„Cred ca nu-si poate uita fostul iubit”

O vorba batraneasca spune ca „leacuri pentru inima nu-s”. Probabil nicand nu am inteles mai bine ca acum sensul ei. Si nu ma refer la boli ca atare, nici la suferinte cauzate de despartiri sau iubiri neimpartasite.
Se spune ca nu-ti poti cladi fericirea peste nefericirea altui om. Poate ca daca stii asta de la inceput, te obisnuiesti cu gandul si nu-ti mai pasa. Dar daca afli atunci cand e mult prea greu sa mai schimbi ceva?
Acum o vreme spuneam ca nu voi face marele pas al casatoriei decat atunci cand voi intalni femeia care sa-mi impartaseasca dragostea, respectul, intelegerea si dorinta de comunicare. Eram, poate, nerealist, dar nu stiam ce este iubirea. Intr-o zi a aparut EA si viata mea s-a schimbat radical. M-a cucerit dintr-o privire, iar eu nu-mi mai do-ream altceva decat sa fie a mea, uitand de principiile mele. Dorinta mi s-a implinit, am devenit o familie, avem un copil. Pana aici pare un vis ce a devenit realitate. Si cu toate astea fericirea nu-i aproape. Orice mi s-ar parea o realizare pentru relatia noastra, pentru sotia mea nu e decat o copie fada a ceea ce ar fi trait alaturi de barbatul care a fost si va ramane iubirea vietii ei. Despre el stiam ca i-a fost logodnic si ca a existat alta femeie care l-a facut sa ezite atunci cand fericirea i-a batut la usa. Pana aici pare o relatie obisnuita, imperfecta, dar e mult mai mult. Multora din noi le e greu doar sa-si imagineze ce inseamna compatibilitatea dintre doi oameni, dusa pana la identificarea gandurilor. Am aflat recent povestea lor si, poate din invidie, am refuzat s-o cred. Dar am vrut sa-l cunosc pe cel care detine piesa lipsa din puzzle-ul implinirii sentimentale a vietii mele. Asa ca am aranjat o intalnire intre patru ochi cu el. Trecand peste ciudatenia gestului meu, acest barbat a vorbit sincer si deschis, facandu-ma sa inteleg ceea ce se intamplase cu adevarat. Exista inca sentimente, dar si regrete tardive. M-am intristat atunci, fara sa realizez de ce. In fiecare zi ce a urmat, ma gandeam la discutia noastra si am realizat cauza tristetii: senzatia ca sunt vinovat, intrucat prin aparitia mea am impiedicat implinirea unei povesti de iubire perfecte. Am inceput sa-mi imaginez scenarii de-spre ce as putea face, cum i-as fi putut ajuta daca stiam de la inceput. Oare as fi inteles? Oare as fi putut trece peste egoismul meu?
Stiu ca sunt ganduri fara rost. Chiar sfatul a fost sa iau lucrurile asa cum sunt. Dar nu pot. As vrea sa dau timpul inapoi si sa le iau amandurora bilete la trenul fericirii.
Familia mi-o iubesc enorm si nu as renunta la ea pentru nimic in lume. Exista, insa, momente cand ma gandesc ca in locul meu ar fi trebuit sa fie el. Suntem trei oameni care stiu ce inseamna sufletul pereche, dar care au ales gresit in-tr-un moment al vietii lor. Nimic nu ne poate face sa redevenim cei de dinainte, dar cu totii pastram in noi amintirea unui vis.
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE