Japonia a descoperit un zăcământ record de aur în Oceanul Pacific la o adâncime de peste 700 de metri

Cercetarea, ale cărei rezultate au fost publicate în celebra revistă Nature, arată că metalul prețios nu se prezintă sub formă de filoane vizibile sau praf strălucitor. Dimpotrivă, este vorba despre un așa-numit „aur invizibil”, blocat la nivel atomic și sub formă de nanoparticule în interiorul piritelor – mineral cunoscut popular drept „aurul prostului”.

Cum a fost detectat aurul invizibil ascuns la peste 700 de metri adâncime

Până recent, prezența metalului prețios în aceste structuri vulcanice submarine fusese subestimată. Pentru a identifica atomii de aur prinși în matricea de pirită, cercetătorii au utilizat o tehnică de laborator de înaltă precizie, denumită spectrometrie de masă cu ioni secundari.

Această tehnologie avansată permite analiza chimică și moleculară la o rezoluție de doar câțiva nanometri. Analizele efectuate pe probele prelevate din hornurile hidrotermale submarine au indicat o concentrație maximă de aur de până la 1,9% din greutate în anumite structuri minerale. Aceasta reprezintă cea mai mare concentrație de aur înregistrată vreodată într-un astfel de depozit de pe fundul oceanului.

Formarea acestei acumulări de aur s-a produs de-a lungul mileniilor, pe măsură ce fluidele fierbinți, bogate în minerale și eliminate de activitatea vulcanică submarină, au intrat în contact cu apa rece a oceanului. În plus, prezența altor elemente chimice, cum ar fi arsenul, plumbul și cuprul, a facilitat fixarea atomilor de aur în structura cristalină a piritelor.

Dilema economică și ecologică din adâncurile Oceanului Pacific

Deși descoperirea reaprinde interesul piețelor financiare internaționale și oferă Japoniei perspectiva unui sprijin important pentru resursele sale minerale, calea către exploatare este plină de obstacole.

Lumea științifică și organizațiile de mediu atrag atenția asupra riscurilor majore pe care le implică minieritul la mare adâncime. Ecosistemele din jurul hornurilor hidrotermale sunt extrem de fragile și găzduiesc forme de viață unice, adaptate la condiții extreme, fără lumină solară. Orice intervenție industrială brutală pe fundul mării ar putea distruge ireversibil aceste habitate izolate și ar putea contamina apa cu reziduuri minerale toxice.

Pe lângă impactul asupra mediului, există și provocări tehnologice substanțiale. Extragerea și separarea aurului microscopic la adâncimi de peste 700 de metri necesită echipamente de ultimă generație și costuri financiare uriașe, care pun sub semnul întrebării rentabilitatea imediată a proiectului. Astfel, decizia de a transforma această comoară adâncă într-o sursă de exploatare comercială rămâne un subiect intensiv de dezbatere la nivel internațional.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE