriul Germaniei. „Când le spunem că sunt nazişti, europenii devin stânjeniţi, se solidarizează. Mai ales Angela Merkel”, a afirmat Recep Erdogan.

CRONOLOGIE | PRINCIPALELE EVENIMENTE DIN TURCIA, DUPĂ ÎNVESTIREA LUI ERDOGAN

28 august 2014 – Recep Tayyip Erdogan a fost învestit ca președinte al Turciei, după ce mai bine de un deceniu a ocupat funcția de prim-ministru. Erdogan a jurat să respecte Constituția, statul de drept, principiile și reformele lui Atatürk și principiile republicii laice

Septembrie 2014 – Turcia se alătură coaliției internaționale împotriva Statului Islamic

Decembrie 2014 – Autoritățile turce arestează zeci de oameni, inclusiv jurnaliști, care au legătură cu clericul Fethullah Gulen, considerat dusmanul lui Erdogan. Oficialii europeni au criticat această măsură

Iunie 2015 – Erdogan invită unul dintre criticii săi la noul Palat Prezidențial, care a costat peste 620 de milioane de dolari, pentru a-i demonstra că nu sunt toalete placate cu aur . Construcția a fost inaugurată în octombrie, după numeroase controverse.

Iunie 2015 – Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan a pierdut majoritatea absolută în Parlament

August 2015 – Forțele turce au început să bombardeze tabere PKK din nordul Irakului, concomitent cu raidurile aeriene împotriva Statului Islamic

Octombrie 2015 – Atentat în Ankara: Cel puțin 95 de oameni au murit în urma unui atentat comis la un miting pentru pace în capitala turcă. Guvernul îi acuză pe kurzi sau pe Statul Islamic. Erdogan este acuzat de opoziție că și-a dorit creșterea tensiunilor cu rebelii kurzi, pentru a recâștiga majoritatea absolută în Parlament.

Noiembrie 2015 – Partidul AKP câștigă alegerile anticipate și obține din nou majoritatea absolută în Parlament

Noiembrie 2015 – Turcia doboară un avion militar rus, acuzând că acesta a încălcat spațiul aerian al țării. Relațiile Rusia-Turcia devin extrem de tensionate. Președintele rus Vladimir Putin a răspuns cu sancțiuni împotriva Turciei, dar și cu o suspendare a pachetelor turistice către această țară.

Ianuarie 2016 – Atentat în Istanbul: Zece turişti aflaţi în vacanţă au murit, în urma unui atac sinucigaş din Istanbul. Atentatul a avut loc într-o zonă tranzitată de mii de vizitatori, între biserica-muzeu Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră.

Martie 2016 – Turcia și UE ajung la un acord privind criza imigranților. Ankara califică înțelegerea drept un succes, după ce numărul imigranților care au ajuns în Grecia a scăzut considerabil

Iunie 2016 – Cel puțin 44 de oameni au murit după ce trei kamikaze ai Statului Islamic s-au detonat pe aeroportul Ataturk din Istanbul

Iunie 2016 – Recep Tayyip Erdogan îi cere scuze lui Vladimir Putin pentru doborârea avionului. Cei doi lideri discută despre îmbunătățirea relațiilor

Iulie 2016 – O grupare a armatei încearcă să preia puterea. Lovitura de stat a eșuat după ce Erdogan și-a îndemnat susținătorii să iasă în stradă. Cel puțin 240 de oameni au murit în urma ciocnirilor. Erdogan îl acuză pe clericul Fethullah Gulen că a pus la cale puciul și a cerut SUA extrădarea acestuia, avertizând că orice altă decizie va duce la răcirea relațiilor. Zeci de mii de oameni au fost arestați sau demiși în urma tentativei de lovitură de stat.

Aprilie 2017 – Erdogan își sporește puterile în Turcia, grație votului poporului. În referendumul de pe 16 aprilie, peste 51% dintre turci au votat pentru schimbarea Consituției și transformarea țării în republică prezidențială.

Foto: EPA 

Urmărește-ne pe Google News