CORESPONDENȚĂ DIN GĂGĂUZIA. Într-o Regiune Prorusă, Refugiații Ucraineni Au Găsit O Nouă Casă Chiar Pe Strada Lenin. „E Liniște Cum Obișnuia Să Fie Acasă”

„E de rău războiul. Ucrainenii au fugit, iar noi i-am primit, așa cum spune legea. I-am cazat aproape, la Congaz. Găgăuzii au fost deschiși. I-au luat acasă la ei. Alții s-au reunit cu rudele din Ucraina. Nu pot să zic de tensiuni între noi și refugiații ucraineni. Și la mine acasă a venit o familie din Kiev”, povestește viceprimarul din Comrat, un oraș cu 20.000 de locuitori, devenit capitală a regiunii autonome Găgăuzia.

De la începutul războiului, Moldova a primit cel mai mare număr de refugiați raportat atât la numărul de locuitori, cât și la dimensiunea economiei. Peste 100.000 de ucraineni au decis să rămână pentru moment în toată Republica Moldova, inclusiv în locuri precum regiunea autonomă Găgăuzia ori cea separatistă Transnistria.

Unii dintre ei au găsit o siguranță nesperată în două regiuni rusofone, în care oamenii nu se sfiesc să-și afișeze apropierea de Rusia, fie că e vorba de panglica lui Sf. Gheorghe ori de steaguri rusești fluturând în parbrizul unei veșnice mașini Lada.

Recomandări

EXCLUSIV Juliette Binoche, interviu pentru publicul românesc despre noul film al său, o poveste de „senzualitate culinară”. De ce doi chefi celebri au stat lângă ea pe platou

La umbra lui Lenin

În Găgăuzia, cei mai mulți refugiați ucraineni au trecut prin două centre amenajate pe două străzi, una care poartă numele lui Vladimir Ilici Lenin, iar cealaltă e numită după soția liderului bolșevic, Nadejda Krupscaia.

Reporterii Libertatea au poposit în curtea unei grădinițe din localitatea găgăuză Congaz, undeva la vreo 20 de kilometri de capitala regională Comrat și la tot cam atâta distanță de cel mai apropiat sat din regiunea Odesa.

Strada e Lenin, iar copiii dintr-un grup de 43 de refugiați ucraineni se aleargă de zor în jurul unei statui sclipitoare care-l înfățișează pe primul lider al Uniunii Sovietice. Sunt prea mici ca să știe zilele când asemenea statui decorau piețele multor orașe ucrainene din estul și sudul țării, înainte de Euromaidan. Acum mamele lor sunt mulțumite că pot trăi în pace, chiar și la umbra unui Lenin din ipsos vopsit.

Recomandări

Mircea Geoană a anunțat că va ajuta, omenește, familia cumnatului urmărit general Ionuț Costea, condamnat pentru corupție. Cine ajută însă familiile românilor plecați să muncească, nu ca să fugă de închisoare?

În cursul actualului război, câteva statui ale lui Lenin au fost ridicate de ruși în orașe din estul și sudul Ucrainei. De exemplu, în regiunea Herson, forțele ruse au ridicat statuia lui Lenin în fața primăriei unui oraș ocupat de ei. De partea cealaltă, la Kiev și în mai multe localități din vestul țării, ucrainenii duc un proces de „derusificare”, prin distrugerea monumentelor sovietice sau schimbarea denumirii străzilor care amintesc de liderii comuniști sau chiar de scriitorii ruși. O altă față a războiului, așa cum scria jurnalistul Marin Gherman, în Libertatea, despre simbolurile Uniunii Sovietice.

„Ne este indiferent că stăm lângă statuia lui Lenin”

Dar ce contează o statuie sau un nume de stradă, când în jurul lor oamenii trăiesc totuși în pace, departe de bombardamente? Pentru Anghelina n-are importanță că siguranța vine pe strada Lenin.

Anghelina a stat aproape două luni în Tiraspol. „Unde era bine, nu erau foarte diferit de cum este aici”, spune refugiata ucraineană, care a bătut două drumuri de refugiu de la începutul războiului. Primul, pentru a scăpa de zgomotul asurzitor al sirenelor de raid aerian din Odesa, iar al doilea – de frica provocărilor din Transnistria. În regiunea separatistă, autoritățile autoproclamate au instituit cod roșu de alertă teroristă până pe 25 mai, în urma exploziilor care au avut loc pe teritoriul regiunii în ultimele săptămâni.

Recomandări

REPORTAJ. „Turcul pleacă în Europa, se bucură de democrație, dar spune că e mai bine dincolo”. Al doilea tur de alegeri, prin ochii „micului Istanbul” din București

Aici îl avem pe Lenin. Dar nu înseamnă nimic. Nouă ne este indiferent că stăm lângă statuia lui Lenin. Poate că acum există alte istorie. Dar pe noi ne-au învățat la școală că Lenin e un lider important al țării.
Anghelina:

Pe femeie o bucură mai mult decât orice că a găsit „liniște și siguranță” pe străzile aproape pustii din Congaz.

O completează Margarita, care e pe jumătate ucraineană, pe jumătate moldoveancă, și crescută în regiunea Odesa. Și-a lăsat acasă soțul și băiatul major ca să-și poată scoată mezinul în vârstă de 9 ani din Ucraina.

„Eu despre Lenin am învățat numai lucruri bune. Am învățat că e un lider important, că era om muncitor, ca și noi. Iată, astea sunt motivele pentru care nu mă deranjează că stau lângă statuia lui Lenin”, punctează Margarita.

Vladimir Putin l-a critic deseori pe primul liderul sovietic în discursurile sale, chiar și în conferința susținută cu 3 zile înainte de invazia în Ucraina, pentru că a permis, acum 100 de ani, existența unor republici în cadrul URSS. Putin îl numea atunci pe Lenin „autorul și arhitectul Ucrainei”.

„Eu nu vreau război cu cei din jur, chiar dacă sunt proruși”

În Găgăuzia „e liniște cum obișnuia să fie acasă”, spune Margarita. Se poate înțelege cu localnicii în rusă și o liniștește faptul că e aproape de Odesa. Și asta chiar dacă știe că cei din jur au o percepție diferită vizavi de războiul declanșat de Putin.

„E normal ca toată lumea să aibă o părere diferită față de ce face Putin. Pe mine nu mă deranjează în niciun fel că oamenii de aici sunt proruși. Eu aleg liniștea și pacea din sufletul meu, nu vreau război cu cei din jur. Asta e important”, spune Margarita.

Regiunea autonomă Găgăuzia are 135.000 de oameni. Găgăuzii care au vorbit cu reporterii Libertatea nu și-au ascuns susținerea pentru Rusia, dar nici îngrijorarea în fața unui război pe care locuitorii din capitala Comrat îl pot auzi uneori, prin șuierul rachetelor de la nici 50 de kilometri de ei, la Odesa. „Nu vrem război”, spun tinerii găgăuzi, supărați pe deciziile proeuropene ale guvernului de la Chișinău.

Rusofilia nu i-a împiedicat însă să-i primească cu brațele deschise pe vecinii ucraineni.

„M-a impresionat că suntem pe strada Lenin”

Într-o cameră de la primul etaj al grădiniței din Congaz, Valeria își adună cei cinci copii în jurul ei, pentru a arăta că toți sunt mulțumiți de primele zile petrecute în centrul de refugiați din Găgăuzia. Au trăit două luni în casa unor rude din Republica Moldova, înainte ca voluntarii să-i ajute cu drumul până la Congaz.

„Eram cu mulți copii și nu era tocmai bine. Când am ajuns aici, chiar m-a impresionat că suntem pe strada Lenin. Ne place Lenin. Și nu simțim deloc tensiuni cu cei din zonă. Ne simțim în siguranță aici și nu vrem deocamdată să plecăm mai departe, e bine să fim aproape de Odesa”, explică Valeria.

În acest timp, băiatul ei cel mare se strecoară printre oameni cu o farfurie plină de cașcaval topit peste pâine albă, o bucată pentru fiecare din cei 5 copii fugiți din calea rachetelor ce șuieră pe cerul Odesei.

„Lumea s-a blocat”

La ora prânzului, grădinița se golește. Toți refugiații o iau ușor spre celălalt reper de pe strada Lenin, restaurantul Zolotoi Pavlin. Aici, ucrainenii iau zilnic masa de prânz, în vreme ce din boxe răsună adeseori muzică lăutărească din România.

Narațiunea propagandei rusești privind un genocid ucrainean în Donețk și Luhansk, folosită ca pretext pentru invazia declanșată de Putin în 24 februarie, e pe zi ce trece mai șubredă, crede patronul găgăuz al restaurantului Zolotoi Pavlin.

„Nu e doar rău, e o adevărată tragedie. Să zicem că a început acest conflict în Donețk și Luhansk, unde ucrainenii i-au bombardat pe oamenii de acolo, iar, ulterior, același lucru l-a făcut și Rusia. Dar nu pe această cale se rezolvă lucrurile. Acum, părerile oamenilor vizavi de acest conflict se schimbă când este șubrezit și nivelul de trai cu care s-au obișnuit. Lumea s-a blocat”, încheie antreprenorul găgăuz din Congaz.

***

Citește și: CORESPONDENȚĂ DIN GĂGĂUZIA. Cu brațele deschise pentru ucraineni, cu antenele spre Moscova: „Am văzut la știri că tancurile românești așteptau la graniță să intre în Moldova. E adevărat?”