REPORTAJ | București, în vremuri de coronavirus. Ultima zi de viață aproape normală, înainte de venirea măsurilor excepționale

În București, doar zgomotul mașinilor te asurzește în continuare. Acum e mai periculos să mergi cu transportul în comun, așa că oamenii încă mai circulă, dar o fac cu mașina.

Autobuzele, în schimb, sunt aproape goale. La metrou, mai ales pe ruta Pipera, fluieră vântul. E puțin mai aglomerat la întoarcere, spre cartiere, dată fiind și ora, trecut de 16.

Orașul e mai frumos așa, gol, dar e și trist, dacă îți amintești de ce arată așa. Fără îmbulzeala obișnuită, ai timp să observi copacii înfloriți, soarele ce se oglindește în apa Dâmboviței, porumbeii întinși pe caldarâm, rândunelele ce și-au găsit loc fix într-un arbust din intersecția de la Unirii, una dintre cele mai aglomerate în general.

Ai uita că suntem în vremea coronavirusului, dacă nu ai vedea la tot pasul oameni cu măști, unii chiar cu mănuși chirurgicale. Tineri și bătrâni deopotrivă, semn că toată lumea a luat în serios pericolul, indiferent de vârstă.

Pe străzi merg agale, ori stau pe bănci, mai ales bătrânii. Ei circulă mai mereu ziua și nu și-au abandonat obiceiul.

Mai vezi, la tot pasul, curieri pe bicicletă ce duc mâncare la cei care comandă la distanță. Afacerea aceasta are toate șansele să înflorească, mai ales acum, după ce s-au închis toate restaurantele, barurile și cafenelele. De altfel, la prânz, localurile sunt aproape goale, dar acesta nu e vreun semn, având în vedere că lumea ieșea mai degrabă seara.

Am discutat cu oamenii. Unii spun că nu le este foarte teamă. Mai ales cei în vârstă.

– Cum vi se pare orașul în ultima vreme?
– Foarte liniștit.
– E mai bine așa?
– Într-un fel da, dar, pe de altă parte, nu mai e veselia tipică.

– Aveți vreo teamă de acest virus?
– Mă duc să fac casierie, trebuie să-mi iau mănuși, mi-am luat clor să dezinfectez. Mi-e un pic de teamă, dar ce să facem, să ne sigilăm în case?! Și telefonul are microbi și tastatura, și când pui mâna pe clanță, și ce să facem?!”

Doi tineri se plimbă agale, la prânz, pe malul Dâmboviței. Lucrează de acasă și au luat o pauză.

Da, este puțin diferit. Ne-a fost mai teamă la început, până ne-am obișnuit și au apărut mai multe informații în presă. Lucrăm de acasă, ieșim afară, fără să intrăm undeva, doar în magazine, unde ne facem cumpărăturile. Nu e ceva tragic, încercăm să rămânem pozitivi.

Tineri care lucrează de acasă:

Încă mai găsești și străini pe străzile sau în cafenelele Bucureștiului. O domnișoară ne spune că a venit din Franța, special, să stea în România în perioada aceasta agitată. Se bucura de soare și de faptul că românii sunt mai responsabili.

Am venit din Franța, pentru că, acum, în Franța,  e mult mai rău. Nu vreau să mă mai întorc acolo, pentru că toată lumea iese și nimeni nu se îngrijește.

Turistă din Franța:

La un chioșc cu bilete de autobuz, am zărit o doamnă echipată complet. Mască și mănuși chirurgicale. Îmi spune că are copii și trebuie să îi protejeze, mai ales că e nevoită să meargă în continuare la serviciu. În plus, nu are încredere în cei din jur.

”Să nu luăm și noi acel virus. Eu nu știu cine merge pe stradă, de unde să știu dacă au sau nu virusul. De unde să știu dacă nu mă contaminez?!”

Pe Calea Victoriei, o bătrână cochetă, ce poartă o căciulă de astrahan și un ruj aprins, se oprește să-mi spună că a fost cadru medical la Fundeni și că este doar puțin speriată:

Nu știu cum de a apărut microbul acesta, că până acum nu era. E lumea puțin speriată și eu sunt puțin speriată, dar merg înainte.

– Nu v-ați restricționat programul de ieșire sau de cumpărături?
– Nu, ferească-mă Dumnezeu! Asta e ceva așa anormal. Asta se poate întâmpla oricând. Mă duc când am bani și când sunt liberă și am plăcere.”

Un tânăr artist merge pe stradă cu o mască în mână. Mărturisește că se teme mai degrabă de ce va urma din perspectivă economică. Se așteaptă la ce e mai rău. Spune că inclusiv artiștii vor avea de suferit, după ce spectacolele și concertele au fost interzise.

-Cum trăiți aceste momente, vă este frică?
– Frică nu. Mai mult teamă de ce se va întâmpla după toată chestia asta, economic vorbind. Dar de virus, am înțeles că nu e așa de grav, mai ales la noi tinerii.

– Credeți că va face sistemul sanitar față?
– Cred că da, pentru că la noi s-au luat mai din timp măsurile, că altfel nu ar face față, clar.

– Aveți încredere în autorități?
– Da, putem să avem încredere. Au luat-o din timp și s-au speriat, au speriat și oamenii.”

La florării și patiserii bate vântul. O doamnă căreia nu îi dai vârsta, 77 de ani, ne spune că nu mai cumpără lumea flori, ci alimente. ”Aleargă oamenii disperați cu plasele, nu le mai arde de flori. Nu mai vezi nici oameni pe stradă.” Nici la patiserii nu se mai înghesuie, mai ales la cele de la metrou. ”Aseară eram eu cu un om în metrou, azi dimineață eram trei. Cine să mai cumpere?”, ne spune o doamnă cu masca pregătită și cu spirtul lângă.

La întoarcerea spre cartiere, față de centru, atmosfera e puțin mai animată, semn că se întorc oamenii acasă. Și dacă ai vrea să uiți pentru un moment că e vremea coronavirus, nu poți. Peste tot sunt afișe care te avertizează, îți spun simptomele sau anunță că diverse întâlniri s-au amânat din cauza acestor momente dificile.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro