Se numesc „Exploratori” şi în timpul liber învaţă, îndrumaţi de profesori, să iubească natura, să cunoască stelele, să preţuiască ceea ce Dumnezeu i-a lăsat omului.
În prag de Crăciun, câţiva copii de gimnaziu, de la clubul Exploratorilor din Ploieşti, însoţiţi de profesorii care îi îndrumă la şcoală dar şi în activităţile extraşcolare, au pornit la drum, să dăruiască ceea ce au ei: colinde în comunităţi care trăiesc, la propriu, în noroi şi în sărăcie lucie.
Într-un cartier de la marginea Ploieştiului, unde asfaltul este doar un vis, un brad pe jumătate împodobit anunţă că vin sărbătorile. Acolo, nimeni nu ajunge niciodată: nici maşina de gunoi, nici politicienii. Printre noroaie, acolo cresc copii.
Un pici de vreo cinci ani a auzit de Moş Crăciun. Nu l-a văzut însă niciodată. Sâmbătă, Moş Crăciun a venit la el sub chipul unor copii care au rămas uimiţi să vadă cât de săraci pot fi unii. Iar în cartierul uitat de lume au răsunat colinde. Iar lăzile cu bunuri au umplut de bucurie sufletele familiilor de care Moş Crăciun a uitat.
„Nu pot să cred că există aşa ceva. Nu ştiam că sunt copii atât de săraci”, spune Ana, unul dintre „exploratori”.
Pentru ea, vizita dinaintea Crăciunului este o lecţie care va schimba modul în care priveşte viaţa.
Într-o altă parte a judeţului, o familie cu 15 copii trăieşte în sediul unui fost oficiu poştal. Mama este singura care îi creşte. Anul acesta, Moş Crăciun şi-a trimis la ei ajutoarele cu cărţi, haine şi mâncare.
Răzvan unul dintre copiii care au adus mâncare şi hăinuţe, a mai fost la astfel de acţiuni. Nu are vârsta pentru carte de identitate, dar ştie de pe acum că realitarea poate fi şi dură.
„Am văzut nevoia pe care o au unii dintre cei din jurul nostru. De fapt, am văzut realitatea din jurul nostru. Am înţeles că Dumnezeu vrea să lăsăm egoismul şi să-i ajutăm pe ceilalţi”, spune tânărul.
Unul dintre adulţii care i-au îndrumat pe copii în această acţiune este Mihaela Koos, profesor de muzică. În vreme ce multe femei de vârsta sa pregătesc masa pentru marea ghiftuială de Crăciun dăscăliţa a ales să meargă prin noroaie să colinde.
Povesteşte că a decis să facă asta după ce, mergând într-un supermarket să facă cumpărături pentru copiii săi, a văzut coşurile pline şi preocuparea unora exclusiv pentru bunăstarea fizică.
Trăiesc în colibe din folie
„Era magazinul arhiaglomerat şi coşurile cu vârf şi mi-am dat seama cât de preocupată este lumea să se îngrijească de propria persoană, de nevoile fizice. Şi când am plănuit sa-i vizitam pe cei nevoiași, m-a bucurat că putem să facem şi noi ceva pentru oamenii din jurul nostru, care nu au strictul necesar, nu au masă pe care să aşeze bucate de Crăciun, nu au casa, iar unii traiesc in colibe din folie. Încercăm, nu din prea-plinul nostru, ci din cât avem, să le oferim şi altora”, spune profesoara Mihaela Koos.
Alături de colindătorii altfel a mers la împărţit cadouri şi profesorul Leonard Coţac, inspector pentru management şcolar la Prahova. A găsit, în comunităţile sărace, copiii care nu merg la şcoală şi care nu au niciun viitor.
„Sunt foarte mulţi copii în aceste comunităţi care nu merg nici la grădinţă, nici la şcoală. Reacţia oamenilor a fost pozitivă şi mi-au spus că se lovesc de tot felul de piedici care le îngreunează procesul de introducere a copiilor în sistemul de învăţământ”, spune Leonard Coţac.
În prag de mare sărbătoare, România rămâne eternă şi fascinantă.
Pe Valea Prahovei, mii de turişti au făcut deja check-in la hoteluri de patru sau cinci stele.
Au dat pe o vacanţă cât dă o familie pe mâncare timp de jumătate de an. Se bucură pe albul imaculat al pârtiilor, se pregătesc se cina festivă.
Şaizeci de kilometri mai la vale, într-un cartier de la marginea Ploieştiului, zăpada s-a transformat în noroi. Aceeaşi ţară, altă realitate.
Citește și: