Cristian Paţurcă a acordat un interviu Libertăţii în martie anul trecut, înainte să-şi primescă certificatul de revoluţionar: "N-am casă, n-am nimic!"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe Cristian Paţurcă l-am întâlnit în martie anul trecut, în biroul managerului de la Spitalul Victor Babeş. Chiar şi la la 20 de ani distanţă de clipele în care "Imnul golanilor" însufleţea mulţimile, Paţurcă îţi inspira un aer de rebel. Era fericit: urma să-şi primescă meritatul certificat de revoluţionar. Cu câteva zeci de minute înainte de sosirea oficialilor, a acceptat să ne acorde un scurt interviu.
Libertatea: Zâmbiţi...Cristian Paţurcă: Da. Astăzi se face dreptate. Abia aştept să ţin în mână certificatul ( certificatul de revoluţionar - n.r.).
De ce abia acum?
Sunt convins că preşedintele Băsescu are un merit enorm. A fost de curând în vizită la mine şi de atunci primesc numai veşti bune.
Ce aţi vorbit cu preşedintele Traian Băsescu?
A o fost vizită neaşteptată. Am avut o discuţie amicală în care m-a încurajat. Mi-a vorbit ca de la om la om. A stat vreo oră la mine şi m-a asigurat că e alături de mine. A aflat din presă că nu am certificat şi s-a mirat. Ca prin miracol, acum o să îl primesc şi voi beneficia şi de un venit.
Adică acum (martie 2010 - n.r.) nu aveţi nici un fel de venit?
Nu. N-am casă, n-am nimic. Sunt internat cu atâtea boli, că nu cred că mai rezist mulţi ani. Dacă aş avea bani, aş avea mai multă grijă de mine. Ar mai exista o şansă.
Medicii ce spun?
Sunt oameni deosebiţi, cărora le pasă. Acum mă supără tuberculoza, dar şi o ciroză veche. Doar un transplant de ficat mă mai poate salva. Înainte de operaţia asta dificilă, trebuie însă să-mi rezolv problemele la plămâni. Cu ajutorul domnului profesor Ceauşu, de aici, de la Victor Babeş, sper să mă pun pe picioare.
Acesta este certificatul de revoluţionar pe care Cristian Paţurcă l-a primit anul trecut→
↑Cristian Paţurcă, alături de dr. Emanoil Ceauşu şi Doru Mărieş
de la Asociaţia 21 decembrie 1989
Vreun regret?
Nu are rost să mă las măcinat de trecut. Vreau să scot o carte biografică. Acum adun pozele şi mă bucur că vechi prieteni, alături de care am stat în Piaţă (Piaţa Universităţii - n.r.), mă sprijină şi acum. Lui Doru (Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989) îi voi rămâne mereu recunoscător. Şi tuturor celor pentru care "Imnul golanilor" a însemnat ceva.
Fotografii Gabriel MironCiteşte şi: Cristian Paţurcă, autorul «Imnului Golanilor» cântat în Piaţa Universităţii, în 1990, a murit, ieri, răpus de ciroză | Un transplant de ficat l-ar fi putut salva
