MENIU CAUTĂ

CORESPONDENŢĂ "România din Antarctica" / "Deşi suntem la capătul lumii, niciodată nu suntem singuri"

Cătălin Doscaș

Trei tineri cercetători români, doctori în ştiinţe biologice, sunt la 14.000 de kilometri departe de casă, într-o expediţie curajoasă, care caută soluţii la problemele societăţii moderne. Echipa ştiinţifică a României este alcătuită din Corina Ițcuș(30 de ani), Iris Maria Tușa(35 de ani) şi Cristian Coman(34 de ani). Cel din urmă este liderul expediţiei. În corespondenţa de astăzi, cercetătorul ne povesteşte care sunt regulile pe care trebuie să le urmeze orice cercetător care ajunge în Antarctica.

„Duminică, 10 februarie

Insula King George, Antarctica

După peripeţia cu bagajul de echipamente rătăcit, am ajuns în cele din urmă la baza partenerilor sud-coreeni de la KOPRI. Un somn adânc şi fără vise ne-a făcut să ne dezmeticim, efectiv, la capătul lumii.

Din curtea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice din Bucureşti şi până la Insula King George sunt, în linie dreaptă, 13.991 de kilometri şi 48 de ore de drum.

Am plecat de la frig, am tranzitat vara din America de Sud, şi am ajuns tot la frig, în plină vară.

Ciudat, nu? :) Deşi în această perioadă sunt temperaturi care sar rar de 0 grade, ne aflăm în plin sezon estival' pentru cercetare, aici, în Antarctica.

Suntem pe insula King George pentru a treia oară, ca parte a proiectului ROICE. Însă cu toate că suntem consideraţi veterani, instrucţia cu privire la protecţia muncii ne este făcută ca pentru novici.

Aici, cea mai puerilă greşeală poate să însemne pierderea de vieţi omeneşti.

Cel mai important aspect este cel al deplasărilor în teren. Doar în jurul bazei putem să ieșim singuri.

Însă, oriunde altundeva, trebuie să fim minimum două persoane. Pentru fiecare ieşire pe teren trebuie să anunțăm zona spre care ne îndreptăm, traseul și punctele unde vom staționa.

Aceste reguli trebuie respectate, la sânge, de toată lumea.

La părăsirea bazei de cercetare, staţiile de emisie-recepție sunt obligatorii.

Întreaga insulă King George este cartografiată pe zone, care la rândul lor au atribuite coduri specifice.

Cu ajutorul staţiilor mai respectăm o altă regulă esenţială: din oră în oră trebuie să anunţăm dispeceratul dacă suntem în regulă și în ce zonă suntem. Dacă nu facem asta intra în alertă echipele de salvare.

Perimetrul bazei King Sejong de pe insula King George din Antarctica.

Dar dispozitivele de comunicaţii nu sunt întotdeauna utile. În unele văi sau în preajma unor gheţari acestea nu pot fi folosite pentru că pierd legătura cu baza.

Însă dacă e musai să trecem prin zone fără acoperire, atunci trebuie să luăm cu noi și un dispozitiv GPS de urmărire ca să ni se poată monitoriza poziția în orice moment.

Aşadar, chiar dacă suntem la capătul lumii, nu suntem niciodată singuri. Suntem o mare echipă, aici, la baza King Sejong.

Cam atât pentru astăzi. La următoarea corespondenţă, povestim despre cum funcţionează staţia de cercetare.

Cu gânduri calde,

Dr. Cristian Coman”


CORESPONDENȚĂ „România din Antarctica”/ Aventurile bagajului rătăcit: „Parcă toate lucrau împotriva noastră”

CORESPONDENŢĂ „România din Antarctica” | Aventurile bagajului rătăcit: Salvatorul Panicucci

VIDEO-CORESPONDENŢĂ | „România din Antarctica”. Ce caută trei români la Polul Sud

VIDEO | „România din Antarctica”. Trei cercetători români au străbătut 17.000 de kilometri, într-o expediție curajoasă

Comentarii