Reportaj de la cavoul Sfântului Preot Mărturisitor și legionar la tinerețe Ilie Lăcătușu, unde Icoana Arhanghelul Mihail, simbolul mișcării, a însuflețit pelerinii

„N-ai să mai vezi așa ceva!” Pe potopul lui Ilie, Mărturisitorul a făcut omul să se însenineze

La Lăcătușu, la capătul Bucureștiului, se simte multă otravă și înstrăinare, la coadă. „Ne-au otrăvit nenorociții din politică. Conducătorii ăștia sunt de balamuc mintal!” Și e coadă tocmai până la șina de tramvai 44. Și sunt motive de înjurat destule. Cum arată cartierul, cum nu vine tramvaiul, cum ți se taie banii de Ilie Sărăcie. Dar cumva, cum se iese de la Altar, cum îi săruți mâna lui Lăcătușu, se întâmplă o înseninare: „Mi s-a dat haină de piele, de ploaie, Mie, mie, haina asta mi-a dat-o un om și nu m-a bătut ploaia” sau „Am programare la Spitalul Municipal, joia viitoare! Cum? Cum? Uite, doamna aia mi-a făcut!”. Niște străini, oricât de otravă e în jur, devin oameni între ei. Își văd apropiatul la ananghie și-l ajută, fac bogdaproste. 

E „suferință și rău” la coadă. Se vorbește de neamul asuprit, de ia românească care e ca o za și alungă dușmanii, de srilankezii ca păduchii, de dureri de ginecologie, dar și de o operație plastică ratată de un călău, de negi de pe frunte și de pe sân, de gunoieri, de Prichindel care și-a tras soție în Danemarca, despre cât e ciorba de perișoare la Mamaia. Dar un întreprinzător din Giulești face pomană pe aleea Cimitirului, pentru neamul lui uitat: „Ia măr, mamaia, ia prună, coană. Dacă lași răul să-și facă lucru, te distruge.” – strigă el. 

De ce? Ce e sfânt în asta? – am întrebat ca reporter care nu-nțelege. „Oameni cât sunt ei, nici mari, nici mici, dau din puținul lor pe pământ. Și asta dă și gesturilor, cât de obișnuite, ceva sfânt.” spune un om în ie „sunt a zecea mia oară să-l sărut pe Mărturisitor”. 

Suntem de ziua Mărturisitorului Lăcătușu. E zi în Calendarul Creștin-Ortodox.

Cimitirul Adormirea Maicii Domnului, fundul Giuleștiului – București

E departe cimitirul ăsta! E cimitirul celor uitați dintr-un cartier uitat: Giuleștiul. De te plimbi prin cimitir, vezi că puțini au ieșit la lumină, au ieșit din cartier. Sunt scrise pe cruce realizările lor. E dresorul de lei de la circ, e Adam înverșunatul, sunt Tudorel și Mariana „ce au fost dulci și scumpi pe acest pământ”, e Prințesa BGS. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Și poate și de aceea, locul fiind puțin umblat, preotul Ilie Lăcătușu, a fost descoperit în pământ, după ani de la înmormântare, tot „viu”, cu trupul neputrezit și bine mirosind. Cum să nu săruți o asemenea Dovadă, minune. „Cum să nu te simți tu o minune, sărutând Minunea!”

Poate cimitirul uitat și părăsit este împotrivă, dar Lăcătușu Mărturisitorul „vorbește și cheamă” dintre cruci părăsite și buruieni mai mari ca pelerinul. 

Este aici sălaș sărac: cripta de ciment și altarul din stâlpi de lemn ale lui Ilie Lăcătușu, preot o viață, legionar la tinerețe. Și, nici nea Mihai, nepotul lui Ilie Lăcătușu, nu se lasă nici de a fi ca un părinte pentru pelerini și nu se dezice nici de Mișcarea asta Legionară. Icoana Sfântului Arhanghel Mihail, patronul spiritual și protectorul suprem, îi stă la dreapta sa. Nea Mihai însuși activează în organizația „Legiunea Arhanghelul Mihail”. De obicei înfige steagul legionar în vârful criptei. Acum, e locul plin de jandarmi. Și-a pus aproape doar icoana cu „Crucea Arhanghelului Mihail”. Crucea, semn al sacrificiului asumat. 

Jandarmii nu înțeleg semnele astea. Ei vor ordine. Fluire și defluire a aglomerației. E ordine între oameni, dar plouă rău. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Și jandarmii nu-s atenți nici la faptul că, la doi pași de nea Mihai, ucenici strâng semnături împotriva legii Vexler, privind combaterea fascismului, legionarismului, rasismului și xenofobiei. Se semnează. „Vrem doar numele și buletinul de la dumneavoastră!” „Lasă-ne pe noi în durerea noastră, noi vrem să îndreptăm un rău. De unde știi tu ce-i în Paradisul nostru, dacă vrei să ne interzici? Vezi-ți de mama ta, de copiii tăi, dacă-i ai.”

Pelerinii de la mormântul Mărturisitorului au rezistat. S-au întâlnit la coadă și s-au salvat singuri între ei

La coadă ca la coadă. Când îl vezi pe unul de-al tău golaș, îl ajuți. Se dă pomană din mână în mână: măr, pită arăbească, prăjiturică, „napoletană”, o gustare. S-a dat și pâine unsă cu salată de vinete. „Cine a prins, a prins!” „Nu e cărniță, dar nu-i suferință.” Se dă și o haină de pe tine, când vezi că străinul nu are nimic pe el. Se spune și o vorbă bună. Se aranjează și un consult la „Vanessa, te face bine de rinichi și pe ginecologie știe.” Dacă fetița e damblagită, se trimite la Mitrache, mare iubitor de copii, „mi-a salvat mie un nepoțel, că zănatec mai era.” Ți-e bine cumva, deși este „calvarul Crucii”. „Douăzeci și două de ori rafale!”. Stai cu speranță, mângâierea e la coadă, printre cei ca tine. Vrei să ai clipa de bine pe care n-o găsești niciunde. De jur împrejur ”hoți și criminali”.

„E lumea rea!”, „e nebuni mulți”, „pedofili și părinți de pedofili”, „homosexualii ne corupt copiii noștri săracii”, „televiziunile vor să ne îngroape în prostie”. 

Și când vine rândul la Altar, săruți mâinile lui Lăcătușu, după o oră și ceva de așteptare. Nea Mihai îți dă iconiță, îți dă cruciuliță, îți dă broșurică, îți dă și ulei de „candeluță, măicuță!”. Nea Mihai dă și sfat: „o să facem biserica Mărturisitorul și acolo ne vom vindeca”, ori „vorbește cu cutare!”, te ajută. Când cobori de pe altar și acolo ai ajutor. O domnișoară „drăguță” te ajută să pășești, că treapta de coborâre de la Ilie Mărturisitorul e făcută mare și ușor strâmbă și, aluneci de la ploaia lui Sfântul Ilie, pe mocheta pusă pe pământ. Apoi, o iei printre garduri și primești pomană. „E pachetul Mărturisitorului: biscuiței, o Măgura, o napoletană” „Doamne! Doamne! Să îndulcești lacul ăsta de griji și amar.”

Și se aude o neliniște. E liniște în jur, între două ropote de ploaie de Sfântul Ilie

„E pomană pentru Ilie Mărturisitorul, la Dum-Dum? Pe la cât să fiu acolo?” I se spune omului că uite câtă lume e la coadă, ce pomană mai vrea? Dar speranța moare ultima: „Eu vin la patru! La Dum Dum!” Omul cu întrebarea iese din cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din fundul Giuleștiului – București. Și, la ieșire, îi întreabă milogii: „unde e Dum-Dum?”. Un giuleștean îl abordează: „închiriază pe Roxy! Are 1700W, 60V 100Ah, 25 km/h, 2 locuri + portbagaj”. E chinezească fără permis. Omul plin de napolitane, mere, Măgura, apă nu vrea Roxy, clar vrea Dum Dum. Omul își făcuse mari iluzii și nu putea vedea că poate urma o mare suferință. Surse din anturajul lui Ilie Mărturisitorul au declarat că nu se ținea nicio pomană la Dum Dum. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Despre Ilie Lăcătusu, sfântul legionar la tinerețe

Ilie Lăcătușu s-a născut la 6 decembrie 1909, în județul Vâlcea, într-o familie de țărani credincioși. A urmat Seminarul Teologic din Râmnicu-Vâlcea și Facultatea de Teologie din București, devenind preot în 1934. A fost activ în Mișcarea Legionară, îndeplinind rolul de șef de cuib și lider de sector. A participat la rebeliunea legionară din 1941 și apoi a activat ca preot misionar în Transnistria. În perioada comunistă a fost arestat de două ori și trimis în lagăre și închisori, suferind ani grei de detenție fără condamnare clară. După eliberare, a revenit în slujirea Bisericii până la pensionare. A murit în 1983, la București. În 1998, trupul său a fost găsit neputrezit, fiind considerat semn de sfințenie. Moaștele sale se află la cimitirul Giulești, iar în 2024 Biserica Ortodoxă Română a aprobat canonizarea sa, recunoscându-l ca sfânt.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro