Cum a ajuns Zelea Codreanu simbol al ultranaționalismului în Europa. Istoric: „A condus o mișcare care a semănat teroare în România interbelică”

Codreanu, între fasciștii italieni Bombacci şi Farinacci

Materialele includ portrete stilizate, fragmente din discursurile și scrierile sale, mesaje care glorifică valorile legionarilor, dar și evenimente în memoria „Căpitanului”, transformând figura lui Codreanu într-un simbol al identității și ideologiei ultranaționaliste transnaționale.

Un portret cu chipul căpitanului Codreanu tronează pe perete în cadrul unei conferințe a extremiștilor italieni, între imaginile a doi dintre cei mai proeminenți ideologi ai fascismului european: Nicola Bombacci – fost deputat și colaborator apropiat al lui Benito Mussolini – și Roberto Farinacci, considerat unul dintre cei mai duri și radicali lideri ai Partidului Național Fascist italian.

Fotografia are valoarea unui manifest ideologic în sine. Chipurile celor trei – legionarul român, ideologul fascist italian și „părintele intransigenței” fasciste – sunt așezate deliberat alături, ca simbol al unei continuități istorice revendicate de mișcările ultranaționaliste contemporane.

LUroboro – Cava deTirreni, un grup de extremă dreapta italian, citează din Codreanu într-o postare, considerând moartea extremistului român drept „unul dintre cele mai atroce asasinate politice comise în Europa în secolul XX”. 

„Ne-am numit legionari. Noi, slujitorii acestui steag, nu ne-am angajat solemn să jefuim țara, nu ne-am angajat solemn să ne uităm la partizani cărora să le permitem să roadă oasele țării. Ne-am angajat solemn să rămânem săraci până în mormânt: chiar și cei dintre noi care sunt bogați se vor sărăci. Și ne-am angajat solemn să învingem, să învingem și să ne ducem la capăt răzbunările. Suntem pregătiți pentru sacrificiu, suntem cu toții pregătiți să murim (citat din Codreanu – n.red.).

Noaptea dintre 29 și 30 noiembrie 1938 este data unuia dintre cele mai atroce asasinate politice comise în Europa secolului XX. Corneliu Zelea Codreanu și treisprezece dintre legionarii săi au fost strangulați și aruncați într-o groapă comună într-un episod pe care românii l-au numit, cu o metaforă macabră, noaptea vampirilor”.

Și grupurile de extremă dreapta din Serbia îl venerează 

În cadrul grupurilor extremiste din Serbia, chipul lui Zelea Codreanu este des întâlnit printre simbolurile utilizate de mai multe organizații radicale. Portretele sale apar pe bannere, afișe și chiar în materiale de propagandă online.

Pentru aceste grupuri, Codreanu nu este doar o figură istorică românească, ci un simbol internațional al „rezistenței împotriva comunismului” și al „purismului național”, revendicat ca parte dintr-un țel comun al extremei drepte din Europa de Est.

Asemenea grupurilor din Italia, și cele din Serbia citează frecvent din textele lui Codreanu și folosesc imaginea sa stilizată sau modificată în mai multe postări pe Telegram. Aceste materiale sunt adesea însoțite de fraze rostite de fostul lider al legionarilor români, prezentate ca maxime inspiraționale sau manifeste ideologice. 

În unele cazuri, portretul său este combinat cu simboluri ale naționalismului extrem, crucea legionară sau elemente grafice care sugerează continuitatea „luptelor pentru puritatea națională”, astfel încât figura lui Codreanu devine un reper vizual și ideologic pentru radicalizarea tinerilor și consolidarea identității grupurilor ultranaționaliste.

În Franța s-a organizat anul acesta o conferință despre Zelea Codreanu

La începutul acestui an, pe 25 ianuarie, în Clermont-Ferrand, un oraș din centrul Franței, la aproximativ 150 de kilometri de Lyon, a avut loc o conferință organizată de simpatizanți neofasciști francezi, dedicată lui Corneliu Zelea Codreanu.

Conform postării publicate pe grupul de Telegram Clermont Non Conforme, introducerea conferinței suna astfel: „Eroii săi și sfârșitul lor tragic ne vor fi povestite de gazda noastră, mare pasionat al «Șefului de Cuib» și autor al unei cărți pe această temă”.

O conferință similară, dedicată memoriei fostului lider legionar, s-a desfășurat și anul trecut în Grecia, potrivit unei postări pe grupul de extremă dreapta elen Youth Front. Evenimentul a avut loc la Salonic, al doilea oraș ca mărime al țării, unde participanții au marcat 85 de ani de la moartea lui Corneliu Zelea Codreanu.

De asemenea, Mișcarea „Renașterea Națională a Poloniei” (Narodowe Odrodzenie Polski) a folosit în mod repetat platforma Telegram pentru a publica materiale și mesaje în cinstea fostului șef al Gărzii de Fier din România. 

Postările includ citate ale liderului legionar, fotografii istorice, portrete stilizate și referințe la valorile pe care organizația le revendică din moștenirea Codreanu: naționalism, disciplină și religie.

Istoric: „Corneliu Zelea Codreanu exercită fascinație”

Memoria lui Corneliu Zelea Codreanu continuă să fie cultivată și chiar glorificată în cercurile de extremă dreaptă din afara țării. Pentru a înțelege de ce fondatorul Mișcării Legionare rămâne una dintre figurile de referință pentru aceste grupări, am stat de vorbă cu Costel Coroban, doctor în istorie și profesor universitar în cadrul Facultății de Litere a Universității „Ovidius” din Constanța.

Profesorul explică faptul că sfârșitul violent al lui Codreanu i-a adus acestuia un statut de „martir”, în ciuda faptului că mișcarea sa a semănat teroare și violență în România secolului trecut.

„Corneliu Zelea Codreanu exercită fascinație asupra grupurilor extremiste de astăzi datorită aurei de martir ce planează asupra figurii sale. Să nu uităm că pe armele atentatorului de la Christchurch, Noua Zeelandă, din 2019, care a deschis focul asupra unor moschei, apar scrise nume ale unor luptători antiotomani precum Șerban Cantacuzino, Iancu de Hunedoara și alți lideri din Balcani. 

Spre deosebire de acești lideri a căror imagine a fost pătată de amintitul atentator, «Căpitanul» a condus o mișcare care a semănat teroare în România interbelică. După ce a fost arestat și condamnat pentru ultraj împotriva unui membru al guvernului în 1938, Codreanu a fost asasinat. Așa a devenit principalul martir al Mișcării Legionare și astfel cred că se poate explica fascinația morbidă pentru personalitatea acestuia întâlnită la grupuri extremiste și astăzi, a declarat Costel Coroban.

Potrivit lui Coroban, recursul la o personalitate din trecut are mai multe roluri și se petrece din mai multe cauze. 

„Constituie o punte cu lumea idealizată a trecutului «glorios», este o forma facilă de exprimare a propriei identități (poate mulți care participă la comemorări de acest fel nici nu cunosc personalitatea istorică a celui pomenit în profunzime, dar acceptă participarea din spirit de grup) și face apel la aura de infailibilitate greșit asociată cu «icoana» unor personalități despre care istoricii au demonstrat că au comis crime împotriva umanității. Există și astăzi lideri care prin gestică au demonstrat că au vederi de extremă dreapta, dar care, datorită calității de persoană publică, nu pot recunoaște deschis acest lucru”, mai spune profesorul. 

De ce „nu prind” la extremiști Sima sau Antonescu

De asemenea, figurile mareșalului Ion Antonescu – aliat fidel al Germaniei naziste și al Italiei fasciste – sau Horia Sima, succesorul lui Codreanu la conducerea Mișcării Legionare, sunt aproape inexistente în discursul și simbolistica acestor grupuri contemporane, spre deosebire de imaginea „Căpitanului”, care continuă să fie intens exploatată.

Costel Coroban explică acest aparent paradox prin faptul că Horia Sima a eșuat în tentativa de a conduce Garda de Fier și de a-i păstra coeziunea, iar în cazul lui Antonescu, acesta nu a fost un mistic ortodox și s-a opus cu fermitate organizației legionare, în ciuda colaborării sale cu regimurile fasciste europene.

„Mareșalul Ion Antonescu a colaborat cu Mișcarea Legionară condusă de Horia Sima la îndemnul lui Carol al II-lea în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941, perioada așa-numitului stat național-legionar. Atunci când legionarii au încercat să preia puterea totală printr-o lovitură de stat, Ion Antonescu a înăbușit tentativa lor prin execuții publice în toate județele României. Sima a reușit să fugă din țară și ducând o viață lungă în exil a fost dezavuat și condamnat în mai multe rânduri de alți legionari pentru eșecul mișcării. 

De cealaltă parte, Ion Antonescu a fost în primul rând un militar, nu un mistic ortodox precum Codreanu sau cu o personalitate haotică precum Horia Sima. Ambii au fost condamnați la moarte în 1946, sentința fiind citită în absența în cazul lui Sima și pusă în aplicare în cazul lui Ion Antonescu, văzut și el din acel moment ca un martir”, mai spune profesorul universitar Costel Coroban.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro